Psihologul Gaspar Gyorgy: Atât timp cât educația implică rușine, critică și frică, energia elevilor se risipește pe supraviețuire, nu pe evoluție

By | Visurile lor

 

„Pentru mine, critica și intimidarea nu au dat niciodată roade”, spune psihologul Gaspar Gyorgy despre anii de școală. „Ca psiholog clinician, știu foarte bine că, înainte de orice, elevii au nevoie să se simtă în siguranță, pentru ca energia lor să fie îndreptată spre concentrarea atenției, manifestarea curiozității și descătușarea imaginației – în scopul de a integra cât mai bine informația primită”, este de părere acesta.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Istoria și româna s-au numărat printre materiile care au ajuns cel mai aproape de sufletul meu. Și asta, nu pentru că aș fi fost vreun elev cu o aprinsă pasiune de-a citi, ci – interesant de remarcat – datorită faptului că, la aceste materii, am avut cei mai calzi și mai umani dintre profesori. Îmi amintesc și azi senzația de bucurie pe care-am avut-o când aceste profesoare mi-au spus pe nume pentru prima oară sau mulțumirea pe care o simțeam când, în loc să evidențieze greșelile, profesoarele se concentrau pe a aprecia ceea ce știam și făcusem bine. Lesne de înțeles, pentru mine, critica și intimidarea nu au dat niciodată roade; eu m-am încadrat în tipologia copilului care înțelege de vorbă bună și le face pe plac adulților care-l respectă.

Read More

Daniea Sacarelis: Dacă aș putea schimba ceva aș începe cu profesorul. Aș crea un profesor care intră în clasă cu inima pentru elevi

By | Visurile lor

 Daniela Sacarelis are o experiență de 27 de ani în predarea fizicii și chimiei, dintre care 26 în mediul rural. Este formator atât în programul „Fizica Altfel”, cât și în „Chimia Altfel”, oferindu-le profesorilor instrumente eficiente pentru predarea acestor discipline la clasă prin metode inductive. „În prezent foarte mulți elevi consideră fizica și chimia două discipline foarte grele și neatractive. Prin aplicarea sistematică a metodei investigației la clasă, fizica a devenit o disciplină mai ”deschisă”, mai apropiată de elevi. Elevii au fost mai apropiați prin  experimentele realizate, prin metodele folosite sau abordarea ”altfel” a lecțiilor, de viața reală, de fizica prezentă acasă, pe stradă, în autobuz sau timpul liber. Unii elevi, retrași, foarte greu de mobilizat în timpul unei ore obișnuite au ieșit din carapace, au emis ipoteze, au participat la dezbaterea asupra unei probleme împreună cu ceilalți colegi. Alți elevi care din cauza suportului matematic insuficient stăpânit erau retrași și-au învins teama și au început să fie activi la ore, să caute informații în echipă, să-și susțină punctul de vedere în fața colegilor, să iasă din rutina lecțiilor clasice”, spune Daniela Sacarelis.

 

Ce materii v-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

În ciclul gimnazial, limba franceză. În gimnaziu, în visele mele am colindat întreaga Franță prin intermediul orei de limbă franceză.  Ce m-a influențat? Doamna dirigintă, profesoara de limba franceză. Modul de predare, obiectivitatea dânsei față de toți elevii. Conversațiile dintre noi, traducerile și exercițiile gramaticale pentru mine au fost pentru mine o plăcere. Deși nu existau videoproiectoare sau smart board-uri, orele erau animate de vederile cu imagini din Franța, poveștile despre eroi (ex.D’Artagnan) sau cântece tradiționale franceze.

Read More

Daniela Țepeș: „Stă în puterea noastră să găsim sarcini de învățare care să valorizeze fiecare elev”

By | Visurile lor

 Daniela Țepeș este profesoară la Liceul Teoretic Ioan Cotovu din Hârșova, unul dintre referenții „Ghidului metodologic pentru predarea fizicii”, dar și unul dintre autorii unităților de învățare la fizică. Formator pentru profesorii de științe și autor al curriculum-ului și a agendei cursului de formare, „Învățarea științelor – abordări metodologice moderne”, Daniela Țepeș a știut mereu că, atunci când intră în clasă, este acolo pe copii și pentru nimeni și nimic altceva. Când își aduce aminte de anii în care era ea însăși elevă la liceu, îi rămâne gustul amar al orelor în care se plictisea. „A permanentei vânători de greșeli, a suspiciunii de copiat, care ni se arunca în față ori de câte ori aduceam o temă rezolvată fără greșeală sau luam nota maximă într-o lucrare de evaluare, a nopților nedormite, înainte de teze…  Toate exemplele de ”așa nu” ce definesc stilul meu de predare  sunt  culese  din practicile didactice a unora dintre profesorii mei din liceu”, spune ea. Încearcă mereu să își învețe elevii cu gustul succesului și să le arate că nu trebuie să se teamă de greșeală. „Primul lucru pe care îl învață este acela ca greșeala poate fi o sursă de învățare. Când elevilor nu le mai este teamă de greșeli, devin extrem de activi și creativi. Și ăsta este un mare câștig!”

