„Profesorii se schimbă. Toți ne-am dat seama că nu putem să rămânem între niște limite impuse de comoditatea noastră. Dar trebuie să se schimbe și sistemul”

By februarie 27, 2020Blog

Vreme de decenii, formarea profesorilor din România s-a bazat pe paradigma clasică de predare care servea, în trecut, societății industrializate în care indivizii aveau un traseu profesional predictibil: profesorul transmite informațiile – elevul le receptează și le reproduce. Cu cât elevii erau mai competenți la a reproduce informațiile și la a rezolva problemele standard, cu atât însemna că profesorul își face mai bine treaba.

Mare parte dintre concursurile și evaluările școlare continuă și astăzi să măsoare cantitatea de informații înmagazinată, acuratețea reproducerii și capacitatea de a gândi în interiorul tiparelor întâlnite în respectivele teste. Dacă un profesor are un număr mare de copii care se dovedesc capabili să facă aceste lucruri și obțin rezultate bune la olimpiade și examene, este considerat de succes și se bucură de prestigiu. Multă vreme, majoritatea profesorilor care erau prezentați ca modele de urmat în presă erau „antrenorii de olimpici” și doar de câțiva ani au început să ajungă  în media mainstream acei dascăli care reușesc să-și ridice elevii de la nota 4 la nota 6. Dar cu adevărat îngrijorător este faptul că sistemul de recompense profesionale din învățământul românesc ignoră încă tocmai eforturile profesorilor care se străduiesc cu seriozitate să-și aducă elevii pe linia de plutire. Într-un raport recent, Comisia Europeană avertizează că „modul în care sunt recunoscute competența și rezultatele obținute de profesori, prin indemnizația bazată pe merit, tinde să încurajeze cadrele didactice să se concentreze numai pe pregătirea elevilor pentru teste și concursuri academice, nu pe îmbunătățirea rezultatelor elevilor cu performanțe slabe sau ale celor din medii defavorizate”. Și tot Comisia Europeană punctează faptul că, în România, formarea inițială a profesorilor oferă foarte puțină pregătire, în special în ceea ce privește tehnicile moderne de predare. Așa că nu trebuie să ne mirăm că vechile tehnici de predare rămân de multe ori „standardul de aur” într-un sistem de educație deconectat adesea de evoluția societății. Problema cu această abordare este nu doar aceea că se concentrează pe un număr foarte mic de elevi și ignoră marea masă a copiilor. Dar ea are în vedere și o zonă foarte îngustă a ființei umane, care de una singură, nu poate crea un cetățean complet, responsabil, capabil să înțeleagă lucrurile din jur și să rezolve probleme complexe.

O reformă a predării științelor

În urmă cu câțiva ani, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale a început, cu sprijinul Romanian American Foundation, reforma predării științelor în România, introducând metoda investigației în predarea fizicii. În timp, a extins programul și la chimie, iar de curând a început să introducă în mai multe județe mecanisme de sprijin pentru profesori. Tot Romanian American Foundation a finanțat și cursul pe care CEAE l-a ținut recent la Buzău pentru aproape 50 de profesori de fizică. La nivelul țării, CEAE a format până în prezent peste 2.500 de profesori de fizică (între 65 şi 70% din nr. total).

Toni-Marcela Apostoiu, profesor de fizică la Liceul Teoretic „Alexandru Marghiloman” din Buzău, este formator CEAE.

Această experiență, combinată cu cariera ei de metodist, i-a arătat că profesorii sunt dispuși să se schimbe pentru binele elevilor lor. „Părerea mea este că omul se schimbă. Și toți ne-am dat seama că nu putem să rămânem între niște limite impuse de comoditatea noastră. Musai trebuie să te schimbi. Pentru că îl vezi pe copil că știe multe. Dar nu înțelege de ce lucrurile funcţionează aşa. Și atunci trebuie să vii cu explicația. Nu ai cum să nu-ți dai seama că profesorii se schimbă. Un profesor spune: – „Așa sunt eu, așa am făcut dintotdeauna”. Și îl întrebi ce face sau îți povestește ce face și îți dai seama din ce face că acolo este o schimbare. Îți spune: – „Nu pot aplica metoda asta nouă pe care mi-o prezinți tu”. Și îl întrebi: – „Dar tu cum faci? – „Păi fac așa, așa, așa.” – Dar seamănă parcă cu ce îți spun eu. – „Ai dreptate”, răspunde”, povestește profesoara. Dar acest lucru nu este suficient. „Trebuie să se schimbe și sistemul!”, adaugă ea.

„Hai, să încercăm să facem fizica să fie altfel”

Împreună cu Serenella Dinu, inspector școlar de fizică, chimie şi biologie la Inspectoratul Școlar Județean Buzău, și cu Diana Coman, profesor de fizică la Școala „Vasile Cristoforeanu” din  Râmnicu Sărat, Marcela Apostoiu a fost formatoare a cursului de Învățare a Științelor, Abordări Metodologice Moderne, derulat de CEAE cu sprijinul RAF.

La curs au participat atât profesori din mediul rural, aflați la început de carieră, cât și profesori cu experiență și cu rezultate profesionale. „Am avut în grupul țină mai mult de jumătate din cadre didactice trecute de a doua perioadă de profesorat. Și prima dată se uitau mirați. – Noi ce facem aici? Ce căutăm noi aici? – Hai să încercăm să facem fizica să fie altfel. Voi sunteți obișnuiți să vă duceți în clasă și să scrieți cu roșu. Hai să vedem: Putem să punem o întrebare, prin care să-l facem pe copil să fie atent? Din aproape în aproape, i-am făcut pe colegi să intre în jocul nostru”, spune Serenella Dinu.

