În sistemul de educație din România, profesorul de fizică a fost adesea perceput ca un „lup singuratic”, captiv între o tablă plină de formule și elevi care memorează mecanic pentru notă. Însă, o mișcare născută în 2011 sparge acest tipar. Doi profesori cu experiență, Cristina Nicolăiță și Mihai Fârtat, sunt implicați în înființarea Asociației „Comunitatea Fizica Altfel”, o inițiativă menită să sprijine nu doar modul în care se predă fizica, ci însăși cultura colaborării între profesori, transformându-i pe aceștia într-o voce ascultată acolo unde se iau deciziile.
Schimbarea de paradigmă: de la a dicta la a ghida
Pentru Cristina Nicolăiță, profesor de Fizică la Școala Gimnazială Gheorghe Magheru din Caracal, parcursul din ultimul deceniu a fost marcat de o schimbare de identitate profesională: „Am văzut cum s-a schimbat paradigma la clasă: de la tabla plină de formule, la masa plină de experimente și întrebări”, spune. Trecerea de la “profesorul care dictează” la cel „care ghidează” a adus cu sine cea mai mare satisfacție: transformarea elevilor. Când curiozitatea ia locul fricii de notă, procesul de învățare devine ireversibil, crede Cristina Nicolăiță. “Cea mai mare motivație a fost să văd schimbarea la elevii mei, trecerea de la elevul care „memorează pentru notă” la elevul care „investighează de curiozitate”. Metoda investigației i-a transformat din spectatori în mici cercetători”. În 2014, ea a devenit parte din proiectele comunității Fizica Altfel și spune că a încetat să mai fie „un profesor singur la catedră”: „Am avut acces la resurse valoroase, dar mai ales la un grup de suport, format din colegi care împărtășesc aceleași valori și dileme profesionale”. În timp, Cristina Nicolăiță a devenit formator în cadrul Comunității și vede la parte dintre cursanți bucurie și schimbare în modul de a preda fizica la clasă, prin metodă investigativă. Dacă „copiii învață din curiozitate, iar noi trebuie să le-o cultivăm”, pentru profesori e nevoie de sprijin, astfel încât această metodă să supraviețuiască și să se extindă. Doar așa, modalitățile moderne de predare devin normă și nu excepție în școala românească. Nicolăiță vorbește de nerăbdarea elevilor săi, din ani de studiu diferiți – toți cer la clasă experimente -, ori de întrebările colegilor de cancelarie: Ce le faci copiilor ăstora?. Răspunsul ei este că nu există întrebări sau răspunsuri greșite ale elevilor, ci doar gândire critică, căutare și aflarea răspunsului corect de către copii. Metoda investigativă însă vine și cu provocări: „Designul activităților bazate pe investigație necesită mai mult timp de pregătire și o gestionare diferită a orei față de predarea clasică”, spune aceasta. Mai mult, există și o rezistență la schimbare atât din partea elevilor, a părinților sau chiar a colegilor „obișnuiți cu metodele tradiționale unde se scrie mult”. „A trebuit să demonstrez constant că înțelegerea fenomenologică este mai valoroasă pe termen lung decât rezolvarea mecanică de probleme”, spune Cristina Nicolăiță.
Școlii românești îi lipsește comunicarea profesională sistematică
„Cine își imaginează că predă Fizica din rațiuni celeste, cred că se înșeală. Important este să lucrăm astfel încât copilul să plece de la ora de Fizică mai îndrăgostit de Științele Naturii și cu mai multe cunoștințe”, afirmă Mihai Fârtat. Profesor de fizică la Școala Gimnazială nr 4 din Rm Vâlcea, mentor de dezvoltare profesională în două proiecte mari ale Ministerului Educației și unul dintre inițiatorii Comunității Fizica Altfel, el vorbește despre o carență a școlii românești: lipsa unui cadru de comunicare profesională sistematică. „Numeroasele comisii prevăzute de regulamente vizează aspecte importante pentru școală (burse, violență, orientare etc), dar colaterale procesului de predare – învățare – evaluare. Profesorii, de orice specializare, au nevoie de dialog profesional des, în care să-și ofere feedback reciproc, să prezinte ce și cum lucrează și ce efect are activitatea lor asupra elevilor”, observă acesta.
„La fel ca elevii, profesorii învață eficient unii de la alții, lucrând în echipe mici, dezbătând situații reale întâlnite în activitate. De asemenea, cursurile susținute de diverse entități, unele chiar pliate pe procesul de operaționalizare a competențelor, nu-și propun și susținerea profesorilor în aplicarea la clasă, după finalizarea cursurilor”, explică Mihai Fârtat.
Potrivit acestuia, „o comunitate a profesorilor care predau fizica în școala din România poate crea mecanisme efective și eficiente care să continue și să amplifice efectele programelor de formare care au introdus abordarea investigativă de la nivel de programe școlare, manuale, până în clasa de elevi. Nu în ultimul rând, „schimbul de generații ” – care se produce în mod firesc – are nevoie de susținere a procesului de transfer a capitalului de cunoaștere, pe care numai o comunitate puternică, cu un cadru de acțiune bine structurat o poate realiza”.
Aceste nevoi au dus la pasul firesc: înființarea unei asociații care să asigure transferul de cunoaștere și să valideze metoda investigativă la nivel național.
