Rodica Răcășanu, profesoară de chimie la Liceul „I. L. Caragiale din Moreni”, obișnuiește să le arate atragă atenția elevilor că, sub aparenta nemișcare a copacilor se ascunde o activitate extrem de intensă, extrem de răspândită în natură? Care este aceasta? Așa începe discuția despre fotosinteză, din care fac parte alte și alte întrebări care stârnesc curiozitatea copiilor. De ce devin frunzele copacilor ruginii toamna? De ce cad? De ce coniferele au cetina mereu verde?
Anul școlar a început de curând, iar părinții care își trimit copiii la școală se gândesc la cum se vor descurca cei mici la lecții și la teste, la manuale și programele încărcate, la cât de pregătiți și motivați le vor fi profesorii, la cât de atractive sau, dimpotrivă, neatractive vor fi metodele folosite la ore.
Rodica Răcășanu, profesoară la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Moreni, a vizitat recent Italia ca parte a unui program Erasmus destinat cadrelor didactice. A asistat la orele de chimie ținute la un liceu economic din regiunea Piemont și a aflat că în această țară metoda investigației este folosită la scară largă. Fiecare lecție de chimie pornește de la o întrebare care le stârnește elevilor curiozitatea.
Pe parcursul lunilor mai și iunie, 50 de profesori de chimie au învățat, la Bistrița Năsăud și la Galați, cum să predea această materie într-un mod care să răspundă atât nevoilor elevilor de astăzi, cât și provocărilor pe care aceștia le vor avea de înfruntat atunci când vor termina școala. Realizate de CEAE cu sprijinul financiar al Orange, cursurile s-au axat pe folosirea metodelor inductive în predarea științelor. Acestea îi încurajează pe copii să gândească, să formuleze singuri ipoteze științifice, să le testeze și apoi să tragă propriile concluzii.
Foto: O lecție despre dispozitive la clasa a IX-a/„Roboți mecanici”
Lăcrimioara Cojoianu predă fizica la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia și a văzut cât de mult le plac elevilor orele „altfel”. „Dacă mergem pe lecțiile tradiționale, în care profesorul vorbește și ei scriu, îi pierd. Sunt atenți ce sunt atenți, apoi se vede din privirile lor că le scade interesul”, explică profesoara, care la sfârșitul anului trecut a urmat cursul de predare a științelor prin metode inductive, organizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale.
Foto: Doria Drăgușin/ Proiectul Merito
În fiecare dimineață, la ora 7:00, Antoaneta Împușcatu trece cu bacul de la Galați la I.C. Brătianu, localitatea din Tulcea unde predă fizica și chimia din 1991. În 1995, a devenit directoarea școlii din sat, iar printre primele măsuri pe care le-a luat a fost să desființeze cancelaria. „Am vorbit cu colegii să cumpărăm o masă mare, modulară și să stăm în mijlocul copiilor. Au fost imediat de acord. Copiii știu că suntem mereu acolo, că, dacă am o bomboană pe masă și pot să împart, împart, că dacă li se termină pasta de la pix, au de unde să ia un pix”, povestește directoarea, căreia unii dintre copii îi spun Toni.
„Predarea prin metoda investigației este un proces complex, care implică atât integrarea materiei, cât și integrarea descoperirilor din domeniul psihologiei educaționale, al pedagogiei și al neuroștiințelor”, scria prof. Connie Gable într-un studiu dedicat impactului metodei investigației în predarea științelor în școlile și liceele americane (Impact of the Reform Efforts on K12 Science Inquiry – A Paradigm Shift). Read More
La începutul lunii martie, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE) a făcut un nou pas în extinderea reformei predării științelor în România. A reușit să pregătească formatori pentru programul „Fizica altfel” în județe precum Maramureș, Gorj, Teleorman, Bacău, Vaslui, în care până acum nu existau oameni pregătiți să le arate profesorilor cum să predea această materie printr-o metodă eficientă și atrăgătoare pentru elevi – cea a investigației.
