Dincolo de întrebarea când se vor întoarce copiii la școală, trebuie să ne punem o alta: Cum să creștem calitatea educației în toate școlile din România?

By noiembrie 11, 2020Blog

Cu unitățile de învățământ închise și educația mutată în online, o temă de discuție își ocupă acum locul pe agenda publică: rolul pe care școala îl are nu în însușirea de cunoștințe, ci în formarea de atitudini, crearea de deprinderi sociale, educarea de comportamente. Multe voci susțin astăzi redeschiderea școlii și deplâng faptul că, în timpul educației online, elevii sunt lipsiți de interacțiunea față în față, formatoare, cu profesorul și cu colegii. Iar în lipsa ei nu își vor dezvolta acele abilități care, în cele din urmă, au nevoie ca să participe, în calitate de cetățeni implicați, în societate. 

Din felul în care se poartă discuția astăzi, reiese că lucrurile ar funcționa în școală asemănător unui întrerupător, care pe modul pornit oferă automat deprinderi sociale corecte, iar pe modul oprit, nu. Punând în acest fel problema, riscăm să rămânem cu percepția că atunci când ajung în sala de clasă, toți elevii români găsesc un climat potrivit, în care abilitățile lor socio-emoționale înfloresc pe zi ce trece. Iar acest lucru este pur și simplu neadevărat. 

În realitate, multe din interacțiunile din cadrul școlii sunt negative și își pun amprenta asupra copiilor. Mulți elevi se simt speriați și neputincioși în fața profesorilor lor. În realitate, mulți elevi petrec ani întregi în bănci, fără să aibă niciodată șansa de a-și dezvolta încrederea în sine, autonomia în învățare, capacitatea de a colabora cu ceilalți, discernământul, respectul autentic pentru regulile sociale. Dincolo de întrebarea când se vor întoarce copiii la școală, trebuie să ne punem o alta: Ce găsesc elevii când se întorc la școală? Cum să creștem calitatea educației în toate școlile din România?

O schimbare de la firul ierbii

În urmă cu 8 ani, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale a început, de la firul ierbii, un proces de reformă a predării fizicii, care a presupus un program de formare pentru profesori, astfel încât aceștia să aplice la clasă metoda investigației. Metoda investigației în predarea științelor este un mecanism redutabil de antrenare a gândirii și de orientare a minții înspre rezolvarea de probleme. Pe scurt, în loc să primească de-a gata definițiile și să fie puși să le memoreze, elevii primesc o întrebare legată de un fenomen din lumea înconjurătoare la care se străduiesc să găsească un răspuns. 

Așadar, profesorul le stimulează copiilor curiozitatea naturală și îi încurajează să refacă traseul urmat de un cercetător pentru a ajunge la o descoperire. În acest fel, le este stimulată copiilor autonomia în învățare  și le sunt antrenate abilitățile de rezolvare de probleme necesare în secolul 21. În timp, am pregătit peste 2.000 de profesori de fizică, am creat mecanisme de sprijin care să stimuleze dialogul profesional și am extins, cu succes, programul de predare a științelor prin metode inductive și la chimie. Un băiat căreia profesoara sa îi preda astfel, spunea la un moment dat, să se simte la orele de chimie ca „un Sherlock Holmes, încercând să găsească cheia misterului”.

În urma experienței noastre în școlile din România, am observat o serie de situație revelatoare pentru învățământul românesc. 

Trecerea de la „nu pot” la „pot”

Metoda investigației funcționează atât de bine tocmai pentru că abordează elevul ca întreg, iar clasa drept un ecosistem în care atât elevii, cât și profesorul se află într-o relație de interdependență. În metoda investigației, greșeala nu este sancționată, iar profesorul nu este niciodată un vânător de erori, ci un partener de nădeje în învățare. În timpul orelor în care fizica și chimia sunt predate „altfel”, nu ai elevii care știu și elevi care nu știu, ci toți participă și au un rol în echipă, pe care îl pot îndeplini cu succes. De-a lungul timpului, am întâlnit profesori care au reușit astfel să integreze elevi care au ajuns în gimnaziu fără să știu să scrie și să citească bine. Profesorii care predau „altfel” încearcă să înlocuiască în mintea copiilor expresia „eu nu pot, nu sunt în stare” și „ba eu pot!” și se folosesc de succes, oricât de mărunte, pentru a construi motivația în învățare. De aceea, auzim atât de des cum elevii care beneficiază de astfel de ore și-ar dori ca toate orele să se desfășoare în acest fel. 

