La începutul secolului XX, abilitățile cognitive necesare forței de muncă erau de nivel scăzut. În ultimele decenii însă, s-a produs o schimbare majoră: a scăzut progresiv numărul locurilor de muncă în care erau necesare abilități fizice și abilități cognitive rutiniere. Munca a devenit mai tehnică și mai analitică, iar numărul joburilor în care sunt necesare abilități intelectuale dezvoltate și de rezolvare de probleme complexe a crescut.
În noua arhitectură a pieței muncii, un rol extrem de important îl vor avea abilitățile legate de știință, tehnologie, inginerie și matematică, esențiale în ramurile economice unde inovația și progresul tehnologic au o pondere importantă. Astfel, până în 2027, va avea loc în SUA o creştere a numărului de joburi „non-STEM” cu 9%, pe când creşterea numărului de joburi în domenii ce țin de STEM va fi de 13%. Și aici apare o primă problemă: există deja un deficit de forță de muncă calificată pentru joburi care țin de domeniile STEM în S.U.A. și în multe țări din U.E în condițiile în care numărul acestora continuă să crească. Iar în România, unde rata analfabetismului științific este uriașă, ajungând la 38% în 2015, decalajul este și mai mare.