Aida Andreea Grecu, de la școala gimnazială „Nicolae Iorga” din Iași, predă matematică de 26 de ani și este formator pentru cursurile Matematica Altfel. Pentru profesoara din Iași, primul beneficiu al predării matematicii prin metoda constructivistă este că elevii nu mai primesc informații pasiv, ci ajung la cunoștințe noi plecând de la cunoștințele pe care le au deja. Faptul că învățarea are loc prin interacțiune cu ceilalți colegi este și el important.
Faptul că sunt beneficii clare pentru elevi ale folosirii acestei metode este un element important pentru profesori. Unul dintre beneficii este că îi ajută să-și dezvolte gândirea critică. „Ce profesor nu-și dorește să aibă elevi implicați, care înțeleg, care reușesc să aplice ce au învățat?”, se întreabă retoric dna Grecu.
Profesorii înțeleg că metodele tradiționale de predare nu mai sunt eficiente, fiind nevoie de o schimbare, spune Aida Grecu. „Elevii au nevoie de altceva, au nevoie să gândească și să fie implicați direct în extinderea cunoaștințelor pe care le au. Doar în acest mod își pot dezvolta gândirea critică, care să-i ajute mai târziu să ia decizii corecte, să aplice ceea ce au învățat”, afirmă profesoara.
Ca formator în cadrul cursului, Aida Grecu spune că aceștia sunt motivați chiar de nevoia de schimbare, pentru că au venit la cursurile de formare din proprie inițiativă. Iar pentru a-și schimba modul de predare este nevoie de un efort semnificativ, care începe chiar din momentul în care își proiectează activitățile la clasă. Pentru că învățarea prin investigație presupune o abordare holistică a unității de învățare, spune Aida Grecu.
Nu e de neglijat că dinamica clasei se schimbă după ce mulți elevi își manifestă entuziasmul pentru că descoperă ei înșiși noile concepte. „Or, noi nu suntem obișnuiți. Mental, suntem obișnuiți cu liniștea în clasă, cu o atmosferă care să ne permită să expunem ceea ce avem de expus și mai puțin să fim preocupați de modalitatea în care ei înțeleg.”
Entuziasmul copiilor n-ar trebui să fie, însă, un impediment, spune profesoara, pentru că „până la urmă se educă”, profesorul îi poate ajuta să conștientizeze că manifestarea entuziasmului lor îi poate deranja pe ceilalți, că-și pot regla tonul vocii. Iar pe măsură ce continuă, ajung la o stare de mulțumire pe care nu mai simt nevoia să o manifeste vocal. Pentru a obține aceste rezultate, profesorii trebuie, însă, să iasă din zona lor de confort, spune Aida Grecu. Iar satisfacția vine odată cu bucuria de a-și vedea elevii implicați, că ajung să fie conștienți de propria lor gândire. Cu timpul, sistemul se va schimba și el, crede profesoara, chiar dacă „matematica este aceeași”. „Este important cum o aducem în fața elevului, cum o facem să fie aplicabilă și să găsim instrumente prin care să le răspundem la întrebarea «la ce mi-ajută matematica?» Pentru că asta este cea mai frecventă întrebare”, conchide formatoarea de profesori.
Aurora Porojnicu: Copiii își dezvoltă răbdarea
Pentru Aurora Porojnicu, de la Liceul Tehnologic „Sf Mucenic Sava”, din comuna Berca, județul Buzău, care predă de 18 ani matematică, primii surprinși de noua abordare au fost chiar elevii, ei fiind obișnuiți cu metoda tradițională de predare.
Profesoara a început să creadă în metodă cu adevărat atunci când chiar copiii au remarcat că trebuie să muncească singuri și că trebuie să facă acest efort permanent, nu doar ocazional, la evaluări. „Unul dintre efecte a fost faptul că absolut toți elevii s-au implicat activ în rezolvarea sarcinilor; cei care erau inactivi [până atunci] și-au exprimat bucuria că «știu și ei ceva la matematică», iar cei activi au fost încântați să împărtășească cunoștințele și celor care întâmpinau dificultăți”, relatează profesoara.
Legat de lucrul pe grupe, ei au fost surprinși de faptul că „și-a găsit fiecare un rost în grupă, au descoperit că fiecare poate participa cu ceva pentru a duce la final rezolvarea sarcinii”, spune profesoara. Benefică la noua metodă de predare este, în opinia ei, „dezvoltarea răbdării”, care ar cam lipsi noilor generații, spune profesoara. „Dacă până acum totul era pe repede înainte, acum e nevoie de răbdare, de timp, de analiză, pentru a ajunge la o concluzie. După primele două ore și-au dat seama că eu nu le mai servesc rezultatul și că trebuie să judece singuri”, spune profesoara încântată de provocarea pe care le-a lansat-o elevilor săi.