„Metoda investigației funcționează și pentru elevii buni, și pentru copiii cărora majoritatea profesorilor nu le dau nicio șansă. Mulți spun: El e slab, rămâne acolo, nu îmi mai bat capul cu el. Dacă el face parte dintr-o grupă și are un rol în acea grupă atunci el este interesat. Este integrat și vede că are și el ceva de făcut”, ne spunea, la un moment dat, Valerica Goagă, o profesoară de fizică din Dolj care a reușit să încurajeze un elev cu cerințe educaționale speciale să participe activ la ore.

Daniela Tuțuleasa, profesor la Școala Gimnazială „Gheorghe Țițeica” din Craiova, ne povestea cum a fost întrebată de câțiva elev de clasa a șasea: „Doamna e grea fizica? Că ne e frică…” Daniela Tuțuleasa, care predă prin metoda investigației, le-a explicat că grele ajung să fie doar lucrurile pe care nu le înțelegi, iar ea îi va ajuta să înțeleagă și să li se pară ușor. După un timp, i-a întrebat: „Vi se pare grea fizica?” „Nuuuuuuu”, i-au spus copiii. Mulți profesori care au predat fizica altfel au văzut cum copiii își schimbă atitudinea, de la „nu mă puneți să răspund, că eu nu știu!” la „doamna, dar eu știu!”

„Se schimbă atmosfera în clasă, nu mai este profesorul care vine așa ca un om dur, care vrea să se impună. Profesorul este omul care îi ajută dacă au ceva de întrebat, alta e atmosfera în clasă, nu mai trăiesc sub presiunea pe care un profesor care abordează clasic poate că o impune în clasă”, spune Daniela Tuțuleasa. 

„Toți profesorii au recunoscut că nu mai putem să îi ținem pe copii aliniați în bănci, ochi-ceafă”

În sistemul românesc de învățământ, acest mod de a preda poate fi o provocare. Din mărturiile a sute de profesori cu care am stat de vorbă, ne-am dat seama că deși petrec 6-7 ore pe zi, în fiecare zi, în același mediu, elevii români nu sunt învățați să colaboreze. Pentru a participa la activitățile colaborative, elevii au nevoie de o doză de încredere în ei înșiși. Or, înainte de a se întâmpla asta, este nevoie ca profesorii să aibă încredere în ei -să creadă că pot progresa; să-și dea seama care e potențialul lor și să facă efortul să-l scoată la suprafață.

Am auzit de la profesori cum, atunci când le cer copiilor să lucreze în echipă, sunt întrebați: „Dar eu pot să lucrez totuși singur?”. Pentru că sistemul de educație încurajează individualismul, eșuând totuși, cu obstinație să cultive autonomia în învățare. Iar învățarea este mai eficientă atunci când e făcută împreună cu ceilalți. 

Însă există un element esențial: calitatea interacțiunii dintre elevi depinde de calitatea interacțiunii profesorului cu elevii și de felul în care acesta a cultivat la clasă o atmosferă bazată pe respect și grija față de ceilalți.

Sunt mulți profesori care vor să schimbe lucrurile. După o întâlnire cu cadrele didactice care predau fizica, Aurora Sava, profesor metodist la Inspectoratul Județean Galați spunea: „Toți profesorii au recunoscut că nu mai putem să îi ținem pe copii aliniați în bănci, ochi-ceafă, că trebuie să facem ceva astfel încât să nu mai fie atât de plictisiți și să înțeleagă că științele sunt de viitor și că înseamnă integrarea lor socio-profesională. Ca să-i atragem de partea noastră trebuie să schimbăm strategia. Cu toții am ajuns la concluzia că, oricât efort ar necesita aceste metode, nu putem să mergem într-un continuum de copii aliniați, înregimentați, cărora să le basculăm informație în creier. Pentru că, au admis și profesorii, metoda aceasta învățat – memorizat – expus informația pe care ți-a spus-o profesorul poate să dea rezultate pe termen scurt, dar, pe termen lung, nu te ajută cu nimic. Învățarea aceea nu este durabilă”.

După un timp, copiii care fac astăzi acum școala online se vor întoarce în clasele, care vor trebui să fie bine curățate și dezinfectate. Însă la fel de mult ca și igiena trebuie să ne preocupe calitatea educației pe care o vor primi.