De ce nu se schimbă mai repede lucrurile în educația din România? De ce metodele moderne de predare care și-au demonstrat eficiența atât în străinătate, cât și la noi în țară, nu sunt adoptate mai rapid, în mod generalizat în sistemul de educație?
Una dintre cauze este felul în care sunt evaluați profesorii, care determină felul în care aceștia învață și se raportează la ce este eficient în activitatea lor, ce merită atenția și energia lor, este de părere Oana Mosoiu, lector la Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Potrivit ei, atâta vreme cât sunt apreciate și punctate modelele standard de proiecte educaționale, care trebuie incluse în dosarele pentru gradații de merit, schimbarea va depinde de talentul și disponibilitatea unor oameni dedicați, dar nu va deveni sistemică.
„Fac trei ore drăguțe, dar știi ce? Trebuie să iau gradația de merit, iar aceasta se ia după alte criterii”
„Așa cum la elevi ce se evaluează, aceea vor învăța și cu asta am terminat, aș vrea să înțelegeți că și la profesori ceea ce se evaluează, aceea se face la clasă. Și cu asta am terminat. Nu există altă cale. Adică fac trei ore drăguțe, dar știi ce? Trebuie să iau gradația de merit care se ia după alte criterii. De ce să fac ceva nou dacă evaluarea mea ca profesor nu ia în considerare acel lucru și nu duce în zona aceea de recompensă și de creștere în carieră? Dacă tu, ca sistem, nu ai mecanismul de evaluare corelat cu ce vrei să se predea și cum vrei să arate predarea – învățarea, ceea ce se va face la clasă va fi foarte puțin, va fi insular, va depinde de voluntariat, de disponibilitatea și de talentul unor oameni care pot și reușesc să facă aceste lucruri inovatoare într-un mod facil, intuitiv, natural. Dar nu vei putea să faci o schimbare structurată, sistemică, adică să influențezi masa critică a profesorilor, care sunt mai greu angajabili în procese de reformă”, a spus Oana Moșoiu în timpul unei discuții prilejuite de prezentarea rezultatelor studiului de impact pentru „Fizica Altfel”.
„Prima dată trebuie să treceți voi prin procesele prin care o să treacă participanții voștri, ca să înțelegeți de fapt ce se întâmplă în procesul de formare”
La fel de importantă este formarea profesorilor, care trebuie să fie îndrumați să se pună în pielea elevului pentru a vedea cum se construiește învățarea. „Vorbesc și din propria mea experiență. Acum multă vreme, în 2004, am urmat un curs în care ni s-a spus: Prima dată trebuie să treceți voi prin procesele prin care o să treacă participanții voștri, ca să înțelegeți de fapt ce se întâmplă în formare. Și întrebarea este: dacă atunci când punem profesorii să predea ceva prin care ei n-au trecut, ca experiență, are cum să aibă sens ce fac ei la clasă și au cum să păstreze strălucirea din ochii elevului?”, se întreabă ea.
Oana Moșoiu predă la Facultatea de Psihologie și Științele Educației de la Universitatea din București și a insistat să aibă cursuri și cu studenți de anul I. Ce a observat este că mulți dintre ei nu sunt atenți la criteriile după care trebuie să elaboreze un proiect. „Le spun: – Jumătate din curs este parte teoretică, cu clarificări conceptuale, jumătate lucrăm împreună la proiect. Nu le vine să creadă că lucrează cu mine la proiect și nu ne vedem direct la examen. Știți ce fac la examen? Nu sunt atenți la ore, după care întreabă: – Ce-a zis profa, ce-a făcut? Dă-mi și mie un model. Și te trezești la examen că vin cu un proiect complet greșit. Și s-a întâmplat așa în anul 2, s-a întâmplat și la masterat. Știți cu ce proiecte au venit? Cu proiectele care circulă de la inspectorate, proiecte educaționale care intră în calendarele de activități, pe care profesorii le propun și pe care apoi le cuantifică în CV-ul profesional. Și au o structură greșită, sunt elaborate cu multe activități, fără scop, fără obiective și rezultate ale învățării. Vreau să luăm asta doar ca informație, fără să judecăm, pentru că nu are niciun sens să judecăm, poate doar să ne gândim cum să îndreptăm lucrurile, cum să ajungă în sistem o gândire pe bază de proiect coerentă, logică, structurată.”, spune Oana Moșoiu, care subliniază faptul că ceea ce este evaluat va deveni focusul activității profesorilor, la fel cum testarea influențează ce învață elevii.
Ca o schimbare în educație să devină realitate este nevoie de timp, de sprijin în procesul de implementare a schimbării, adaugă expertul în educație: „Estimarea este de 5-10 ani din momentul în care te-ai apucat și ai totul implementat. Orice rezultat vrei să obții, trebuie să te întrebi: Te-ai apucat? Nu? Atunci nu vorbim decât peste 5 ani despre rezultate.”