 

Ce materii v-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Cred că ”prima mea dragoste ” a fost istoria. Pe vremea mea se studia începând cu  clasa a patra. Îmi amintesc că, după prima oră de istorie, am ajuns acasă și am început să citesc manualul. Așa, ca o poveste … L-am finalizat în vreo două zile, apoi am început să caut la bibliotecă cărți cu subiecte istorice, pe care le citeam oarecum pe ascuns, după ce tata ne dădea stingerea. Mi-au plăcut  și matematica și limba română și … desenul. Spre finalul clasei a zecea am descoperit că îmi place și fizica.   Nu pot spune cu exactitate care au fost motivele. De ce aceste materii și nu altele?

Poate a fost o înclinație nativă, un anumit soi de curiozitate, ca un jar mocnit … Cu siguranță însă, învățătoarea mea a fost cea care a ”aprins” prima flacără.

Read More

Diana (Ursachi) Neacșu: Mi-au plăcut enorm pragmatismul și responsabilitatea pe care le deprinzi în sistemul de învățământ american

By | Visurile lor

Diana (Ursachi) Neacșu, consilier în carieră Guidecademy, este de profesie jurnalist. Are peste 14 ani de experiență profesională în comunicare, strategie de afaceri și mobilizarea resurselor umane. A lucrat atât în mediul privat, cât și în sectorul public și non-profit, pentru organizații din Europa și America de Nord. Și-a luat licența, în 2006, la Universitatea din București, iar în același an a plecat la Budapesta să facă un masterat în Politici Publice. A beneficiat de bursele Soros, Fulbright, a Guvernului Romaniei și a Asociației Naționale a Femeilor Manager din SUA (NAWMBA) pentru a-ți continua studiile în străinătate. În 2010, a absolvit Magna Cum Laudae programul de MBA al unei universități aflate pe locul 23 în lume – Willamette. Este membră a Rețelei Internationale de Absolvenți Fulbright, precum și a societăților onorifice Beta Gamma Sigma si Pi Alpha Alpha, societăți internaționale care onorează absolvenții de top din domeniul managementului.

În cadrul campaniei „Unde ar fi fost #visurile tale astăzi”, Diana Neacșu a vorbit despre sistemele de educație prin care a trecut, dar și despre schimbările care trebuie făcute în școala românească.

Read More

Cristina Nicolăiţă: „Nu e niciodată târziu să te schimbi, să înveți metode noi și să îți adaptezi stilul de predare elevilor pe care îi ai în fața ta”

By | Visurile lor

Cristina Nicolăiţă a absolvit Facultatea de Ştiinţe ale Naturii, Secţia Fizică a Universităţii din Craiova, în 1989, și a urmat modulele de Limba Engleză (1999) şi de  Conversie profesională în Informatică (2006-2008) ale aceleiaşi instituţii. Din 2013 este ambasador eTwinning, din 2015 Microsoft Innovative Educator Expert, iar din 2016 ambasador Scientix. Din luna mai 2017 este moderator pentru comunitatea profesorilor începători din România în cadrul proiectului european pilot INDUCAS.

Când a început să le predea elevilor săi de la Școala Gimnazială „Gh. Magheru” din Caracal fizica prin metoda investigației, a văzut imediat schimbarea: „În primul rând elevilor nu le mai este frică de fizică, de științele exacte. Îmi place că se întreabă mirați când a trecut ora, că se luminează la față atunci când înțeleg un lucru nou sau că negociază un răspuns în grupul de lucru. Proiectele, machetele, circuitele realizate în grup îi ajută să le crească încrederea în forțele proprii și prezentarea lor în fața clasei este de asemenea un astfel de moment.”

 

Ce materii v-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Preferințele mele au gravitat în jurul științelor exacte, mai întâi fiind matematica, apoi chimia, iar în final a rămas fizica. Îmi plăcea mai ales modul în care mă ajutau să înțeleg lumea din jurul meu. Asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut și alte materii, în special limbile străine, am înțeles că îmi vor da o deschidere mai mare către lume. Informatica a ajuns și ea pe lista mea de priorități, mai ales în ultimul deceniu, când am făcut din nou ”școală” pentru a mă aduce la zi pentru  timpul în care trăim.

