Matematica este considerată o disciplină grea, mai ales în România. Dar poate fi ea predată altfel, pentru a fi mai ușor înțeleasă de copii?
Vreme de decenii, formarea profesorilor din România s-a bazat pe paradigma clasică de predare care servea, în trecut, societății industrializate în care indivizii aveau un traseu profesional predictibil: profesorul transmite informațiile – elevul le receptează și le reproduce. Cu cât elevii erau mai competenți la a reproduce informațiile și la a rezolva problemele standard, cu atât însemna că profesorul își face mai bine treaba.
Uniunea Europeană realizează periodic, în cadrul Semestrului european, analize de țară pentru a ajuta statele membre să își dezvolte politicile în domeniul educației și formării profesionale și să monitorizeze progresele realizate în direcția implementării reformelor. Aceste analize pun reflectorul pe provocările identificate la nivel național, regional și european, identifică modele de bune practici și oferă statelor o serie de recomandări pentru a le ajuta să găsească soluții la problemele presante. O radiografie mai detaliată asupra sistemului de educație dintr-o anumită țară este făcută de Monitorul Educației și Formării, care oferă o analiză a provocărilor pe baza unui set de criterii de referință și contribuie la elaborarea de politici bazate pe date concrete.
În anii ‘90, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) evalua eficiența sistemelor de educație din diverse state bazându-se pe numărul de ani petrecuți în școală de către elevi. Dându-și seama că o astfel de analiza nu putea surprinde cu adevărat ceea ce știu și ceea ce pot face beneficiarii sistemelor de educație, OECD a început, în anul 2000, un amplu program internațional de evaluare a elevilor. Cunoscut sub acronimul PISA (Programme for International Student Assessment) programul a avut meritul de a fi construit pentru prima dată un sistem unitar și obiectiv de evaluare care măsoară, în același timp, performanța educației din peste 70 de state și economii.
„Profesia mea e o pasiune. Pur și simplu, am vrut să fiu profesoară de când mă știu”, spune zâmbind Daniela Berchez, care predă fizica din 1992. Profesoară la Colegiul Național Emanuil Gojdu din Oradea, a căutat mereu căi prin care să le predea mai bine elevilor săi și să ofere la clasă nu doar informații, ci experiențe de învățare. Cu câțiva ani în urmă a aflat de Cursul Fizica Altfel, prin care Centrul de Evaluare și Analize Educaționale îi pregătește pe profesorii de fizică pentru a preda această materie prin metoda investigației. „A fost prima dată când am auzit de un curs care cu adevărat mi se părea că e de interes. Vreau să știu cât mai multe lucruri, ca să pot să mă dezvolt profesional mai mult decât pot eu să o fac pe cont propriu. Și atunci cursul Fizica Altfel a fost ceea ce mi se potrivea ca o mănușă”, povestește Daniela Berchez.
Cu mult înainte de apariția computerelor moderne, un matematician genial, pe nume Charles Babbage (1791 – 1871), proiecta mașinării capabile să ducă la bun sfârșit operații matematice complicate și inventa primul dispozitiv de calcul programabil din lume. În copilărie, Babbage era extrem de curios și de fiecare dată când primea o jucărie își întreba mama: „Ce se află în interiorul ei?”. Întotdeauna desfăcea lucrurile pentru a vedea cum funcționează, iar curiozitatea sa l-a făcut să înțeleagă, încă de la o vârstă fragedă, cum funcționează mecanismele și mașinăriile, scrie Jack Challoner în cartea ”Genius Inventions – The Stories Behind History’s Greatest Technological Breakthroughs”.
Rezultatele testelor PISA 2018 au tras un semnal de alarmă pentru România și au arătat starea îngrijorătoare a învățământului românesc. Media obținută de elevii români a scăzut semnificativ în comparație cu anul 2015, iar decalajul față de țările OECD, din care fac parte cele mai mari economii ale lumii, s-a mărit vizibil. Cea mai gravă situație se înregistrează la matematică, unde media este mai mică cu 14 puncte față de testarea PISA din 2015. Potrivit precizărilor PISA, scăderea la matematică este semnificativă statistic pentru populația de elevi și nu poate fi considerată un efect aleatoriu al eșantionării. Totodată, scorul României este mai mic cu 59 de puncte față de media înregistrată la matematică în țările OECD – (430, față de 489).
Rezultatele PISA 2018 surprind în cifre seci situația dezastruoasă a educației în România. Față de precedenta testare, cea din 2015, toate scorurile medii obținute de elevii români au scăzut – atât la matematică, cât și la științe și citire. În plus, testele PISA (Programme for International Student Assesment) au indicat o rată uriașă a analfabetismului funcțional în România, nu mai puțin de 44%.
„Profesorii au, ca oameni, tot ceea ce au nevoie să aibă. Sunt la fel ca orice individ de pe planeta asta: au creativitate, au apetit pentru a-i dezvolta pe alții, au pasiune pentru ceea ce fac și vor să-și facă treabă cât mai bine. Factorii contextuali – cei care creează condițiile ca să ne exprimăm într-un fel sau altul, cultura și infrastructura națională – au în toate domeniile un impact esențial. Fiecare din noi evoluează atunci când găsește condițiile potrivite și stagnează sau regresează atunci când condițiile sunt nefavorabile. Majoritatea dintre noi nu suntem eroi să ne ridicăm deasupra condițiilor și să reușim în ciuda condițiilor nefavorabile (în plus, România nu este printre țările caracterizate de o cultură antreprenorială). Cei mai mulți dintre profesori vor să-și facă treaba bine, să fie mândri de evoluția elevilor lor, așa este în orice domeniu”, spune Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest.
„Atunci când lucrezi singur, ai senzația că lucrezi în gol”, spune Cristina Nicolăiță, profesoară de fizică la Școala „Gh. Magheru” din Caracal. Firește că un profesor este singur atunci când le vorbește copiilor, când încearcă să găsească căile prin care să îi motiveze și să îi inspire. Însă ceea ce aduce în fața elevilor săi este mai valoros dacă profesorul are parte, după orele de la clasă, de o comunitate de cadre didactice cu care să poată discuta despre provocările apărute, cărora poate să le vorbească despre lecțiile reușite sau la care poate găsi el însuși inspirație. „Ai nevoie de cineva care să lucreze pe aceeași unitate cu tine și să îți dea o soluție dacă ai nevoie, dacă nu te descurci. Dar și să îți ofere o confirmare atunci când faci lucrurile bine”, spune Cristina Nicolăiță.
