Când au un elev care deranjează constant ora, majoritatea profesorilor nu îi dau nicio șansă. O profesoară din Dolj s-a decis să aplice o altă metodă

By January 23, 2019Blog

Clasele României sunt pline de așa-zișii „copii-problemă”, care își deranjează colegii și nu îi lasă pe profesori să își predea lecțiile. Rămași în urmă cu materia și etichetați negativ, elevii ajunși în acest punct dintr-un cumul de factori nu au cum să se mai conecteze nici la spusele profesorilor, nici la viața socială a clasei. Rămân izolați, iar singurul răspuns pe care sistemul de educație îl găsește la problemele lor stă în scăderea notei la purtare, în note din ce în ce mai mici, în repetenție. Un răspuns care, deși nu rezolvă nimic, este reiterat an după an până ce copilul care era o problemă pentru școală ajunge o problemă socială.

O profesoară de fizică și educație tehnologică din comuna Daneți, județul Dolj, s-a gândit să îi trateze pe elevii care deranjează ora într-un mod diferit. După ce a urmat cursul de formare care să îi permită să predea fizica prin investigație, Valerica Goagă a decis să o aplice la clasă și să îi implice în oră pe absolut toți elevii, de la cei considerați vârfuri până la cei care au ajuns în gimnaziu fără să știe să scrie corect.

„Când au un elev care deranjează ora și care nu se ridică la nivelul de cunoștințe al clasei, majoritatea profesorilor îl pun să facă altceva, să copieze lecția din manual. Dar el o copiază la o oră, o copiază și la a doua, dar cât să o copieze, mai ales că scrie cu dificultate?”, se întreabă profesoară. Valerica Goagă predă unor clase în care există mai mulți copii cu probleme școlare și de disciplină. Până de curând, un băiețel se ridica în picioare în oră, își lovea colegii, refuza să urmeze indicațiile profesorilor.

În loc să îi ceară să copieze din carte, profesoara a hotărât să îi dea și lui un rol activ atunci când împarte clasa în echipe. La o lecție, i-a cerut să aducă o mașinuță, să îi urmărească traiectoria și să o deseneze. Copilul a adus mașinuța și a întrebat-o neîncrezător: Pot să desenez și eu? Sigur că da!, i-a răspuns ea. Mulțumit, copilul a lucrat cot la cot cu ceilalți. A făcut parte din grupul clasei. A avut ceva de oferit. Nu a mai fost certat și nu a deranjat ora.

Altă dată, Valerica Goagă i-a dus pe copii pe terenul de sport, unde au alergat pe o distanță anume și s-au cronometrat. O sarcină la care au răspuns cu bucurie și copiii cu rezultate bune la învățătură, și cei cu rezultate slabe. Apoi, știind ce distanță au parcurs și în cât timp au făcut acest lucru, le-a cerut să calculeze viteza cu care au mers. „Metoda investigației funcționează și pentru elevii buni, și pentru copiii cărora majoritatea profesorilor nu le dau nicio șansă. Mulți spun: El e slab, rămâne acolo, nu îmi mai bat capul cu el. Dacă el face parte dintr-o grupă și are un rol în acea grupă atunci el este interesat. Este integrat și vede că are și el ceva de făcut”, explică Valerica Goagă.

Nu doar că băiatul cu probleme de disciplină nu a mai deranjat ora, dar a devenit foarte implicat la fizică. „Îmi place foarte mult să fac experimente cu copiii, dar și să îi las să caute singuri explicațiile”, spune profesoară.

La lecția despre inerție, copiii au tras o hârtie pe care se afla o monedă, hârtia fiind plasată deasupra unui pahar Berzelius. Copiii au făcut legătura cu momentele în care se află într-o mașină și se duc în față atunci când vehiculul frânează și în spate când accelerează. Au trebuit să explice de ce uneori moneda cade în pahar, alteori nu. La o altă lecție, au construit, din materiale aduse de acasă, balanțe. Bineînțeles că nu erau precise, însă scopul profesoarei nu a fost precizia, ci înțelegerea principiului.

„Atunci când ajungem însă la noțiuni abstracte, copiii cu rezultate slabe rămân firește în urmă, nu pot să înțeleagă”, spune Valerica Goagă. Însă face tot posibilul să găsească cât mai multe situații în care să îi apropie pe acești elevi de școală, în loc să îi îndepărteze. „Le-am cerut copiilor să își scrie pe tablă părerile despre oră. le-au scris toți, chiar și cei care scriau mai greu. Primul impuls al celorlalți a fost să îi corecteze. Le-am cerut să nu o facă, pentru că ce mi-am propus a fost să îi încurajez să se exprime”, spune Valerica Goagă.