Profesorii au nevoie nu doar de talent pedagogic, ci și de resurse moderne pentru a preda fizica într-un stil atractiv, care să corespundă felului de a învăța al copiilor de astăzi.
„Bine, bine, dar cum?” Când am început să vorbim despre reformarea felului în care se predau științele în România, am fost conștienți din capul locului de nevoia profesorilor de resurse metodologice care să îi ajute pas cu pas în predarea lecției prin metoda investigației.
Profesorii cu care colaborăm ne povestesc adesea cum mulți copii capătă destul de devreme ideea că ei „nu sunt buni la științe”, descurajați de multe ori de dificultățile pe care le întâmpină l aspectele matematice ale predării științelor. Din păcate, dacă nu sunt încurajați și susținuți să persevereze atunci când dau de greu, această idee se transformă în realitate, iar copiii nu au ocazia să își atingă potențialul și să descopere domenii în care s-ar putea dovedi buni dacă vor face puțin mai mult efort.
Peste 670.000 de oameni trec anual pragul Muzeului de Știință NEMO din Amsterdam, unul dintre cele mai vizitate muzee din Olanda. Cu cinci etaje pline de instalații și experimente pe care le poți face de unul singur, cu explicații simple și fascinante, centrul spune povestea științei pe înțelesul tuturor, aprinde sâmburele curiozității în fiecare vizitator și arată cum e construit și reconstruit, pas cu pas, edificiul cunoașterii.
Una dintre nevoile urgente ale României, creșterea nivelului de alfabetizare funcțională a elevilor, a devenit un obiectiv asumat al noii legi a educației. Pentru ca acest obiectiv să fie atins, este nevoie însă de o înțelegere clară a termenului și de înlăturarea unor confuzii perpetuate atât la nivel oficial, cât și în rândul societății civile și la nivelul percepției publice.
În ultimii ani, cuvântul „schimbare” a ajuns să îi agaseze deopotrivă pe profesori, părinți și elevi. Anunțate cu aplomb și, deseori, cu puțin timp înainte de data implementării, schimbările nu vizează aproape niciodată aspecte ce țin de creșterea calității educației și nu sunt însoțite de explicații suficient de lămuritoare, de studii de impact ori mecanisme de suport care să îi sprijine pe profesori în adoptarea lor.
O furtună într-un ocean, care agită apa doar suprafață, în timp ce în adâncuri nu se întâmplă nimic. Așa ar putea fi catalogate schimbările recent anunțate de Ministerul Educației, care, deși par majore, lasă neatinse problemele de fond ale sistemului de învățământ din România. „Se abordează forma și se trece cu vederea fondul. Și informațiile care ajung la public, sunt neclare, incomplete. Eu, dacă aș fi un părinte care nu are legătură cu sistemul de învățământ, ce aș putea să înțeleg? Se utilizează termeni precum module, modular, teste standardizate și așa mai departe, ce să înțeleg eu ca părinte?
Pandemia, războiul din Ucraina și criza energetică fac ca perspectivele economiei românești să fie modeste în perioada următoare, se arată în analiza dedicată României din cadrul noului Semestru European dat recent publicității de Comisia Europeană. Însă țara noastră se confruntă cu provocări suplimentare cu impact pe termen lung, ca urmare a calității slabe a educației și a capacității scăzute de cercetare și inovare, care au consecințe asupra capacităților industriale, se arată în raportul citat. Consecințele sunt cu atât mai grave cu cât numărul cetățenilor activi ai țării este într-o scădere semnificativă.
La școala din Vaslui în care predă fizica, Pavelina Tăune este cunoscută de colegii săi drept „omul cu cutia”. În ea, profesoara, cu 31 de ani de experiență de predare, le aduce adesea elevilor săi „ceva bun” pentru minte: materiale și instrumente necesare pentru experimentele care să-i ajute să înțeleagă mai bine lumea în care trăiesc. De ceva vreme, Pavelina Tăune a început să folosească la clasă metode noi.
De-a lungul carierei lor, profesorii participă la nenumărate cursuri de formare profesională, însă multe dintre acestea nu au niciun fel de finalitate în afara unei diplome de atașat la dosar.