Read More

Adela Iepure: Școala are nevoie spații de dialog, în care profesorii să învețe unii de la alții și să creeze un mod mai prietenos de a preda

By | Visurile lor

Adela Iepure este Senior Consulting Associate Human Invest și colaborează în cadrul programelor axate pe leadership, coaching și schimbare organizațională. Într-un interviu pentru CEAE, ea vorbește despre importanța dialogului în școală. „Cred că acum există o deconectare și multă judecată între actorii din jurul educației: profesorii judecă părinții; părinții judecă profesorii și directorii; antreprenorii și angajatorii judecă sistemul educațional, etc.  Cred că e nevoie de dialog pentru ca fiecare să se reconecteze cu locul și rolul în sistemul mai mare, să se asculte reciproc și să înceapă să creeze împreună, nu separat. Societatea ar avea mult de câștigat dacă ar exista mai multă colaborare și aliniere și mai puțină critică și condamnare reciprocă”, spunea ea.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Nu îmi vin neapărat în minte materii ci mai degrabă experiențe de învățare care mi s-au părut inedite și pe care nu le-am uitat. Îmi mai aduc aminte de cercul de chimie de la Palatul Pionierilor. Era un spațiu în care aveam voie să “ne jucăm” cu substanțele interzise: profesoara care coordona cercul ne-a instruit temeinic cu privire la siguranță și apoi ne lăsa să facem experimentele singuri. Puteam să umblăm cu acidul sulfuric! Îmi aduc aminte amestecul de responsabilitate, atenție și încredere pe care îl simțeam atunci când făceam experimentele mai complicate. Când ajungeam în clasă, teoria mi se părea floare la ureche, nu mai erau doar concepte, ele aveau o legătură cu realitatea. 

Read More

Sabina Fati: „Educația înseamnă mai mult decât trecerea peste examenul de Bacalaureat”

By | Visurile lor

Sabina Fati este scriitoare  și jurnalistă. Cunoscută pentru cărțile ei “Singură pe Drumul Mătăsii” și “Ocolul Mării Negre în 90 de zile”, apărute la Editura Humanitas, Sabina Fati este corespondenta Radio Free Europe/Radio Liberty la Bucureşti si publicist-comentator la România libera. A urmat cursuri de ştiinţe politice la SNSPA și este doctor în istorie. Sabina Fati a vorbit, pentru CEAE, despre felul în care i-ar fi plăcut să fie predate materiile în școală: „Mi-ar fi plăcut ca istoria să fie o poveste adevărată și logică. Geografia să fie o incursiune în lumea globală. Integrala să fie o suprafață pe care o calculezi într-un anumit scop. Literatura să se ocupe de marile opere ale culturii universale”. Ce ar schimba în educația din România? „Aș aduce profesori mai buni. Aș găsi o soluție prin care să aduc în învățământ oameni care vor cu adevărat să dea mai departe ceea ce știu, oameni cărora le pasă de ceea ce se întâmplă cu elevii lor. Aș muta accentul de pe memorare, pe înțelegere”, spune Sabina Fati.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

În clasa a doua, am început să citesc “Doi ani de vacanță” de Jules Verne. A fost prima carte “groasă” pe care am devorat-o. Mi-a dat-o mama pentru a-mi deschide apetitul de citit. Și tot în același scop mă punea să-i citesc din ea cu voce tare, în timp ce făcea de mâncare. Îmi aduc aminte acea vacanța de vară în care duceam peste tot o ediție mai veche a romanului, cu foi îngălbenite și scris mic. Eram la cabana părinților mei de lângă de Deva, unde între hamacul legat între doi cireși și bucătăria întunecată se desfășurau primele mele aventuri de călătorie, totul în tiparele lui Jules Verne. În primii ani de școală, Mama a fost cea de la care am învățat și care a găsit o metodă pentru a-mi arăta lumea. Învățătorul meu din primii doi ani, care ne cânta la vioară să ne facă zilele mai frumoase, ne lovea cu arcușul peste degetele strânse, dacă nu ne făceam temele sau dacă vorbeam neîntrebați. Pe urmă a fost înlocuit de o învățătoare, care îmi scria în fiecare zi în carentul de note că nu am cordeluță.

Read More

Sorin Trâncă: „Aș încuraja toate măsurile care să aducă profesorul în elita nației”

By | Visurile lor

„Școala ca sistem ar trebui să priceapă că trebuie să fie înaintea societății, nu în urma ei”, spune Sorin Trâncă, Managing Partner Friends/TBWA. Este de părere că educația trebuie să se concentreze pe formarea de caractere și că un profesor nu trebuie să devină un birocrat, înglodat într-o programă tot mai stufoasă. „Cred că ar trebui în 2-3 ani să ajungem la ideea că un profesor bun = minimum 100 de cetățeni buni anual. Deci de la salarii mari și până la campanii de conștientizare, aș încuraja toate măsurile care să aducă profesorul în elita nației”, spune Sorin Trâncă.