Pe măsură ce au înaintat în curs, profesorii au văzut beneficiile utilizării investigației, dar și a altor metode activ-participative, la clasă. Ba mai mult, a observat Toni-Marcela Apostoiu, profesorii au început să facă schimb de experiență, să își împărtășească reușitele și provocările.

Profesori care dau mai departe modelul

Proiectul se integrează foarte bine în programa actuală. Se integrează foarte bine, pentru că fizica este experimentală. Datorită proiectului Fizica Altfel, cunoaștem mai multe tehnici pentru a putea lucra cu copiii. Devenim mai siguri pe noi, pentru că vedem că suntem mai mulți care aplicăm noile metode, ne inspirăm de la colegi”, explică Diana Coman.

Inspectoarea Serenella Dinu povestește cum una dintre profesoarele prezente la curs a făcut la clasă o activitate cu elevii de gimnaziu, la care a invitat profesori care nu au beneficiat de formare. Elevilor le-a plăcut enorm, iar cadrele didactice au putut folosi respectiva lecție drept sursă de inspirație.

De ce trebuie să se schimbe sistemul

Schimbată în urmă cu doi ani, programa pentru gimnaziu include folosirea metodei investigației și le dă timp profesorilor pentru a se adapta la diferitele niveluri pe care le pot avea clasele. Însă programa la liceu a rămas aceeași, iar examenul de Bacalaureat este conceput după vechea paradigmă. „La Bacalaureat se rupe firul. Ne-ar trebui o continuitate între ceea ce se face la gimnaziu, ceea ce am încercat noi să facem și ce se face la liceu. Copiii care dau examenul de Bacalaureat fac fizica tot creionul”, spune Serenella Dinu. Mai mult, o parte dintre concursurile pentru elevii de gimnaziu le cer să rezolve probleme conform vechii paradigme, uneori la un nivel mult peste cel potrivit vârstei lor. Examenele la facultăți sunt construite și ele pe tipicul unei predări din alt timp.

Vremurile s-au schimbat, copiii s-au schimbat. Profesorii se schimbă, iar programele de formare derulate de CEAE la firul ierbii au avut succes în rândul cadrelor didactice. E vremea ca și sistemul să se schimbe. 

Copiii au informație, au mai multă decât noi”

Copiii de astăzi sunt nevoiți să jongleze cu mai multă informație decât au avut vreodată la dispoziție copiii de dinaintea lor. „Copiii au informație, au mai multă informație decât noi. Eu sunt uimită de câtă informație e în căpșoarele lor. Dar nu pot să o folosească pentru că nu o înțeleg. Acolo e povestea, că nu înțeleg. Vor să înțeleagă, dar ca să explici nu știu ce minunăție de efect fotoelectric trebuie efort”, atrage atenția Marcela Apostoiu.

Una dintre provocările cu care se confruntă profesorii astăzi este nivelul redus de atenție al copiilor și faptul că aceștia nu au răbdare să citească cerințele până la capăt. „Copiii citesc, dar citesc foarte repede, că vor să scape de sarcina aia. Și le spun: – „Acum povestește ce-i acolo, care e povestea din problema asta. Tu ce ai înțeles din asta?”„Stați să mă mai duc o dată să citesc”. Hai să facem povestea și parcă se schimba lucrurile. Nu trebuie să punem de la început toate datele. Hai să vedem ce se întâmplă fenomenologic. Hai să tragem de niște arcuri sau mai știu eu ce avem acolo””, spune profesoara. 

Colega sa, formatoarea Diana Coman, a întâlnit această situație inclusiv la copii de olimpiadă, care s-au plâns că au avut cerințe prea lungi. Încearcă să îi ajute să depășească această provocare și vrea întotdeauna să se asigure că ceea ce-i învață în clasă le rămâne în minte. Cum face asta? „M-am învățat să-i întreb: Cum v-ați simțit astăzi. Încerc să îi fac să asocieze emoția cu lucrul învățat în ziua aceea”, spune ea. 

Este o susținătoare a metodei investigației în predarea fizicii și a noii programe care a inclus această metodă. „ Programa nouă este foarte bună. La a șaptea mi-a dat timp. Aveam o clasă unde elevii nu știau matematică nici cât să rezolve 1/2 +1/3 și cu care anul trecut vorbeam singură. Cu excepția unei fetițe, care înțelegea. Anul acesta, pentru că am avut timp, am făcut și experimente și am încercat tot felul de lucruri, s-au văzut rezultatele. Și au început să gândească logic”, povestește ea.

Este de 22 de ani în învățământ, iar în urmă cu doi ani s-a simțit pentru prima dată complet neputincioasă în fața unei clase. „Am fost șocată. După o lună de transformări când le spuneam să transforme 3 cm în mm ce făceau? Scoteau cifre din burtă: era o licitație – 275, 3,4, 490 . Nu înțeleseseră nimic. Pe o parte dintre ei am reușit acum, după doi ani, să îi aduc pe linia de plutire”, povestește profesoara. Ce a contat cel mai mult în această reușită? 

„Metoda. Este adaptată cel mai bine fizicii, pe aplicații practice și e frumoasă”, spune profesoara.