De la idee la structură
Tranziția de la profesor executant / “făcător de lucruri” (n.r. de experimente filmate, fișe dinamice, livrare de cursuri) la inițiator de asociație a fost o provocare pentru cei doi profesori. „Activitatea în cadrul grupului de inițiativă m-a pus în postura de a gândi, de a proiecta activități cu conștiința faptului că impactul va fi asupra unui număr semnificativ de profesori și de elevi”, afirmă Mihai Fârtat. „Nevoia de a reflecta, de a analiza critic oportunități, raport cost/beneficii, de a stabili priorități prin raportarea nevoilor la resurse (temporale, materiale, umane) reprezintă de asemenea, provocări ale ultimelor luni”. Pentru Cristina Nicolăiță, drumul de la o idee la structura juridică solidă a fost un experiment complex. „Provocator a fost să sintetizăm entuziasmul și ideile multor colegi valoroși într-o structură coerentă. Cum transformi spiritul liber și creativ al „Fizicii Altfel” într-o formă organizată, fără a-i pierde esența și prospețimea?” Când ești printre cei care pun piatra de temelie, simți presiunea de a face lucrurile „ca la carte” nu doar juridic, ci și moral, explică inițiatorii.
Voce unitară, focus pe gimnaziu, sprijin pentru debutanți
Obiectivele asociației Comunitatea Fizica Altfel depășesc colaborarea între colegii de catedră. Ele vizează o schimbare culturală în Educație: o voce unitară / un partener de dialog oficial în relația cu Ministerul, sprijin pentru profesorii debutanți, focus pe gimnaziu și continuitate.
„O asociație a profesorilor de fizică s-ar putea constitui într-un important colaborator pentru entitățile expert în domeniul politicilor educaționale”, susține Mihai Fârtat, explicând că este construită pe un nucleu de profesori de la nivel preuniversitar cu bogată experiență în predarea investigativă: coautori ai programelor școlare, manualelor aflate în uz, diverse resurse educaționale deschise, autori ai suporturilor de curs, formatori, responsabili și coordonatori în comunitățile de practică. „Sunt profesori care știu, vor și au dovedit că pot proiecta și coordona activitățile de schimbare la nivelul comunităților profesionale”. Cristina Nicolăiță vorbește despre accelerarea inovației la catedră, schimbul de bune practici și sprijin pentru debutanți. Se previne astfel plafonarea, iar debutanții primesc resursele de care au nevoie: o platformă cu experimente noi, fișe de lucru sau proiecte de cercetare.
Inițiator al asociației Comunitatea Fizica Altfel, profesorul Fârtat atrage atenția că, deși piața muncii pune presiune pe liceu, perioada critică în formarea modului în care gândește o persoană începe în clasa a VI-a, odată cu studiul fizicii.
Asociația dorește să securizeze această etapă și să extindă instrumentele care și-au dovedit eficiența (experimente filmate, fișe dinamice) și către liceu, adaptându-le noilor programe școlare. Mihai Fârtat vorbește despre schimbare, nu doar a tehnicilor și instrumentelor de lucru, ci și a filosofiei mecanismelor de predare – învățare – evaluare. „Astfel de schimbări nu doar procedurale, ci în primul rând culturale, vizează schimbări conceptuale extrem de sensibile, subtile și care se adresează unei triade fluide: profesor – elev – familie / societate. Ea este cumva și împotriva percepției comune, potrivit căreia ar fi important și definitoriu nivelul secundar superior: liceu / școală profesională, cel care livrează absolvenți pentru mult-discutata piață a muncii. Această abordare pragmatică, exclusiv din perspectiva utilității sociale a absolventului (n.n. cum sună!) omite un aspect foarte important, chiar definitoriu: secvența gimnaziului, care deschide stadiul operațiilor formale (din teoria lui Piaget), adică tocmai perioada care începe în jurul clasei a cincea sau a șasea și care este fundamentală în formarea modului în care gândește omul. Prin urmare, etapa pe care ne-am concentrat noi – studiul fizicii începe în clasa a șasea – este fundamentală pentru dezvoltarea armonioasă a personalității umane, cea care determină posibilitatea omului de a-și valoriza potențialul”.
“Iată de ce cred că trebuie să continuăm, să dezvoltăm și să îmbogățim ceea ce am realizat pentru gimnaziu și să valorificăm experiența dobândită prin dezvoltarea unor instrumente similare și pentru liceu, pe noua programă”, explică acesta. „Și aici găsesc noi provocări prin dezvoltarea unor instrumente care să permită diferențierea în funcție de specializări”. Potrivit profesorului, continuarea poate fi făcută printr-o comunitate profesională solidă, structurată în jurul valorilor și obiectivelor comune.
Garanția unor profesori
În 2011, acești profesori căutau soluții pentru ca elevii lor să nu se mai teamă de fizică. Astăzi, prin asociația Comunitatea Fizica Altfel, ei caută soluții pentru ca excelența pedagogică să fie accesibilă fiecărui copil. „Această asociație este garanția că munca noastră va avea continuitate și că vocea profesorului de fizică va fi auzită acolo unde se iau deciziile”, conchide Cristina Nicolăiță.