 

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Ca oricărui copil ultra-curios, nu cred că mi-au plăcut materii, ci anumiți profesori. Mai ales că am început școala cu un șoc. Eu știam să scriu, să citesc și să socotesc cu ceva timp înainte de a intra în clasa I, iar în primele zile, văzându-mă că scriu cu mâna stângă, învățătoarea (foarte strictă, de modă veche, a ieșit la pensie imediat după ce am terminat a patra) mi-a făcut un mare scandal. “Ce, te crezi mai special? Acum pui stiloul în mâna dreaptă și să nu te mai văd așa!” Scăpasem de bunici, mătuși și alte persoane “de bine”, dar de învățătoare nu am (mai) reușit. Urmarea a fost că în primele 4 clase de școală activitățile mele erau oarecum paralele cu programa. În mai toate orele citeam pe sub bancă și eram atent doar cât să nu mă prindă. Cred că ăsta a fost primul meu training de atenție distributivă și de gândire alternativă.

Mi se părea extrem de tâmpit “să fiu atent” când, absolut de fiecare dată când erai atent nu aflai nimic nou. Am scris cu două mâini până prin clasa a V-a, când obișnuința a biruit.

Read More

Cristian Presura: „Matematica nu este un set de rețete oarbe pe care le aplici la exerciții, așa cum învață mulți elevi la școală”

By | Visurile lor

Cristian Presura este fizician, cercetător în domeniul senzorilor medicali la compania Philips. Împreună cu echipa sa, a inventat și introdus pe piață primul ceas capabil să măsoare pulsul sportivilor numai pe baza senzorilor optici. Cristian este și autorul cărții „Fizica povestită”, apărută la Editura Humanitas, 2014, lucrare ce a fost premiata anul trecut de Academia Română. „Pilulele” sale de știință pot fi urmări la pagina de Facebook a cărții. În plus, îl puteți asculta în fiecare joi, în cadrul emisiunii „Știința în cuvinte potrivite” de la Radio România Cultural.

Cristian a vorbit, în cadrul campaniei „Unde ar fi fost #visele tale astăzi”, despre cum și-ar fi dorit să fie predare orele de fizică în școală: „Mi-aș fi dorit ca fiecare lecție să fie o piesă de teatru, una care să te absoarbă suficient de mult pentru ca să vrei să mai cumperi bilete. Iar atracția o fac actorii, adică profesorii”.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Matematica și istoria. Îmi aduc aminte de profesorul de istorie din generală. Ne adusese o piatră cioplită acum nu știu câte zeci de mii de ani. Ce impresionat am fost! Profesorul avea de gând să mă trimită la concursuri. M-a chemat la el și mi-a spus: „Văd că-ți place istoria, dar știu că și la matematică ești bun. Nu vreau să te încurc, cred că e mai bine să te duci la matematică”. A fost mai bine? Nu știu, în fond ambele sunt creatoare de vise, una în trecut, alta pe tărâmurile imaginare ale numerelor.

Read More

Jurnalistul Radu Tudor: „Profesorii mei au funcționat ca exemple”

By | Visurile lor

Jurnalistul și realizatorul de televiziune Radu Tudor vorbește despre ce impact au avut asupra sa profesorii din școală. „Profesorii mei au funcționat ca exemple. Am văzut la unii dintre ei rigoarea, la alții, spiritul ludic, la alții, concentrarea și munca intensă. Aveam un profesor de matematică foarte tânăr care scotea la tablă nu doar copii “dezghețați”, ci și copii mai slăbuți, care înțelegeau greu și de multe ori nu reușeau să țină pasul”, spune el.

 

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult?


Sportul. Știu că pare predictibil, dar fac parte din generația în care orele de educație fizică, mai ales în gimnaziu, erau înlocuite de ore extra de matematică, limba română sau chimie. Sportul era o bucurie. Iar peste ani a rămas un loc spre care mă îndrept cu certitudinea echilibrului.



Cu ce te-au influențat profesorii în alegerile ulterioare?


Profesorul de educație fizică este cel care “m-a potolit”. Făceam destul de multe năzbâtii, mă plictiseam repede la ore, nu chiuleam dar, dacă nu mi-ar fi afectat situația la final de an, aș fi făcut-o cu plăcere. Aș fi sărit bucuros peste niște ore de matematică sau de fizică ca să mai fac câteva ture de teren, să joc un baschet improvizat sau să mă întrec pe 50 de metri viteză contra-cronometru.

Read More