Alexandru Tomescu este unul dintre cei mai renumiţi violoniști români — un artist a cărui carieră străbate decenii de excelență, piese celebre și scene internaționale.
Deţinător al celebrei viori Stradivarius “Elder-Voicu”, instrument-tezaur care i-a fost încredințat prin concurs, el s-a dedicat nu doar interpretării, ci și aducerii muzicii clasice cât mai aproape de publicul larg.
Pe lângă virtuozitatea sa muzicală, Alexandru Tomescu vede o legătură profundă între muzică și matematică — două limbaje universale care, în viziunea lui, comunică dincolo de bariere geografice sau lingvistice. El spune că disciplina matematicii și rigurozitatea de gândire i-au oferit un cadru de organizare și claritate mentală, esențiale pentru pregătirea muzicală intensă și pentru performanța scânteietoare pe scenă.
„ Eu cred că e cât se poate de utilă, nu am putea trăi fără matematică. Și într-adevăr, alături de muzică este printre acele limbaje universale care nu necesită nici un fel de traducere.”, spune acesta în interviul pentru blogul nostru, în care a vorbit despre rolul matematicii în viața de zi cu zi, dar și în muzică.
De anul trecut, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale derulează proiectul Matematica Altfel, care își propune să le ofere profesorilor români de gimnaziu resurse pedagogice prin care matematica să devină mai ușor de înțeles. În centrul acestuia, se află învățarea prin investigație, o abordare răspândită la nivelul țărilor din UE.
Când priviți înapoi la anii de școală, ce credeți că v-a fost cel mai util mai târziu, în viață și în carieră?
Aș spune că pentru mine lucrul cel mai important a fost curiozitatea mea înnăscută, dorința de a descoperi lucruri noi. M-a ajutat foarte mult în special la materiile care-mi plăceau (cam toate îmi plăceau, fiecare în felul ei), însă atunci cand a venit vorba de a alege spre exemplu materiile la care să dau examenul de Bacalaureat, am ales matematica în detrimentul geografiei, din considerente practice. Mi s-a părut mult mai eficient să învăț regulile de la integrale, de exemplu. Matematica a fost singura probă scrisă la BAC la care am luat nota 10.
Cum era relația dumneavoastră cu matematica în acea perioadă? V-a atras sau v-a provocat?
Am avut note în general bune. Aveam un profesor în gimnaziu care chiar ne spunea: Învățați, învățați matematica! (o considera ”meseria de rezervă”). Mi-a plăcut și geometria, chiar geometria în spațiu. Sigur, lucrurile devin mai abstracte pe măsură ce se avansează în matematică. În anii de liceu, diriginta clasei noastre a fost chiar profesoara de matematică și ne-a încurajat să o studiem, chiar dacă eram la un liceu de muzică, așadar profil umanist. De asemenea, cum spuneam mai sus, am ales matematica la probele scrise și nu, nu regret deloc alegerea făcută.
Ați spus adesea că muzica și matematica sunt limbaje universale. Cum vedeți rolul matematicii în viața de zi cu zi, chiar și pentru cei care nu urmează o carieră tehnică, ba din contra, una artistică? Cum s-au îmbinat ele pt dvs.?
Noi folosim matematica în fiecare zi, de multe ori fără să ne dăm seama; folosind calculatorul telefonulului mobil, de multe ori facem tot felul de calcule: fie că e vorba de durate de timp, de distanțe, de banii pe care îi avem în buzunar, mereu facem socoteli. Eu cred că e cât se poate de utilă, nu am putea trăi fără matematică. Și într-adevăr, alături de muzică este printre acele limbaje universale care nu necesită nici un fel de traducere. Pur și simplu faci matematica cu oricare alt om de pe glob și vorbiți amândoi aceeași ”limbă”.
Ce abilități (gândire logică, creativitate, rezolvare de probleme, comunicare etc.) credeți că sunt esențiale astăzi?
Toate aceste abilități de mai sus (gândire logică, creativitate, rezolvare de probleme, comunicare) sunt binevenite, evident cu un plus în funcție de profilul, de domeniul de activitate ales. Sigur, sunt unii oameni care excelează într-o direcție sau alta: sunt mai comunicativi, alții mai logici, altii care sunt mai creativi. Nu le poți avea pe toate în egală măsură. Și cum învață și fiică-mea la cercetași, trebuie să știi să te descurci cel mai bine cu ceea ce ai.
Cum vi se pare ideea unei „matematici altfel”, bazate pe curiozitate și descoperire, nu doar pe memorare? Credeți că există o legătură dintre curiozitate și învățare, indiferent de domeniu?
Ar fi nemaipomenit dacă poate exista o matematică altfel, o matematică mai experimentală. Cred că există o frumusețe a matematicii pe care o simți, care îți oferă posibilitatea de a atinge într-un anumit fel perfecțiunea în clipa în care ai rezolvat o ecuație sau momentul în care ai descoperit soluția unei probleme, simți că ai găsit cu certitudine o soluție. Sunt alte domenii unde nu ai niciodată această certitudine. Legătura dintre curiozitate și învățare este uriașă. În momentul în care nu mai ești curios, lumea își pierde farmecul și cred că acesta e lucrul cel mai important de păstrat, de cultivat la copiii noștri, pe care toți îl au din naștere. De multe ori școala ucide această curiozitate, dorință, plăcere de învăța și poate, tehnicile noi care sunt aplicate în domeniul educațional în ziua de astăzi vor veni cu soluții la această problemă.
Dacă ați transmite elevilor de azi un mesaj despre școală și educație, care ar fi acela?
Să se bucure de oportunitățile fantastice de care beneficiază în ziua de astăzi. Lumea este minunată și abia așteaptă să fie descoperită.
