De ce predarea trebuie să țină cont de experiențele anterioare ale elevului

By March 22, 2019Blog

„Predarea prin metoda investigației este un proces complex, care implică atât integrarea materiei, cât și integrarea descoperirilor din domeniul psihologiei educaționale, al pedagogiei și al neuroștiințelor”, scria prof. Connie Gable într-un studiu dedicat impactului metodei investigației în predarea științelor în școlile și liceele americane (Impact of the Reform Efforts on K12 Science Inquiry – A Paradigm Shift).

Unul dintre lucrurile de care predarea prin metode inductive ține cont este că atunci când întâlneşte o informaţie nouă, mintea umană încearcă să găsească, mai întâi, un pattern familiar. Potrivit studiilor citate de Gabel, creierul face în acel moment eforturi pentru a realiza conexiuni neuronale care să se potrivească cu noile informaţii, asimilându-le astfel mult mai ușor pe acelea asemănătoare cu cele deja stocate.

De aceea este important ca predarea să ţină cont de experienţele anterioare ale elevului, dar și de faptul că angajarea emoţională uşurează, la rândul său, asimilarea noilor informaţii sau formarea unor noi abilităţi. Acest lucru înseamnă că pentru a ajunge la cunoaștere sunt importante, în egală măsură, atât informațiile, cât și procesele, mecanismele de analiză ale situațiilor care prezintă provocări.

Este exact ceea ce modul tradițional de predare al științelor și matematicii eșuează adesea să ia în calcul. În domeniul ştiinţelor naturii şi matematicii teoria este introdusă şi prezentată în mod abstract şi axiomatic, fără legătură cu experienţele concrete ale elevilor, care le-ar putea trezi curiozitatea şi i-ar putea angaja emoţional.

Mai mult decât atât, elevii sunt expuși continuu unor avalanșe de informații, deși studiile din domeniul neroștiințelor au relevat faptul că creierul nu asimilează instantaneu informațiile noi. Creierul are nevoie de mai multe repetiții ale unei practici noi, la intervale regulate de timp, astfel încât să poată începe procesul de mielinizare ce îi va permite să o acceseze și reproducă cu ușurință.  Odată ce neuronii stabilesc o conexiune, creierul înconjoară și izolează celulele cu mielină, ceea ce permite o transmitere cât mai rapidă a informației. Faptul că, în metoda investigației, copiii refac frecvent drumul de la cauză la efect pentru a putea înțelege un fenomen, le antrenează mecanismele cu care vor putea înțelege, mai târziu, lumea. Metoda investigației se concentrează pe adâncirea înțelegerii și obținerea unei cunoașteri de profunzime, nu doar de suprafață, explică Gabel. Construirea unei cunoașteri de profunzime îi ajută pe elevi să înțeleagă situații din viața reală care sunt complexe și conțin variabile multiple. Iar pentru a construi cunoașterea de profunzime, elevii au nevoie să înțeleagă ce învață, cum învață și de ce învață.

În metoda investigației, în loc să le ofere direct concluzia, profesorii îi ghidează pe elevi pentru a o găsi singuri. Acesta este unul dintre modurile care declanşează şi angajarea lor emoţională și exact în acest mod se formează abilităţile cognitive de ordin superior.

Să refaci drumul unui cercetător spre descoperire

Metoda investigației mută accentul de pe profesor pe elev care devine actor în propriul proces de învățare. Experimentul, așa cum e utilizat în cadrul acestei abordări, nu mai are nicio legătură cu experimentele clasice din laboratoarele școlare, în care profesorul oferă rețeta exactă pe care copiii o pun în practică. Acesta se bazează pe ipotezele lansate de elevi, pe verificarea lor de către aceștia, prin metoda încercare și greșeală, pe observațiile făcute de copii, pe concluziile trase chiar de ei. Firește că drumul către acest scop nu este unul ușor, iar el trebuie parcurs în câțiva pași clari.

La început, elevul nu poate duce sarcina la bun sfârșit, iar profesorul joacă rolul unei punți care îl ajută să ajungă la rezultat. Însă în timp, ajutorul profesorului începe să să descrească, până ce elevii conduc singuri investigația științifică. Un studiu făcut la începutul anilor 2000 în SUA de Gable a relevat că 64% dintre elevii cărora li s-a predat prin metoda investigației au fost capabili să își amintească pașii făcuți într-o investigație științifică, iar un procent adițional de 9% au ratat doar unul sau doi pași. Spre comparație, elevii cărora nu li se predase prin metoda investigației putuseră să își amintească pașii în proporție de doar 6%, în timp ce 43% nu putuseră să enumere niciun pas.

În metoda investigației, atunci când profesorul care vrea să predea un fenomen îl pune pe elev în pielea cercetătorului care l-a studiat pentru prima oară și îl ajută  să refacă traseul descoperirii.

Asta fiindcă, pentru cunoașterea de profunzime, înțelegerea procesului care a condus la explicarea ştiinţifică a unui anumit fenomen este la fel de importantă ca explicaţia în sine.