Ileana Andrei are 25 de ani de experiență în jurnalism, storytelling, comunicare organizațională, management operațional, dezvoltare de business și coaching. De-a lungul carierei, a construit și coordonat proiecte complexe, a lucrat alături de organizații și lideri din domenii diverse și a transformat comunicarea într-un instrument de clarificare, dezvoltare și schimbare. Experiența sa îmbină gândirea strategică cu înțelegerea profundă a oamenilor și a modului în care aceștia învață, colaborează și evoluează.
Un astfel de parcurs cere mai mult decât creativitate: cere disciplină în gândire, capacitatea de a analiza situații complexe și de a transforma informații diverse în decizii și direcții clare. Povestea Ilenei arată că rigoarea și gândirea logică, competențe pe care le asociem adesea cu matematica, își găsesc locul firesc chiar și în profesii construite în jurul oamenilor, al comunicării și al poveștilor.
„ Curiozitatea este motorul învățării. Pentru mine, oamenii care continuă să crească profesional și personal nu sunt neapărat cei mai talentați, ci cei care își păstrează obiceiul de a pune întrebări, de a explora și de a încerca să înțeleagă cum funcționează lucrurile. Curiozitatea este una dintre puținele însușiri personale care rămân valoroase în orice domeniu și la orice vârstă.”, spune Ileana în interviul pentru blogul nostru, în care a vorbit despre rolul matematicii în viața de zi cu zi.
De anul trecut, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale derulează proiectul Matematica Altfel, care își propune să le ofere profesorilor români de gimnaziu resurse pedagogice prin care matematica să devină mai ușor de înțeles. În centrul acestuia, se află învățarea prin investigație, o abordare răspândită la nivelul țărilor din UE.
1. Când te uiți înapoi la anii de școală, ce ți se pare că ți-a folosit cel mai mult în viața de adult?
Ce întrebare bună. Când mă uit la anii de școală cu ochii de acum, mi se pare că școala românească nu m-a pregătit deloc pentru viața de adult, și mă refer aici în special la cea profesională, dar aș putea la fel de bine să zic și despre cea personală. Totuși, sunt materii pe care le-am studiat în școală, lucruri pe care le-am învățat, abilități pe care le-am deprins, care mă susțin în munca mea.
Eu am făcut clasele I-VIII parțial în vremea comunismului, parțial post-revoluție. Așa că am făcut multă matematică și limba română în generală. Ei, uite, asta cred că mă ajută astăzi, faptul că am învățat multă gramatică, mi-am dezvoltat creativitatea prin compuneri, descrieri și chiar scriere de versuri și am învățat să gândesc structurat de la matematică. Pentru că lucram foarte mult la matematică, și la școală și acasă.
2. Cum te-ai înțeles cu matematica în școală? Ai o amintire plăcută sau memorabilă din timpul orelor de matematică?
În clasele I-IV a fost bine, eram printre cei mai buni elevi, îmi plăcea să rezolv probleme, să calculez. În gimnaziu, însă, cred că am avut ghinion, pentru că în primii doi ani am avut o profesoară complet dezinteresată de predare și de elevi, în general. În ultimele două clase, diriga s-a rugat de un profesor mai bun să ne ia, pentru că riscam să picăm examenul de intrare la liceu și cei care eram elevi buni la matematică. Ne-a venit un profesor foarte pregătit, domnul Grigorescu, cu mult talent pedagogic, care, însă, ne bătea dacă nu știam teoremele pe de rost sau dacă greșeam la rezolvarea problemelor și exercițiilor. Pentru mine, acest comportament a avut drept consecință faptul că am început să urăsc matematica, dar am continuat să studiez și am luat aproape 9 la examenul de admitere. În liceu nu mi-am mai dat niciun interes, domnul diriginte Ion Stângă m-a considerat din start o elevă bună la matematică și îmi punea multe note 9 în catalog. 😊
3. Ce te-ar fi ajutat, ca elev, să te apropii mai ușor de matematică sau să-i înțelegi relevanța/utilitatea?
Un profesor pregătit, cu talent pedagogic, de care să nu îmi fie frică în gimnaziu. Și poate să nu trăiesc acasă, la școală, peste tot, cu această sabie ascuțită deasupra capului: „dacă nu știi matematică, ajungi o ratată”.
4. Cum vezi rolul matematicii în viața de zi cu zi, chiar și pentru cei care nu urmează o carieră tehnică? Ți se pare că matematica poate fi relevantă pentru domeniul tău? Dacă da, în ce fel?
Da, acum știu că matematica este o știință fundamentală și ne ajută în orice facem. Deci, fie că ne-a plăcut sau nu în școală, este mult mai prezentă în viața noastră decât ne place să recunoaștem. Chiar dacă nu toți ajungem să rezolvăm ecuații complicate sau să lucrăm în domenii tehnice, folosim în fiecare zi gândirea matematică, iar asta se întâmplă automat când luăm decizii, comparăm opțiuni, gestionăm un buget, evaluăm riscuri sau încercăm să înțelegem informațiile din jurul nostru.
În comunicare și jurnalism, matematica formează modul structurat de a gândi și de a prezenta informațiile. Acum, că mă gândesc mai bine, cred că tocmai matematica învățată cândva mi-a format parte din gândirea critică, mă ajută să analizez date, să interpretez statistici, să înțeleg tendințe și să pun în context informații care altfel ar putea fi prezentate într-un mod înșelător. Mai mult decât atât, matematica dezvoltă rigoarea, logica și disciplina intelectuală. Iar acestea sunt competențe valoroase în orice profesie, inclusiv în cele creative.