Au mai rămas astfel doar șapte județe din România care nu beneficiază deocamdată de profesori formatori pentru programul „Fizica altfel”, care și-a dovedit succesul la nivel național; în nouă dintre județe, de pildă, CEAE a reușit să formeze între 75 și 100% dintre profesorii de fizică. Extinderea rețelei de profesori care să aplice metodele inductive la clasă reprezintă o șansă ca elevii români să deprindă noțiuni științifice cu ajutorul unor metode apreciate la nivel internațional. De aceea cursurile de formare sunt atât de importante. De aceea este atât de importantă susținerea tuturor celor care contribuie la organizarea lor.
Un transfer de încredere și speranță
Cursul de formare care s-a desfășurat la Brașov la începutul lui martie nu ar fi putut avea loc, de pildă, fără sprijinul financiar al Fundației Education for All. Fondată de antreprenoarea Manuela Plăpcianu, fundația care a încheiat recent programele educaționale pe care le desfășura în mediul rural, a donat recent către CEAE suma de 5.000 de euro. Un act de generozitate care valorează mult mai mult decât ceea ce poate fi exprimat într-un număr. Puterea gândului bun din spatele unui astfel de gest îl transformă într-un transfer de încredere și speranță într-o misiune de importanță crucială: aceea de a le da tuturor copiilor din România șansa la o educație științifică de calitate.
De ce s-a decis Manuela Plăpcianu să investească în reforma predării științelor din România?
Cu pasiunea lor de a descoperi și curiozitatea lor vie, copiii pun cele mai bune întrebări și, de departe, cea mai prețioasă este: „De ce?” Aproape fiecare drum spre învățare și aproape orice efort care duce spre cunoaștere își au răspunsul în această întrebare scurtă, căreia de multe ori adulții îi găsesc un răspuns care închide orice cale spre evoluție: „Pentru că trebuie”. Bine, bine, dar de ce trebuie?, ar răspunde un copil căruia sistemul nu i-a amorțit dorința de a cunoaște.
Avem în România un sistem de învățământ preuniversitar, în care sunt încadrați peste 3 milioane de elevi și 250.000 de profesori. De ce merg acești oameni, mari și mici, aproape în fiecare zi a anului școlar în unitățile de învățământ în care petrec ore bune din zi? Care este adevăratul scop care trece de orizontul îngust al notelor, al nevoii de a lua Bac-ul sau de a intra la facultate, al necesității de a lua un salariu? Care este răspunsul legitim și nu cel pervertit de compromisurile zilnice?
A început un nou an școlar, iar străzile s-au umplut de elevi cu ghiozdanul în spate. Îi vedem mergând pe trotuar de mână cu părinții lor sau traversând strada, îi vedem în librării în căutare de rechizite, la supermarket ori la mall după terminarea cursurilor. Vedem copii în uniforme în metrou, alături de bunici sau de bone, copii în uniforme jucându-se în parcuri.
Este o imagine la care merită să medităm o vreme și pe care se cuvine să o păstrăm în minte atunci când ne gândim la educație. Pentru că adesea educația este făcută ca și când copiii n-ar trebui să părăsească niciodată sala de clasă.
Sistemul de învățământ pierde din vedere că un copil nu este un executant al unor sarcini trasate în perimetrul școlilor, iar miza educației nu este reprezentată de fișe, clasamente, statistici și rapoarte. Copilul dus astăzi de mână de părinte spre școală va ajunge nu peste multă vreme să conducă mașina, să lucreze, să ia decizii care vor avea impact asupra celor din jurul său, să voteze. Când ne vom întâlni cu acest adult ceva mai tânăr decât noi, în diferite contexte de viață, vom vrea de la el să fie profesionist, responsabil, politicos, etic, rațional, orientat înspre soluții. Însă dacă actuala stare de lucruri se perpetuează în sistemul de educație de la noi, șansa să întâlnim în țară peste două-trei decenii astfel de tineri scade dramatic cu fiecare an ce trece. Read More
