Sistemul românesc de educație are nevoie de reforme cu sens, care să le ofere absolvenților competențele necesare pentru a gestiona provocările dintr-o lume din ce în ce mai imprevizibilă. Provocările nou apărute pun pe toate statele lumii o presiune tot mai mare de a găsi soluții pentru creșterea calității sistemelor de învățământ.
Problema farurilor
Un elev atras de fenomenul auto poate adresa întrebarea: Noi știm că farurile automobilelor produc fascicule de lumină aproape paralele! Cum este posibil așa ceva, dacă oglinzile nu au focar?
Este recunoscută atracția pe care obiectele optice o manifestă asupra copiilor. Înțelegerea corectă a modului în care acestea interacționează cu lumina este o problemă esențială, iar ea depinde într-o măsură covârșitoare de felul în care profesorii abordează această temă. Din nefericire, există o serie de situații de învățare al căror efect este opus celui dorit și de aceea ele trebuie evitate la clasă. Mai jos, sunt descrise două astfel de capcane în care unii profesori pot cădea, dar și soluțiile pentru a le evita și pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă în profunzime fenomenele.
Învățarea matematicii este un antidot în fața manipulării și fricii, crede lectorul universitar Mihai Maci, de la Universitatea din Oradea. Întrebat de fiica sa, pe vremea când era elevă, de ce este necesar să studieze matematica, acesta i-a răspuns că matematica o va ajuta să devină un om demn în viață.
Meritocrația, etica, integritatea sunt idei care lipsesc din construcția sistemului educațional din România, spune profesorul universitar Marian Popescu, care atrage atenția că acest lucru are impact inclusiv asupra performanțelor științifice. În același timp, absența vertebrei etice este cea care sapă cu adevărat la temelia demnității de profesor.
Viorel Panaite, managing Partner al Human Invest, este un om cu o bogată experiență în dezvoltare organizațională și leadership, care a văzut de nenumărate ori de-a lungul timpului ce-i pune pe oameni în mișcare pentru o cauză și ce-i face să se retragă în pasivitate. Provenind el însuși dintr-o familie de profesori, Viorel s-a alăturat, încă dintr-o fază incipientă, programului Fizica Altfel și, prin contribuția lui, ne-a ajutat să construim o rețea a schimbării într-un sistem de educație care părea încremenit. În această toamnă s-au împlinit 10 ani de atunci. Între timp Viorel a devenit membru în Consiliul Director al CEAE și, împreună, ne ducem mai departe misiunea de a-i susține pe profesori să creeze experiențe memorabile la clasă și să mențină viu interesul copiilor față de științe.
Ca să le dea copiilor încredere în propriile forțe, profesorii trebuie mai întâi să-și exerseze ei înșiși încrederea în propria capacitate de a evolua constant, ca să îi motiveze trebuie să fie ei înșiși motivați, ca să le trezească curiozitatea, trebuie ca și ei să-și fi menținut curiozitate vie. Nu poți să dai mai departe ceva ce nu stăpânești tu însuți și, de aceea, orice schimbare în educație poate avea loc doar dacă profesorul își asumă începerea unui proces de transformare. Însă schimbarea poate fi unul dintre cele mai grele lucruri din lume.
Conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Thea Ionescu este specializată în psihologia dezvoltării și, de-a lungul carierei sale, a căutat neîncetat răspuns la o întrebare care schimbă vieți: Cum învățăm? Studiile realizate la nivel internațional au arătat, în ultimele decenii, că învățăm cel mai bine din ceea ce trăim și experimentăm concret, nu din fraze dictate sau scrise pe o tablă. „Pentru ca un creier să poată abstractiza are nevoie de multe exemple clare, iar clare înseamnă concrete. Și, dacă și fac lucrul respectiv, pentru creier e cel mai ușor, e modalitatea naturală de a învăța”, spune Thea Ionescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării, unde coordonează grupul Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată.
În urmă cu 11 ani, Teodora Gorjanu era elevă la Școala Gimnazială nr. 4 din Râmnicu Vâlcea și făcea orele de fizică cu profesorul Mihai Fârtat, pe atunci directorul instituției de învățământ. Își amintește de el ca de profesorul care îi ajuta pe copii să nu se teamă de greșeală. „A fost în întotdeauna foarte deschis și destins cu noi, făcea glume, reușea să ne aducă într-o stare de confort în care să răspundem fără să ne simțim marginalizați și fără să ne fie frică de greșeală”, povestește ea. Mai mult decât atât, elevii aveau ocazia să încerce, să investigheze, să eșueze până să afle răspunsul corect.
Faptul că programa de fizică pentru gimnaziu prevedere că predarea și evaluarea sunt centrate pe competențe este doar un prim pas în atingerea acestui obiectiv. Ca elevii să-și formeze competențele specifice din programă, trebuie să ne concentrăm în primul rând pe profesori și să înțelegem că este nevoie ca ei să se perfecționeze continuu, să fie ei înșiși susținuți într-un proces de învățare care nu se termină odată cu anii de facultate, ci are loc pe perioada întregii cariere didactice.
Recent, a avut loc în județul Timiș cursul de formare „Învățarea centrată pe competențe – de la proiectare la evaluare”, realizat cu susținerea financiară a Fundației Bosch România.
În spatele unei lecții memorabile de fizică, se află cel mai adesea dăruirea și efortul unor profesori care nu au încetat niciodată să învețe, deși au trecut uneori decenii de la terminarea facultății. În educație, lucrurile nu se întâmplă niciodată pur și simplu și întotdeauna este nevoie de pregătire continuă, de muncă în echipă și de implicarea constantă a unor profesioniști dedicați pentru ca lecțiile predate copiilor să prindă viață în mințile lor. Recent, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale a derulat în 2 județe, cu sprijinul financiar al Tenneco Romania Services, cursul Învățarea centrată pe competențe – de la proiectare la evaluare.