5. Ce abilități (gândire logică, creativitate, rezolvare de probleme, comunicare etc.) crezi că sunt esențiale astăzi?
Toate cele expuse în paranteză sunt. Și altele în plus, la modul cum funcționează societatea și la rapiditatea cu care se schimbă mediile și instrumentele de lucru. Dacă ar fi să aleg câteva, aș pune foarte sus pe listă gândirea critică, capacitatea de a învăța continuu, capacitatea de a decela informații, adaptabilitatea și comunicarea. Trăim într-o perioadă în care informația este peste tot, însă capacitatea de a o evalua, de a verifica faptele și opiniile, de a lua decizii informate devine din ce în ce mai valoroasă.
Cred că este importantă și rezolvarea de probleme, nu doar în sens tehnic, ci și în sensul de a găsi soluții în situații noi, cu resurse limitate poate și, cu siguranță, într-un context socio-profesional care se schimbă permanent. La fel de importantă este creativitatea, pentru că multe dintre răspunsurile de care avem nevoie astăzi nu există deja într-un manual, le găsim în contextele în care trăim, lucrăm.
Aș adăuga însă și capacitatea de a lucra cu oameni foarte diferiți de noi. Indiferent că vorbim despre business, educație, jurnalism sau comunicare, succesul depinde tot mai mult de colaborare, empatie și de abilitatea de a construi punți între perspective și generații diferite.
6. Ce anume te-a ajutat să-ți dezvolți astfel de abilități – gândirea structurată/ logica, un mod organizat de a acționa?
Aș spune, în primul rând, faptul că am crescut într-o perioadă în care nu exista ChatGPT și nici instrumentele digitale de astăzi care să organizeze informația pentru mine. Când eram în școala generală și în liceu, a trebuit să îmi construiesc singură sistemele de învățare, să fac conexiuni, să sintetizez informații și să găsesc o logică proprie în ceea ce învățăm.
Cred că matematica a avut un rol important în acest proces. Dincolo de formule și exerciții, m-a învățat să gândesc în pași, să caut relații de cauzalitate, să nu mă mulțumesc cu prima concluzie și să verific dacă ceea ce pare corect este într-adevăr corect.
În același timp, experiența profesională a avut probabil o contribuție la fel de mare. Jurnalismul m-a obligat să pun întrebări, să verific informații și să construiesc povești coerente din mai multe surse și perspective diferite. Mai târziu, managementul și comunicarea m-au învățat să lucrez cu multe variabile în același timp, să prioritizez și să iau decizii chiar și atunci când nu am toate datele. Cred că gândirea structurată nu vine dintr-o singură disciplină, ci din exercițiul constant de a înțelege lumea din jur. Matematica a fost unul dintre primele antrenamente pentru acest tip de gândire, dar apoi viața profesională a continuat să îl dezvolte în forme diferite.
7. Crezi că există o legătură dintre curiozitate și învățare, indiferent de domeniu?
Absolut. Cred că, de fapt, curiozitatea este motorul învățării. Poți avea acces la cei mai buni profesori, cele mai bune cărți sau cele mai noi tehnologii, dar dacă nu există curiozitate, învățarea rămâne superficială. Pentru mine, oamenii care continuă să crească profesional și personal nu sunt neapărat cei mai talentați, ci cei care își păstrează obiceiul de a pune întrebări, de a explora și de a încerca să înțeleagă cum funcționează lucrurile. Curiozitatea este una dintre puținele însușiri personale care rămân valoroase în orice domeniu și la orice vârstă.
8. Cum ți se pare ideea unei „matematici altfel” – bazată pe investigație și curiozitate, nu pe memorare și reproducere?
Mi se pare exact ce trebuie pentru vremurile noastre, și este mult mai apropiată de felul în care învățăm, de fapt, ca oameni. Cele mai valoroase lucruri pe care le-am învățat eu în școală nu au venit din memorare, ci din întrebări, experimentare și încercarea de a înțelege de ce funcționează ceva într-un anumit fel. O astfel de abordare poate face și matematica mai accesibilă, mai relevantă, mai ales pentru copiii care nu se regăsesc în metodele clasice de predare. În fond, matematica nu ar trebui să fie doar despre răspunsul corect, ci și despre procesul prin care ajungi la el.
9. Dacă ai putea să le transmiți elevilor de azi un mesaj despre școală și despre rolul educației, care ar fi acela?
Le-aș spune să privească școala ca pe un loc în care își antrenează mintea și creativitatea, un loc unde învață ce înseamnă prieteniile, parteneriatele, nu doar ca pe un loc unde trebuie să obțină note mari. Știu că este complicat în școala românească de stat, dar nu este imposibil, mai sunt și pe acolo profesori faini. Le-aș mai zice că multe dintre lucrurile pe care le învață astăzi poate că nu le vor folosi direct peste cinci sau, zece ani. În schimb, capacitatea de a gândi, modul de a învăța, de a pune întrebări, de a rezolva probleme și de a înțelege lumea din jurul lor le vor folosi imediat și țin toată viața. 😊
Și le-aș mai spune ceva: nu lăsați școala să vă limiteze curiozitatea. Educația continuă dincolo de manuale, atunci când căutați singuri răspunsuri, explorați domenii noi și vă interesează să vă construiți propriul drum.
