Anul trecut, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale a început, cu sprijinul ING Bank România, proiectul Matematica Altfel, care își propune să le ofere profesorilor români de gimnaziu resurse pedagogice prin care matematica să devină mai ușor de înțeles. Adăugată cunoștințelor valoroase pe care aceștia le dețin și experienței lor la clasă, abordarea propusă de CEAE are rolul de a sprijini dezvoltarea abilităților matematice de care copiii au nevoie. În centrul ei, se află învățarea prin investigație, o abordare răspândită la nivelul țărilor din UE.
În timpul acestui interviu, vom face apel la multe amintiri din școală, așa că te invităm să te așezi comod și să-ți amintești ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?
Româna mi-a plăcut foarte mult – și gramatica, și literatura. Mă pricepeam mai bine la materia asta, probabil de-aia mi-a plăcut. În timp, în funcție de profesori, mi-au mai plăcut franceza (în liceu) și matematica (în gimnaziu și în clasa a IX-a). La franceză ajunsesem chiar foarte bună (noaptea, visam în limba franceză!), la matematică niciodată n-am fost bună, dar în gimnaziu aveam un profesor care preda foarte bine și care ne deschidea apetitul și pentru cultură generală, șah etc. Era unul dintre puținii profesori care vorbeau la oră și despre altceva în afară de propria materie, iar în liceu, într-a IX-a, nu mai știu ce tip de matematică era, dar am simțit că o înțeleg și că aș putea învăța așa ceva. Păcat că într-a X-a s-a schimbat total, zici că era altă materie.
Ce-ți amintești din matematică? Mai exact, ce ți-a plăcut? (dacă exista ceva) Ce ți s-a părut greu de înțeles?
Proful ăsta din gimnaziu, dl. Cilibeanu, e la capitolul Ce mi-a plăcut. Orice altceva e în reuniunea mulțimilor „Nu mi-a plăcut” și „Nu am înțeles”. Nimeni nu încerca măcar să ne facă să înțelegem la ce ne ajută matematica în viața reală. Am senzația, oricum, că în afară de aritmetică și de calculul suprafețelor nu am adus în viața mea de zi cu zi nimic din materia predată și asimilată doar pentru note. Sper din suflet să fi rămas cu mai multe noțiuni folositoare, dar să nu mi le amintesc eu. Și poate părea desconsiderare, dar nu e! Am mult respect pentru toți cei care sunt buni la matematică, care fac o pasiune din ea, care simt cifrele, pur și simplu. Chiar ieri vorbeam cu soțul meu cât de tare mi se pare că unii cercetători, matematicieni, formulau o teoremă (pentru că o simțeau ca fiind corectă), dar ea rămânea nedemonstrată zeci de ani, poate chiar sute. Mi se pare foarte frumos! Din școală îmi mai amintesc o notă de 4, singura așa de mică din 12 ani de școală, la tabla înmulțirii. Nu am știut cât făcea 7×4. Nu am mai uitat niciodată de atunci.
Dar copilul tău? A întâmpinat probleme? Dacă da, aceleași ca tine sau diferite? Cum ti-a fost ca părinte să o ajuți la teme? Dacă ar fi să schimbi ceva ACUM, ce ai vrea să se schimbe în predarea matematicii pentru copiii de azi?
Mariei i-a plăcut matematica, s-a descurcat mult mai bine decât mine. A avut însă nevoie de meditații pentru examene și, dacă e ceva ce am schimba amândouă, ar fi necesitatea acestor meditații. Nu ar fi frumos dacă copiii ar termina școala când ies pe ușa școlii? Sau, mă rog, acasă să facă doar temele, nu și meditații la toate materiile de examene?
Ce părere ai despre învățarea prin investigație?
Mi se pare o metodă inspirată și cu mari șanse de a fi mult mai de ajutor copiilor. Sper ca profesorii să poată face această schimbare de stil de predare, îmi dau seama că nu este ușor să schimbi o rutină și ești mai degrabă tentat să te împotrivești la nou.
Ce profil ai făcut în liceu? Cum te-a ajutat asta ulterior în viață?
Umanist. Lucrez în comunicare. M-a ajutat, m-a format, mi-a dat instrumentele meseriei. Am avut noroc că Revoluția m-a prins în clasa a IX-a, până atunci nu exista profil umanist în România, dar la treapta a doua (examenul dintr-a X-a spre a XI-a), am avut această opțiune care mi s-a potrivit perfect.
Mi-a plăcut atât de mult gramatica, sintaxa frazelor, încât și acum, 30 și ceva de ani mai târziu, dacă găsesc pe undeva un exercițiu de analiză sintactică, mă apuc să îl fac și am aproape o voluptate în a desface fraza și a-i înțelege structura.
Ce profesori crezi că au influențat cu adevărat formarea ta ca om? În ce a constat influența lor asupra ta?
Profesorul căruia îi sunt cu adevărat recunoscătoare este dl Antonescu, de la Liceul Mihai Viteazul din Slobozia, orașul meu natal. Preda limba română și literatura universală. Datorită lui am citit enorm și, mai ales, am citit literatură valoroasă. Aveam un cenaclu literar, scriam, dezbăteam, ne simțeam ca la Junimea, eram mândri de noi. Și e bine să fii mândru de tine, mai ales în adolescență. Ne învăța preocuparea pentru un vocabular dezvoltat. Citeam și căutam în DEX (tipărit, nu online) definițiile cuvintelor pe care nu le știam. Apoi le transcriam. Am și acum caiete întregi scrise de mână – un mix de jurnal personal cu definiții de cuvinte, poezii scrise de mine sau poezii care îmi plăceau, citate care mă inpirau…
Există o matematică a scrisului? Care crezi că este impactul pe care l-a avut matematica asupra ta, deși nu profesezi în domeniul științelor exacte?
Dacă definim matematica drept rigoare, da. Eu cred în scrisul muncit, cu structură gândită, cu editări și reeditări, cu permutări. Matematica, zic eu, te formează structurat, te așază, te fixează, e un fel de fundație pentru orice ai construi deasupra – scris, muzică, teatru, orice.
Teatru, PR, podcast, pare ca ai o matematică foarte buna a timpului. Ai știut dintotdeauna ce vrei sa faci? Mi se pare ca tu practici o metoda a investigației prin faptul că-ți păstrezi curiozitatea mereu și că vrei să afli ce e în spatele unui spectacol, al unui om, al unui personaj. Ce te-a făcut să devii și să rămâi o persoană curioasă?
Mulțumesc! La început voiam să devin avocată, dar mi-am dat seama că nu rețin cifre și examenul la istorie era obligatoriu. Așa că am dat la Jurnalism – probabil de aici curiozitatea și lipsa de teamă de a pune întrebări. Ne-au învățat acolo că nicio întrebare nu e greșită și asta poate da aripi unui jurnalist la început de drum. Am rămas fana Jurnalismului cu J mare, serialul meu preferat este Newsroom, merg de fiecare dată la conferința The Power of Storytelling (unde însă văd foarte puțini ziariști), iar zilele astea organizez un eveniment despre tehnici de interviu doar din dorința de a învăța să fac interviuri mai bune. Și da, îmi pun multe în program, cu matematica timpului stau bine. De multe ori ies pe plus.
