Ploile din ultima vreme au adus culori pe cerul României. Oamenii au postat pe rețelele de socializare curcubeiele, uneori duble, pe care le-au surprins deasupra cartierelor, câmpurilor, dealurilor.
Care este explicația acestui fenomen spectaculos, care îi încântă deopotrivă pe adulți și pe copii? Cum se formează pe cer podul colorat?
„Cum putem să scoatem o monedă dintr-un pahar cu apă fără să ne udăm?”, i-a întrebat profesoara de fizică Aneta Mihalcsik pe elevii săi. Dacă altădată răspunsurile ar fi venit din băncile din clasă, de această dată răspunsurile au venit din pătrățelele ecranului în fața căruia profesoara își ține lecțiile la distanță.
Aceasta predă fizica în două unități de învățământ din Arad, Liceul Teologic Baptist „Alexa Popovici” și Școala Gimnazială „Aron Cotruș”, iar în ultimele două luni și-a văzut, cu regularitate, elevii pe Zoom.
La începutul izolării provocate de pandemia de coronavirus, mulți profesori au început să țină legătura cu elevii lor sau cu părinții acestora prin intermediul grupurilor de WhatsApp, unde trimiteau teme și dădeau spre rezolvare fișe. Unii au continuat să facă acest lucru, în timp ce alții au început să intre în legătură video cu elevii lor și să își țină lecțiile într-un mod cât mai apropiat de cel de la clasă.
Profesorul de fizică Laurențiu Badea, directorul-adjunct al Liceului Sanitar „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, a căutat o soluție unitară de predare online pentru toți cei în jur de 100 de profesori din instituția sa de învățământ. „Ce poți să faci pe WhatsApp, că nu poți să faci mai nimic care să sune la lecție? Trebuia să găsesc o altă soluție de predare online, pe care să o putem aplica toți, ca să putem colabora”, povestește el.
Daniela Berchez, de la Colegiul Național „Emanuil Gojdu” din Oradea, este profesoară de fizică din 1992. De câțiva ani, a început să le predea elevilor săi știința prin metoda investigației, care îi încurajează pe copii să refacă traseul urmat de un cercetător spre o descoperire și să încerce să găsească singuri explicația pentru anumite fenomene ale naturii.
După ce școlile s-a închis, Cristina Nicolăiță, profesoară de fizică la Școala Gimnazială „Gheorghe Magheru”, din Caracal, s-a gândit cum își poate continua online cursurile cu elevii săi. Și-a făcut planuri și a căutat resurse digitale, iar din a doua săptămână a început să creeze clasele virtuale în care și-a invitat elevii. Profesoara, care este și formator în cadrul programului „Fizica Altfel”, derulat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, a reușit să facă cu elevii săi experimente la distanță și să îi încurajeze să deruleze mici investigații științifice.
Recent, Washington Post a publicat un articol despre rapiditatea cu care s-au înmulțit cazurile de coronavirus în lumea întreagă, oferind în el o adevărată lecție de matematică. Din textul cu titlul „Când o amenințare este în creștere exponențială, lucrurile par în regulă până atunci când nu mai sunt în regulă”, înțelegi foarte limpede cum se poate ajunge de la câteva cazuri izolate la mii de îmbolnăviri și sute de decese pe zi.
Imaginați-vă, scrie Washington Post, un lac pe care a apărut un nufăr. Această specie de nuferi se reproduce în fiecare zi, așa că în ziua a doua vei avea doi nuferi, în ziua a treia, patru nuferi și așa mai departe.
Matematica este considerată o disciplină grea, mai ales în România. Dar poate fi ea predată altfel, pentru a fi mai ușor înțeleasă de copii?
Vreme de decenii, formarea profesorilor din România s-a bazat pe paradigma clasică de predare care servea, în trecut, societății industrializate în care indivizii aveau un traseu profesional predictibil: profesorul transmite informațiile – elevul le receptează și le reproduce. Cu cât elevii erau mai competenți la a reproduce informațiile și la a rezolva problemele standard, cu atât însemna că profesorul își face mai bine treaba.
Uniunea Europeană realizează periodic, în cadrul Semestrului european, analize de țară pentru a ajuta statele membre să își dezvolte politicile în domeniul educației și formării profesionale și să monitorizeze progresele realizate în direcția implementării reformelor. Aceste analize pun reflectorul pe provocările identificate la nivel național, regional și european, identifică modele de bune practici și oferă statelor o serie de recomandări pentru a le ajuta să găsească soluții la problemele presante. O radiografie mai detaliată asupra sistemului de educație dintr-o anumită țară este făcută de Monitorul Educației și Formării, care oferă o analiză a provocărilor pe baza unui set de criterii de referință și contribuie la elaborarea de politici bazate pe date concrete.
În anii ‘90, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) evalua eficiența sistemelor de educație din diverse state bazându-se pe numărul de ani petrecuți în școală de către elevi. Dându-și seama că o astfel de analiza nu putea surprinde cu adevărat ceea ce știu și ceea ce pot face beneficiarii sistemelor de educație, OECD a început, în anul 2000, un amplu program internațional de evaluare a elevilor. Cunoscut sub acronimul PISA (Programme for International Student Assessment) programul a avut meritul de a fi construit pentru prima dată un sistem unitar și obiectiv de evaluare care măsoară, în același timp, performanța educației din peste 70 de state și economii.
