A început un nou an școlar, iar străzile s-au umplut de elevi cu ghiozdanul în spate. Îi vedem mergând pe trotuar de mână cu părinții lor sau traversând strada, îi vedem în librării în căutare de rechizite, la supermarket ori la mall după terminarea cursurilor. Vedem copii în uniforme în metrou, alături de bunici sau de bone, copii în uniforme jucându-se în parcuri.
Este o imagine la care merită să medităm o vreme și pe care se cuvine să o păstrăm în minte atunci când ne gândim la educație. Pentru că adesea educația este făcută ca și când copiii n-ar trebui să părăsească niciodată sala de clasă.
Sistemul de învățământ pierde din vedere că un copil nu este un executant al unor sarcini trasate în perimetrul școlilor, iar miza educației nu este reprezentată de fișe, clasamente, statistici și rapoarte. Copilul dus astăzi de mână de părinte spre școală va ajunge nu peste multă vreme să conducă mașina, să lucreze, să ia decizii care vor avea impact asupra celor din jurul său, să voteze. Când ne vom întâlni cu acest adult ceva mai tânăr decât noi, în diferite contexte de viață, vom vrea de la el să fie profesionist, responsabil, politicos, etic, rațional, orientat înspre soluții. Însă dacă actuala stare de lucruri se perpetuează în sistemul de educație de la noi, șansa să întâlnim în țară peste două-trei decenii astfel de tineri scade dramatic cu fiecare an ce trece. Read More