Daniela Țepeș: „Stă în puterea noastră să găsim sarcini de învățare care să valorizeze fiecare elev”

By November 6, 2017Visurile lor

 Daniela Țepeș este profesoară la Liceul Teoretic Ioan Cotovu din Hârșova, unul dintre referenții „Ghidului metodologic pentru predarea fizicii”, dar și unul dintre autorii unităților de învățare la fizică. Formator pentru profesorii de științe și autor al curriculum-ului și a agendei cursului de formare, „Învățarea științelor – abordări metodologice moderne”, Daniela Țepeș a știut mereu că, atunci când intră în clasă, este acolo pe copii și pentru nimeni și nimic altceva. Când își aduce aminte de anii în care era ea însăși elevă la liceu, îi rămâne gustul amar al orelor în care se plictisea. „A permanentei vânători de greșeli, a suspiciunii de copiat, care ni se arunca în față ori de câte ori aduceam o temă rezolvată fără greșeală sau luam nota maximă într-o lucrare de evaluare, a nopților nedormite, înainte de teze…  Toate exemplele de ”așa nu” ce definesc stilul meu de predare  sunt  culese  din practicile didactice a unora dintre profesorii mei din liceu”, spune ea. Încearcă mereu să își învețe elevii cu gustul succesului și să le arate că nu trebuie să se teamă de greșeală. „Primul lucru pe care îl învață este acela ca greșeala poate fi o sursă de învățare. Când elevilor nu le mai este teamă de greșeli, devin extrem de activi și creativi. Și ăsta este un mare câștig!”

 

Ce materii v-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Cred că ”prima mea dragoste ” a fost istoria. Pe vremea mea se studia începând cu  clasa a patra. Îmi amintesc că, după prima oră de istorie, am ajuns acasă și am început să citesc manualul. Așa, ca o poveste … L-am finalizat în vreo două zile, apoi am început să caut la bibliotecă cărți cu subiecte istorice, pe care le citeam oarecum pe ascuns, după ce tata ne dădea stingerea. Mi-au plăcut  și matematica și limba română și … desenul. Spre finalul clasei a zecea am descoperit că îmi place și fizica.   Nu pot spune cu exactitate care au fost motivele. De ce aceste materii și nu altele?

Poate a fost o înclinație nativă, un anumit soi de curiozitate, ca un jar mocnit … Cu siguranță însă, învățătoarea mea a fost cea care a ”aprins” prima flacără.

Cum v-au influenţat profesorii în alegerile ulterioare?

Profesorii mei mi-au influențat dezvoltarea personală în multe feluri și pentru asta sunt recunoscătoare fiecăruia dintre ei. Poate că, indirect, mi-au influențat și alegerile de viață, deși îmi place să cred că au fost doar alegerile mele…

 

Cum v-au inspirat profesorii să fiţi mai bună, să aspiraţi la mai mult, cum v-au deschis orizontul? Aţi avut profesori care v-au stimulat încrederea în dumneavoastră?

Cred ca am fost norocoasă! Am făcut primele opt clase într-un orășel de provincie, pe vremea când nu se inventase nici salariul de merit, nici gradația… Profesorii mei, din acea perioada, își făceau meseria cu sufletul! Și noi simțeam că le pasă și ne străduiam sa nu-i dezamăgim… Nu-mi amintesc sa fi învățat în gimnaziu ceva ”pe de rost”. Nici de vreun profesor care să mă  fi  ”ascultat”  ”recitând” lecțiile ca în manual. Primeam note în lucrări, pe activitatea la clasă sau atunci când răspundeam foarte bine la întrebări ”deștepte”. Eram încurajați să gândim, să punem întrebări și să ne prezentăm  argumentat puncte de vedere personale asupra subiectelor puse în discuție. Eram valorizați permanent și asta ne făcea sa fim puternici și încrezători.

La liceu, considerat cel mai bun din județ pe vremea aceea, lucrurile au fost mult diferite. Lăsând la o parte cele câteva materii ”de suflet” la care învățam din clasă (română, istorie, științe economice, engleză și, mai târziu, fizica) rămâne gustul amar al orelor în care mă plictiseam, a permanentei vânători de greșeli, a suspiciunii de copiat, care ni se arunca în față ori de câte ori aduceam o temă rezolvată fără greșeală sau luam nota maximă într-o lucrare de evaluare, a nopților nedormite, înainte de teze…  Toate exemplele de ”așa nu” ce definesc stilul meu de predare  sunt culese  din practicile didactice a unora dintre profesorii mei din liceu.

 

Care sunt cele mai importante schimbări pe care le-ați observat la elevi în urma aplicării metodei investigației la clasă?

Primul lucru pe care îl învață este acela ca greșeala poate fi o sursă de învățare. Când elevilor nu le mai este teamă de greșeli, devin extrem de activi și creativi. Și ăsta este un mare câștig!

 

Ce valori credeți că li se transmit elevilor prin utilizarea la clasă a  învățării prin investigație?

Respectul față de sine și față de ceilalți. Lucrând împreună, elevii învață să se asculte unii pe alții, să-și susțină punctele de vedere.Când găsesc împreună răspunsul corect, fiecare știe că  a avut o contribuție.

 

Ce alte valori încercaţi, ca profesor, să transmiteți copiilor?

Încredere, corectitudine, răbdare, atenție la detalii

 

Ce ați “învățat” predându-le „altfel” copiilor? Care sunt cele mai mari modificări pe care le percepeți cu privire la rolul dvs. ca profesori?

Că orice copil care învață poate și trebuie să „guste” succesul!  Că stă în puterea noastră să găsim sarcini de învățare care să valorizeze fiecare elev.

 

Ce ați schimba dvs. în sistemul preuniversitar de învățământ?

Multe. Formarea inițială a profesorilor, formarea continuă, nivelul de salarizare, în primul rând. Apoi organizarea pe clase, planurile cadru la liceu, modul de alegere a disciplinelor opționale, programele școlare, relația scoală-părinți.