„În urmă cu 10 ani, idea predării prin investigație părea o utopie. Profesorii nu aveau competențe în acest sens, programele de fizică erau mult prea încărcate, laboratoarele de fizică inexistente sau foarte prost dotate. Proiectul ”Fizica Altfel” era mai degrabă un vis frumos și îndepărtat, cu puține șanse de realizare”, spune profesoara Daniela Țepeș, unul dintre primii formatori în programul „Fizica Altfel” și unul din oamenii care au făcut „visul” posibil.
Un număr considerabil de profesori de fizică folosesc astăzi la clasă metoda investigației, care a devenit parte din noua programă pentru gimnaziu.
Daniela Țepeș predă fizica la liceul „Ioan Cotovu” din Hârșova și a fost implicată constant în programul „Fizica Altfel”, derulat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale și a lucrat atât la realizarea cursului de formare cât și la cea a unităților de învățare.
Și Monica Seviciu, inspector școlar la ISJ Timiș, a avut o contribuție importantă în „Fizica Altfel” de la bun început, participând la elaborarea primului ghid de lecții. „Am fost atrasă de ideile exprimate cu ocazia primelor întâlniri de lucru de la București și, apoi, Timișoara. Am considerat atunci că aceste idei merită puse în practică, deoarece de mai multă vreme încercam să însuflețesc învățarea fizicii punând un accent deosebit pe partea experimentală și aveam nevoie și de un suport teoretic care să-mi ordoneze ideile”, povestește Monica Seviciu.
În 10 ani, prin „Fizica Altfel” s-au produs o serie de schimbări importante în predarea fizicii în România. „În special la clasele VI-VIII am constatat o adevărată emulație a ideilor de predare ”altfel” a fizicii. E firesc ca la liceu acest proces să decurgă mai lent având în vedere faptul că timpul scurt alocat temelor de studiu nu permite parcurgerea etapelor pe care procesul de învățare dirijat de întrebări le presupune. Și totuși, întrebările lansate de profesor sunt deja din ce în ce mai mult însoțite de experimente, de discuții, de sesiuni de întrebări-răspunsuri”, a observat inspectoarea.
Daniela Țepeș enumeră la rândul său câțiva dintre pașii înainte făcuți în predarea fizicii în România. „S-au schimbat multe. S-au clarificat concepte, s-au produs ”AHA-uri”, s-au interiorizat ”de ce-uri”, s-au împărtășit reușite și îngrijorări, s-au găsit soluții, s-a realizat un ghid pentru predarea fizicii prin metoda investigației, utilizat azi de foarte mulți profesori, s-a schimbat programa de fizică pentru gimnaziu”, spune ea.
„Activitatea didactică s-a schimbat astfel încât elevul să învețe fizica făcând și gândind nu stând și memorând formule”
Utilizând metoda investigației la clasă, mulți profesori au fost uimiți de rezultatele pe care aceasta le are asupra elevilor. „Activitatea didactică s-a schimbat astfel încât elevul să învețe fizica făcând și gândind nu stând și memorând formule. O lecție predată „altfel” freamătă de viață, e plină de energie, iar ochii copiilor strălucesc, sunt plini de lumină și bucuria cunoașterii descoperite de ei”, a văzut Simona Laura Stoia, profesoară la Colegiul Național „Constantin Diaconovici Loga” din Timișoara, care a ținut unele dintre primele cursuri de formare.
„Nu există satisfacție mai mare decât aceea de a simți interesul arătat de elevi în învățarea fizicii, în aprofundarea temelor discutate la clasă, în antrenarea elevilor spre realizarea de lucrări experimentale de tipul DIY (do it yourself), spre căutarea unor răspunsuri la numeroasele provocări pe care natura le lansează”, crede și Monica Seviciu.
„Sentimentul de mulțumire pe care îl creează predarea prin investigație e format dintr-o mulțime de mici realizări culese zilnic”
Pentru Daniela Țepeș, cele mai prețioase sunt micile realizări. „Sentimentul de mulțumire pe care îl creează predarea prin investigație e format dintr-o mulțime de mici realizări culese zilnic în interacțiunea cu elevii, din categoria celor care oferă profesorului energia necesară pentru a continua. Mă refer la interesul manifestat pentru fizică, la întrebările pe care le adresează,la atmosfera din clasă, la rezultatele obținute de elevi”, mărturisește profesoara.
La un deceniu distanță de la începutul proiectului, crede că „Fizica Altfel” e o dovadă că se poate și poate servi drept exemplu de bune practici pentru celelalte discipline.
„Profesorii de fizică au aderat rapid la predarea altfel a fizicii. Mai mult au venit cu idei noi, cu întrebări noi, cu mijloace didactice moderne. Dacă și dotarea laboratoarelor s-ar ridica la înălțimea aspirațiilor predării altfel a fizicii, situația ar fi mult mai bună”, spune și Monica Seviciu.
De ce ar mai fi nevoie în viitor? „La liceu numărul de ore este insuficient pentru acoperirea în totalitate, la un nivel satisfăcător, a cerințelor programei. Profesorii nu au timpul necesar unei ghidări a întrebărilor pe parcursul unor teme decât dacă o fac în detrimentul demonstrațiilor. O altă posibilitate, care e puțin probabil să fie pusă în practică, este mărirea numărului de ore dedicate studierii acestei discipline. Studierea interdisciplinară a științelor naturii e o idee foarte bună, dar punerea ei în aplicare trebuie corelată cu necesitatea asigurării dobândirii de către elevi a noțiunilor de bază din chimie, fizică și biologie. Altfel totul rămâne doar o poveste care se poate uita ușor, iar termenii de bază din fiecare disciplină nu vor fi asimilați și elevii nu vor putea opera cu noțiunile respective”, este de părere ea.
„Cred că ar trebui să folosim cumva tot ce am învățat în timpul pandemiei. Trăim în secolul XXI, elevii au învățat mai bine de un an în on-line, cred că nu ne mai putem întoarce 100% la predarea de dinainte. Mai ales în cazul elevilor de liceu. Ar trebui să gândim, să construim mai multe material suport pentru învățare digitalizate, să oferim elevilor șansa de a învăța în ritm propriu și de a se autoevalua permanent, în afara orelor de clasă. Poate ar trebui să privim în viitor spre realitatea augmentată, să ne gândim cum am putea să o aducem în procesul de predare – învățare. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la învățarea prin investigație, făcută în cadrul orelor de curs, mai ales în învățământul primar și gimnazial. Elevii au nevoie să interacționeze cu materiale și dispozitive experimentale reale, să observe, să fie mirați, să caute explicații, să se bucure când le găsesc și când efortul depus e validat de profesor. Doar așa putem cultiva interesul pentru științe,la vârste mici, când motivația de tip intrinsec este slab dezvoltată”, punctează Daniela Țepeș.
