Psihologul Gaspar Gyorgy: Atât timp cât educația implică rușine, critică și frică, energia elevilor se risipește pe supraviețuire, nu pe evoluție

By December 6, 2017Visurile lor

 

„Pentru mine, critica și intimidarea nu au dat niciodată roade”, spune psihologul Gaspar Gyorgy despre anii de școală. „Ca psiholog clinician, știu foarte bine că, înainte de orice, elevii au nevoie să se simtă în siguranță, pentru ca energia lor să fie îndreptată spre concentrarea atenției, manifestarea curiozității și descătușarea imaginației – în scopul de a integra cât mai bine informația primită”, este de părere acesta.

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală?

Istoria și româna s-au numărat printre materiile care au ajuns cel mai aproape de sufletul meu. Și asta, nu pentru că aș fi fost vreun elev cu o aprinsă pasiune de-a citi, ci – interesant de remarcat – datorită faptului că, la aceste materii, am avut cei mai calzi și mai umani dintre profesori. Îmi amintesc și azi senzația de bucurie pe care-am avut-o când aceste profesoare mi-au spus pe nume pentru prima oară sau mulțumirea pe care o simțeam când, în loc să evidențieze greșelile, profesoarele se concentrau pe a aprecia ceea ce știam și făcusem bine. Lesne de înțeles, pentru mine, critica și intimidarea nu au dat niciodată roade; eu m-am încadrat în tipologia copilului care înțelege de vorbă bună și le face pe plac adulților care-l respectă.

Cum te-au influențat profesorii în alegerile tale de viață?

Mi-am dorit să devin profesor de istorie, dar viața a avut un alt plan – și am ajuns, printre altele, să scriu cărți despre importanța istoriei personale și despre #PutereaRelațiilor. Undeva, în interiorul meu, știu sigur că cel ce sunt astăzi am ajuns și datorită celor două profesoare, care au văzut în mine ceva ce nici măcar părinții mei nu puteau observa. Nu știu dacă voi avea vreodată ocazia să le întâlnesc și să-mi exprim recunoștința față de tot ce-am primit de la aceste profesoare, dar mi-am propus ca, de fiecare dată când am ocazia, să fac cunoscută bunătatea lor – în scrierile mele sau prin viu grai.  

 

Cum ai fi vrut să fie predate materiile care te-au preocupat?

Eram cumva atras și de psihologie, o materie care simțeam că trezește ceva nou în mine. Dar din cauza stilului de predare, orele respective deveneau un prilej de maximă frustrare. Profesoara venea în clasă de regulă cu întârziere, scotea manualul – care îmi părea la fel de sec ca cel de tehnologie – și ne dicta fără oprire până suna clopoțelul. Iar când se încheiau mediile, aveam vreo două-trei săptămâni în care ne asculta la greu. Astăzi știu că mai ales psihologia este o materie ce nu poate fi înțeleasă în lipsa exemplelor reale de viață și fără traducerea teoriei în cuvinte cât mai simple. Îmi pare atât de rău că noile descoperiri din psihologie – cum sunt informațiile despre creier, inteligența relațională sau cultivarea stării de prezență conștientă – nu sunt incluse în această disciplină de studiu, atât de importantă sufletului și minții umane!

 

Cum te-au inspirat profesorii să fii mai bun, să aspiri la mai mult, cum ți-au deschis orizontul?

Doar prin apreciere și empatie. Am avut mereu o deschidere față de pedagogii care puteau să vadă dincolo de specialitatea pe care o aveau de predat. Sunt de părere că poți fi cel mai citit și mai bine pregătit cadru didactic din lume, dar – dacă nu te folosești de Puterea Relațiilor – s-ar putea ca toate cunoștințele tale să fie inutile. Ca psiholog clinician, știu foarte bine că, înainte de orice, elevii au nevoie să se simtă în siguranță, pentru ca energia lor să fie îndreptată spre concentrarea atenției, manifestarea curiozității și descătușarea imaginației – în scopul de a integra cât mai bine informația primită. Dar, atât timp cât educația implică rușine, critică și frică (în calitate de instrumente educaționale), energia elevilor se risipește pe supraviețuire, și nu pe evoluție.

 

Dacă ar fi să schimbi ceva acum, ce ai schimba în educația din România?

Cred că o prioritate pentru viitorul educației în România este (sau ar fi bine să fie) psihologia – iar aici mă refer nu doar la materia de studiu, ci și la relația educator-elev. Este atât de importantă această legătură invizibilă, încât nici nu pot găsi cu adevărat cuvintele care să o definească. Cohorta de studii clinice ne arată, fără nicio urmă de îndoială, că cel mai bun indicator atât pentru succesul unui elev în viață, cât și pentru sănătatea și starea lui de bine, îl reprezintă relațiile – și inteligența emoțională ce rezultă din conexiunile interpersonale pe care le are.