Liliana Hanc: „Trebuie să le dăm elevilor timp să caute soluții. Este importantă destinația, dar și drumul”

By August 8, 2018Blog

Camelia Rațiu predă fizica la Colegiul Național „Ioan Slavici” din Satu Mare și a luat parte recent la curs care îi ajută pe profesori să le trezească elevilor lor interesul pentru științe – „Învățarea științelor – abordări metodologice moderne”, organizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale cu sprijinul KFC România. Un loc central în acesta îl ocupă metoda investigației. „Metoda investigației mi s-a părut o metodă foarte interesantă pentru elevii de gimnaziu, care sunt pasionați să descopere lucruri noi. Am observat de-a lungul anilor că dacă le propuneam facultativ să studieze acasă sau să efectueze unele experimente care sunt mai greu de realizat în laborator, veneau la școală entuziaști cu concluzii elaborate minuțios, cu dovezi (fotografiau sau înregistrau experimentul). Elevii obișnuiți de timpuriu cu acest mod de abordare nu au reticențe față de această metodă mai târziu”, explică profesoara. Atunci când a testat această abordare în timpul predării a văzut că aduce rezultate mult mai bune decât cea folosită în mod obișnuit în școlile românești. „Clasa a fost împărțită pe grupe, fiecare a avut o sarcină de lucru și 10 minute de adunat dovezi în curtea școlii, după care ne-am întors în laborator și am prelucrat datele, fiecare grupă a prezentat concluziile la care a ajuns. Rezultatul a fost unul mult mai bun, decât în cazul unei ore „clasice” atât ca acumulare de cunoștințe, cât și ca participare la oră și captare a atenției. Chiar și elevii cu deficit de atenție s-au concentrat mult mai bine”, povestește Camelia Rațiu.

Elevul devine un mic inventator

Nicoleta Bumba, profesor de fizică la Colegiul Național „Ioan Slavici”, a descoperit că metoda investigației este foarte potrivită pentru elevii săi. „Asigură interacțiunea directă a elevului cu sistemul studiat, dezvoltarea aspectelor de ingeniozitate, intuitive ale tânărului învățăcel, de creativitate. Pornind de la o observare directă a realității fenomenologice, acesta devine un mic inventator, căpătând o viziune pragmatică asupra vieții în general, învățând să improvizeze sau să găsească soluții în diverse situații”, explică ea. „Ceea ce am încercat să aprofundez în cadrul acestui curs este viziunea unitară asupra clasei, de a face astfel încât toți elevii să devină direct participanți la experimente, la analize și interpretări, de a-i stimula motivațional și pe cei ce au tendințe de izolare sau pasivitate, de a face din ora de fizică sau științe o plăcută întâlnire de grup, o micuță poveste despre „cu ce ne mai jucăm azi?”Cel mai mult m-a ajutat împărtășirea experienței celorlalți colegi, care au avut uneori abordări diferite, dar foarte interesante ale modalităților de implementare ale acestui modul la clasă”, continuă Nicoleta Bumba.

 

Și profesorul, și elevul trebuie să se simtă importanți. Altfel, s-o iei de la început în fiecare an școlar e o muncă de Sisif

Cursul „Învățarea științelor – abordări metodologice moderne” a fost predat la Satu Mare de formatoarele Claudia Cziprok  și de Liliana Hanc. Profesoară de fizică la Școala Gimnazială „Octavian Goga”, Liliana Hanc a intrat în contact cu metoda investigației în anul 2014 și de atunci continuă să o aplice. „Am continuat să o aplic pentru a avea elevi interesați de ceea ce predau, elevi care să dorească să comunice, pentru a mă simți bine la locul de muncă. Cred că nimeni nu poate lucra eficient dacă nu ajunge la o „stare de bine”. Și profesorul, și elevul trebuie să fie sănătoși, să nu sufere de frig sau foame, dar și să se simtă importanți, animați și mândri de munca lor. Altfel, s-o iei de la început în fiecare an școlar e o muncă de Sisif. Îi învățăm pe elevi aceleași lucruri, ei ”trec” prin aceleași vârste, dar sunt diferiți. Metoda ne permite să-i cunoaștem mai bine, să ne ”hrănim” cu tinerețea și curiozitatea lor”, spune formatoarea.

Obișnuiți să le fie cerută părerea doar atunci când sunt evaluați, mulți dintre copii s-au simțit bulversați de faptul că profesorii îi întreabă ce cred și îi încurajează  să ofere soluții pe baza experienței lor. „Sunt mirați că devenim colegii lor în aventura cunoașterii, că le dăm importanță și în predare nu numai în evaluare. Un elev care aștepta să treacă ora de fizică, care nu avea nimic de adăugat niciodată a dorit să ajute, a avut idei, a dorit să ni le spună, s-a simțit responsabil în momentul în care echipa lui a avut o sarcină. Elevi care nu ieșeau în evidență, copii chiar cu probleme de ordin material au pregătit experiențe pe care au dorit să ni le arate. Elevii de clasa a VII-a au adus de acasă sticle, dopuri, furculițe pentru a le așeza în echilibru, au adus baloane, sticle, ouă fierte pentru experiențe legate de presiune. Au prezentat, s-au bucurat că le-a ”ieșit” experiența și au rămas în pauză să o mai arate o dată”, arată  spune formatoarea, aratând cât de mult entuziasm pot pune copiii în învățare.  

 

„Cred că profesorii de științe sunt cei care pot determina schimbarea”

O lecție esențială pentru un profesor este să învețe să aștepte. „E important să lăsăm elevii să internalizeze situația la care ne referim, să le dăm timp sa caute soluții, să aibă plăcerea de a descoperi, să fie mândri de ideile lor, să le transmită și să le asculte pe ale celorlalți. E importantă destinația, dar și drumul. E greu pentru un profesor să aștepte când el poate da soluția rapid și trece la ”probleme”. Profesorii trebuie să fie atenți la motivarea elevilor pentru că acele cunoștințe pe care le transmit se găsesc (poate chiar mai clar formulate) și cu ajutorul unui computer, dar computerul nu te poate motiva, atrage, incita,”vrăji” așa cum poate un profesor”, atrage atenția formatoarea.

Liliana Hanc este de părere că profesorii de științe au un cuvânt greu de spus în reformarea sistemului de educație. „Profesorii de fizică au spirit de cercetași, sunt tineri în spirit, se entuziasmează, dar au și un respect deosebit pentru reguli, legi. Știu că natura nu încalcă legile fizicii … sau fizica legile naturii. Cred că profesorii de știinţe sunt cei care pot determina schimbarea”, spune ea.

Este nevoie însă de creșterea motivației profesorilor, care ar trebui să fie percepuți clar ca reprezentanți ai școlii, să simtă respectul elevilor, al comunității, al clasei politice, alături de asigurarea formărilor profesionale, schimbului de experiență și remunerării decente.