Un curs de formare nu poate aduce, în sine, o schimbare de amploare în sistemul de educație. O intervenție susținută, care să le ofere profesorilor uneltele de care au nevoie și să creeze comunități dedicate dezvoltării profesionale, da. Este lecția pe care Centrul de Evaluare și Analize Educațională a învățat-o în cei peste 14 ani de derulare a proiectului „Fizica Altfel” și pe care își dorește acum să o ducă la nivelul următor.
„Trebuie să-ți faci temele la matematică” este refrenul cunoscut al părinților și profesorilor din toate timpurile. Însă, cu toate insistențele din lume și, de multe ori, cu toate temele făcute, formulele și teoremele sunt adesea date uitării. Se întâmplă uneori ca un adult să-și găsească un vechi caiet de matematică, să recunoască scrisul copilului care a fost și desenul de pe ultima filă, dar să nu mai înțeleagă mare lucru din exercițiile rezolvate în el. Nimeni nu învață ceva în profunzime doar pentru că trebuie, fără acel ceva din interiorul lui care să îi trezească interesul față de ce are de studiat și să îl susțină să persevereze atunci când dă de greu. Cum poți face însă asta? Cum îi poți trezi copilului curiozitatea?
25 de profesori din județele Constanța și Brăila au participat anul acesta la un curs care să le arate cum pot preda chimia altfel, într-un mod care să îi ajute pe copii să învețe mai în profunzime. Cursul „Învățarea centrată pe competențe – de la proiectare la evaluare”, organizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale cu sprijinul financiar al Tenneco Romania Services a fost susținut de formatoarele Maria Corcoveanu și Rodica Răcășanu și a avut în centrul său predarea prin investigație.
Dragoș Stanca este un antreprenor tech și investitor cunoscut pentru felul în care aduce împreună tehnologia, business-ul și binele public. Drumul pe care a ajuns astăzi are legătură cu felul în care s-a format de-a lungul timpului, un proces în care matematica a avut rolul său. „M-a forțat să-mi antrenez creierul într-o zonă opusă confortului. Nimic remarcabil nu se naște în zona de confort. Prin urmare, și matematica, și fizica, dar mai ales matematica, m-au forțat să dezvolt abilități noi, structura gândirii, logica”, spune Dragoș Stanca într-un interviu pentru blogul Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, în care a vorbit și despre rolul învățării prin investigație în era AI.
Pentru mulți copii, dar și pentru mulți dintre adulți, matematica este o materia aridă cu reguli rigide și greu de înțeles, cel mai adesea deconectată de viața reală. Asta îi face pe elevi să își închidă mintea și să se bazeze în rezolvarea problemelor pe memorarea și reproducerea unor algoritmi de rezolvare, pe care-i uită după puțină vreme.
„Majoritatea oamenilor nu au o imagine exactă asupra matematicii. Ei privesc matematica drept un set de formule care trebuie aplicate unei liste de probleme de la sfârșitul capitolelor de manual. La baza acestei judecăți greșite stă modul în care matematica este deseori predată. Abordarea tradițională a matematicii în școli înseamnă prezentarea conținutului și măsurarea gradului în care acest conținut a fost însușit de către elevi. Acest proces a eșuat adesea în trecut, nu funcționează bine în prezent și va da greș în viitor. Predarea nu trebuie să se limiteze la profesorul care demonstrează o metodă de calcul și elevii care ulterior o repetă fără reflecție. („Iată regula și exemplul, exersează acum cu 20 de probleme de teme.”) Învățarea matematicii este un proces activ, constructiv, cumulativ și orientat spre obiective. Acest lucru trebuie să fie perceptibil și pentru elevi. În loc să arate pașii pentru ca elevii să ajungă la o soluție, profesorul îi ghidează pe aceștia prin formularea de ”situații-problemă” , invitându-i să descoperire singuri secretele matematicii. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să reducem decalajul dintre ceea ce este matematica și modul în care această materie este adesea predată la școală”.
Conferenţiar universitar la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universității Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Thea Ionescu este specializată în psihologia dezvoltării și, de-a lungul carierei sale, a căutat neîncetat răspuns la o întrebare care schimbă vieți: Cum învățăm? Studiile realizate la nivel internațional au arătat, în ultimele decenii, că învățăm cel mai bine din ceea ce trăim și experimentăm concret, nu din fraze dictate sau scrise pe o tablă. „Pentru ca un creier să poată abstractiza are nevoie de multe exemple clare, iar clare înseamnă concrete. Și, dacă și fac lucrul respectiv, pentru creier e cel mai ușor, e modalitatea naturală de a învăța”, spune Thea Ionescu, cercetător în cadrul Laboratorului de Psihologia Dezvoltării, unde coordonează grupul Flexibilitate şi Cogniţie Ancorată.
Peste 670.000 de oameni trec anual pragul Muzeului de Știință NEMO din Amsterdam, unul dintre cele mai vizitate muzee din Olanda. Cu cinci etaje pline de instalații și experimente pe care le poți face de unul singur, cu explicații simple și fascinante, centrul spune povestea științei pe înțelesul tuturor, aprinde sâmburele curiozității în fiecare vizitator și arată cum e construit și reconstruit, pas cu pas, edificiul cunoașterii.
