Alex Ciucă este antreprenor în marketing și comunicare digitală, cu peste 15 ani de experiență și un parcurs construit la intersecția dintre strategie, conținut și proiecte culturale de anvergură. Astăzi lucrează în comunicarea unor evenimente majore precum Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) și Festivalul Internațional George Enescu, unde lucrurile trebuie să fie nu doar creative, ci și extrem de bine organizate.
Într-un astfel de context, unde coordonezi idei, oameni și procese la scară mare, gândirea structurată și claritatea devin esențiale. Parcursul lui arată cum, dincolo de domeniu, logica și capacitatea de a pune ordine în informație, lucruri pe care le asociem cu matematica, fac diferența între haos și coerență.
„Ca antreprenor, e esențial să te descurci cu cifrele.”, spune Alex în interviul pentru blogul nostru, în care a vorbit despre rolul matematicii în viața de zi cu zi.
De anul trecut, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale derulează proiectul Matematica Altfel, care își propune să le ofere profesorilor români de gimnaziu resurse pedagogice prin care matematica să devină mai ușor de înțeles. În centrul acestuia, se află învățarea prin investigație, o abordare răspândită la nivelul țărilor din UE.
1.În timpul acestui interviu, vom face apel la multe amintiri din școală, așa că te invităm să te așezi comod și să-ți amintești ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?
Cu siguranţă Istoria era pe primul loc. E o pasiune pe care mi-a insuflat-o tata prin sute de poveşti, încă de când eram mic. Şi am avut noroc în şcoala generală cu un profesor pasionat, care era la început de carieră la momentul respectiv, domnul Aichimoaie. Pe locul 2 era Limba Română. Aici am avut noroc atât în şcoala generală, cât şi în liceu. În şcoală am avut o profesoară care îmi permitea să îmi folosesc creativitatea în compuneri, în care îmbinam tema vreunui subiect studiat cu personaje inspirate din colegii de clasă. În liceu am avut norocul să învăţ de la doamna Florina Rogalski, care a format generaţii întregi de elevi ai Şcolii Centrale. Şi n-am învăţat doar Limba şi Literatura Română, ci şi noţiuni de etică, logică şi multe altele.
2.Ce-ți amintești din matematică? Mai exact, ce ți-a plăcut? Ce ți s-a părut greu de înțeles?
Cu Matematica am o poveste interesantă, chiar dacă este destul de tristă. Eram destul de bun şi la Matematică, aproape la fel de bun ca la Română. Mergeam la Olimpiade la fazele pe sector (la noi se dădea Olimpiadă pe clasă, pentru că eram destul de mulţi elevi buni, apoi pe şcoală, sectorul era a treia etapă deja).
Filmul s-a rupt prin clasa a şasea, când profesorul nostru a avut nişte probleme grave de sănătate şi a lipsit câteva săptămâni bune, chiar când începuse să ne predea fracţiile.
Au venit nişte suplinitori, apoi domnul Petrache a încercat să se întoarcă la catedră, dar până la urmă l-a răpus un cancer. Şi de acolo s-a cam întrerupt relaţia mea cu Matematica, prin clasa a 8-a am ajuns aproape de corigenţă.
3.O pățanie/ amintire memorabilă de la ora de matematică ai?
Eram în liceu, prin clasa a 11-a, şi profesorul nostru de matematică ne-a trimis să ne antrenăm pentru un meci din campionatul de fotbal pentru că, oricum, eram de decor la oră (făceam la uman şi aveam oricum o singură oră pe săptămână).
4.Ce părere ai despre învățarea prin investigație?
Mi se pare un model foarte interesant, n-am mai auzit de tipul ăsta de studiu. Mi-ar fi plăcut să învăţ după metoda asta.
5.Ce profil ai făcut în liceu? Cum te-a ajutat asta ulterior în viață?
Am terminat filologie la Şcoala Centrală şi mi-am dezvoltat mult latura umanistă. Aşa că drumul meu profesional s-a construit în jurul scrisului. Astăzi o bună parte din activitatea mea se leagă de scris (Comunicarea presupune multe texte, idei, campanii). În primii ani din şcoala generală simt că puteam să fi mers în ambele direcţii, dar soarta a decis să mă îndepărtez de ştiinţele exacte şi s-o apuc pe calea ştiinţelor umaniste.
6.Cat de mult contează matematica în ceea ce faci? Care crezi că este impactul pe care l-a avut matematica asupra ta ca antreprenor si om de media?
Ca antreprenor a fost nevoie să mă reîmprietenesc cu cifrele. N-am de făcut calcule complexe şi mă ajut de Excel şi, mai nou, de AI, dar e super important să te descurci cu partea asta de cifre când ai pe mână un business.
7.Teatru, PR, online, pare ca ai o matematică foarte buna a timpului. Ai știut dintotdeauna ce vrei sa faci? Mi se pare ca tu practici o metoda a investigației prin faptul că-ți pastrezi curiozitatea vie abordând atâtea domenii artistice. Ce te-a făcut sa devii și să te menții curios?
Primesc destul de des întrebarea asta legată de gestionarea timpului, iar răspunsul de destul de simplu: sacrific de foarte multe ori din timpul liber. Norocul face că pot lucra cu soţia mea în multe proiecte, aşa că nu simţim atât de acut lipsa timpului liber, pentru că petrecem timp „la locul de muncă”. Lucrurile se vor schimba în momentul în care vom ajunge să avem un copil, dar până atunci ne concentrăm pe businessurile pe care le-am început.
N-am ştiut mereu ce vreau să fac, ba chiar mi-am tot schimbat obiectivul. Când eram mic, voiam să mă fac şofer de TIR, pentru că şoferii de TIR se plimbă mult. Apoi medic, probabil pentru că scriu foarte urât şi tot auzeam că e scris de doctor. În liceu, mă gândeam că pot să mă fac taximetrist dacă nu găsesc ceva mai bun, că îmi plăcea să merg cu maşina prin Bucureşti dinainte să am carnet (era şi mult mai liber oraşul la începutul anilor 2000).
Apoi am vrut să mă fac publicitar, dar am terminat facultatea în mijlocul crizei şi nu prea se făceau angajări de juniori. Aşa că m-am făcut antreprenor şi am luat lucrurile pas cu pas, proiect cu proiect. Cumva s-au adunat 16 ani fără să mă fi gândit vreodată să renunţa la antreprenoriat, ba chiar am deschis noi business-uri, mai întâi în producţia de fashion, împreună cu soţia mea, apoi în zona de evenimente şi acum urmează să deschidem şi un magazin online de ulei de măsline.
8.Ai putea să le transmiți elevilor de azi un mesaj despre școală și despre rolul educației?
Habar n-am cum am putea să responsabilizăm atât elevii, cât şi profesorii, să-i facem să înţeleagă că educaţia este decisivă pentru viitorul lor. Sincer să fiu eu n-am înţeles asta când eram elev. Am intuit că e bine să mă ţin de şcoală, am avut şi tot felul de incentives de la părinţi.
Dar dacă ar fi să le transmit ceva elevilor de azi, le-aş spune că acum, în anii de şcoală, îşi joacă viitorul. De anii ăştia depinde cum va arăta viaţa lor.