Iar copiii se dovedesc încântați „că matematica are un sens în viața lor de zi cu zi, pe care îl pot găsi singuri”, spune Aurora Porojnicu.
Dar nu doar copiii au fost cei impactați de noua metodă, ci și propria sa stare de spirit, bucuroasă că elevii au găsit o motivație să învețe. „Am prins încredere și curaj că toți elevii vor evolua, fără ca unii dintre ei să rămână în urmă”.
Provocările la clasă au apărut dinspre vechile obișnuinte, pentru că avea tendința să le spună prea repede răspunsurile finale. În schimb, odată cu noua metodă a constatat că nu are suficient timp să lucreze cu ei probleme și exerciții pentru examene, ceea ce continuă să fie o presiune permanentă.
Le-ar recomanda și altor colegi să urmeze cursurile Matematica Altfel pentru că este pentru prima oară, spune ea, când teoria „se îmbină perfect cu practica”, iar formatorii sunt „senzaționali, umani” și înțeleg „absolut toate problemele cu care ne confruntăm la clasă”.
Mioara Georgescu: Copiii se manifestă mai liber, nu se mai cenzurează
Pentru profesoara Mioara Georgescu, de la școala gimnazială „Anton Pan”, din Craiova, care predă matematică de 34 de ani, prima schimbare a apărut chiar în atitudinea elevilor, care s-au arătat mai dornici să se implice, chiar dacă mai gălăgioși decât înainte, tocmai pentru că se manifestă mai liber, remarcă experimentata profesoară. „Înainte, cred că atitudinea mea și modul cum desfășuram ora îi făcea să fie mai liniștiți, mai temători poate de faptul că le pun note. Acum, nu mai sunt sancționați atunci când greșesc (de exemplu, atunci când formulează explicații), iar asta îi face să se implice mai mult la ore.”
În schimb, le-a crescut dorința de a se implica și cred că matematica a devenit mai accesibilă, mai „ușoară”. Elevii cotați ca „slabi” au devenit mult mai implicați la oră. Respinși altădată chiar de colegi, de astă dată, „în atmosfera asta de eliberare, parcă și-au găsit și ei locul puțin mai ușor”. „Cred că pentru acești elevi, care au probleme de diverse naturi – am și elevi cu CES – și pentru cei care vin cu foarte multe goluri din urmă (…) pentru ei este mai simplu să se integreze și să participe la oră. Asta a fost pentru mine cea mai surprinzătoare schimbare.” Deși spune că observă diferența între sistemul clasic și metodele care îi lasă pe elevi să cerceteze singuri, profesoara evită să se pronunțe înainte de o evaluare a cunoștințelor printr-un test.
Dar cea mai mare provocare rămâne de departe disciplina la clasă. „Cumva, trebuie să-i ții în frâu și să le reamintești că e matematică și, chiar dacă e ceva mai multă libertate la ore, totuși este important să ne încadrăm în timp, pentru că uneori nu apucăm să facem toate fișele pe care le avem (…). Nu toți elevii reușesc din prima sau unora nu le iese la fel. Până când stau și pritocesc fișele de la unul la altul, se duce timpul.” Așadar, disciplina și gestionarea timpului rămân cele mai mari provocări pentru aceasta.
Le-ar recomanda și altor colegi să participe la cursurile Matematica Altfel pentru că „ai posibilitatea să vezi altceva decât ai fost tu obișnuit ca elev și ca profesor”, dar și pentru că pot afla de la alți colegi ce soluții au găsit pentru a depăși problemele de care se lovesc în timpul aplicării metodei.
„Mie mi se pare un lucru foarte bun ca să afli exact de la oameni implicați efectiv ca și tine. Uneori, când afli un lucru dintr-o carte teoretică, nu prea se potrivește bine cu ceea ce e în practică. Dar când afli din experiența unor colegi aflați într-o situație similară, e foarte ușor să aplici și tu ce a funcționat la ei. Astea două aspecte mi s-au părut cele mai importante: să afli lucruri noi despre modul în care poți face matematică și să afli bune practici sau experiențe ale colegilor aflați în aceeași situație ca tine.”
