Foto: O lecție despre dispozitive la clasa a IX-a/„Roboți mecanici”
Lăcrimioara Cojoianu predă fizica la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia și a văzut cât de mult le plac elevilor orele „altfel”. „Dacă mergem pe lecțiile tradiționale, în care profesorul vorbește și ei scriu, îi pierd. Sunt atenți ce sunt atenți, apoi se vede din privirile lor că le scade interesul”, explică profesoara, care la sfârșitul anului trecut a urmat cursul de predare a științelor prin metode inductive, organizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale.
De cinci ani, Viorel Panaite, fondatorul Human Invest, este implicat în pregătirea profesorilor din programele desfășurate de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, pe care le-a susținut inclusiv din postura de donator. De-a lungul timpului, a văzut cum și-au schimbat profesorii de științe din programele „Fizica Altfel” și „Chimia Altfel” abordarea atât în relația cu elevii, cât și în relația cu colegii de cancelarie. „Poate cea mai puternică schimbare pe care o întrezăresc – atât în conversațiile dintre profesori ei, cât și în sălile de clasă – este trecerea de la “a spune” la “a întreba”.
„Predarea prin metoda investigației este un proces complex, care implică atât integrarea materiei, cât și integrarea descoperirilor din domeniul psihologiei educaționale, al pedagogiei și al neuroștiințelor”, scria prof. Connie Gable într-un studiu dedicat impactului metodei investigației în predarea științelor în școlile și liceele americane (
La începutul lunii martie, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE) a făcut un nou pas în extinderea reformei predării științelor în România. A reușit să pregătească formatori pentru programul „Fizica altfel” în județe precum Maramureș, Gorj, Teleorman, Bacău, Vaslui, în care până acum nu existau oameni pregătiți să le arate profesorilor cum să predea această materie printr-o metodă eficientă și atrăgătoare pentru elevi – cea a investigației. 
Vorbim de ani întregi despre necesitatea de a reforma educația din România și ne îngrijorăm, pe bună dreptate, în fața dezastrului măsurat clar de testele internaționale, care arată nivelul uriaș de analfabetism funcțional din rândul elevilor români. Aproape în fiecare an școlar se fac în educație schimbări care nu au o cercetare serioasă în spate și nu înglobează o viziune pe termen lung. Previzibil, acestea eșuează și ne trezim că aruncăm în lume noi și noi generații de elevi nepregătiți pentru ceea ce urmează să trăiască.
Clasele României sunt pline de așa-zișii „copii-problemă”, care își deranjează colegii și nu îi lasă pe profesori să își predea lecțiile. Rămași în urmă cu materia și etichetați negativ, elevii ajunși în acest punct dintr-un cumul de factori nu au cum să se mai conecteze nici la spusele profesorilor, nici la viața socială a clasei. Rămân izolați, iar singurul răspuns pe care sistemul de educație îl găsește la problemele lor stă în scăderea notei la purtare, în note din ce în ce mai mici, în repetenție. Un răspuns care, deși nu rezolvă nimic, este reiterat an după an până ce copilul care era o problemă pentru școală ajunge o problemă socială.
Cu pasiunea lor de a descoperi și curiozitatea lor vie, copiii pun cele mai bune întrebări și, de departe, cea mai prețioasă este: 
