Învățarea matematicii este un antidot în fața manipulării și fricii, crede lectorul universitar Mihai Maci, de la Universitatea din Oradea. Întrebat de fiica sa, pe vremea când era elevă, de ce este necesar să studieze matematica, acesta i-a răspuns că matematica o va ajuta să devină un om demn în viață.
„Am spus: uite, o problemă de matematică nu e nimic altceva decât un parcurs al minții tale, pornind de la niște date elementare, Tu ești capabilă să le formulezi să le organizezi pe baza unor lucruri pe care le cunoști. În speța teoremelor, ești capabilă ca din ele să deduci ceva pas cu pas, într-o ordine logică și să ajungi la un rezultat. Când ai ajuns acolo, ești capabilă să verifici, să refaci traseul invers și să vezi dacă lucrul pe care tu l-ai găsit este corect sau nu. Dacă lucrul ăla este corect, tu ai atins un adevăr absolut. Și nimeni niciodată în viață n-o să vină să-ți spună că nu e așa”, a relatat profesorul în emisiunea „În fața ta” de la Digi24. Absolvent al unui liceu de matematică-fizică, acesta a putut să își ajute fiica la această materie, chiar dacă profesează într-un domeniu umanist, predând la Facultatea de Istorie, Relații Internaționale, Studii Europene, Științe Politice și Științele Comunicării. Acest lucru a fost posibil, în opinia sa, datorită felului temeinic în care se studia matematica înainte de Revoluție.
„Aveam niște manuale mari. În ciuda a ceea ce se spune în ziua de astăzi, manualele nu erau foarte bune, erau făcute la nivelul unor cerințe foarte ridicate, pentru că trăiam într-o epocă al cărei etalon de realizare socială era ingineria. În mod particular, clasele de matematică-fizică pregăteau pentru Politehnică și, ca atare, trebuia să ai cunoștințe serioase la intrarea în Politehnică, unde erau examene foarte grele. Eu am învățat după manualele alea, așa grele cum erau ele aveau o calitate. Calitatea lor era aceea că avea o ordine interioară de la A la Z și, dacă tu mergeai pagină cu pagină în manualul respectiv, știai de unde pornești și știai de unde ajungi. Era o structură logică în acel manual”, crede Mihai Maci.
Felul în care au fost modificate manuale după Revoluție a dus, în opinia sa, la pierderea coerenței manualelor, dar și la dispariția multor fragmente explicative. „La jumătatea anilor ‘90, când au început reformele, s-a spus: Domnule, manualele astea sunt prea mari, prea așa, hai să le mai ușurăm puțin și s-au scos niște capitole la întâmplare din ele. Deci parcursul de la A la Z nu mai era de la A la Z, era de la A la F și după aia de la E la Q și după aia de la T până nu știu unde. Un elev care lua manualul ăla n-ar mai fi avut șansa de a-l parcurge tot. După care s-a zis: Domnule, și așa, sunt prea complicate pentru elevii din ziua de astăzi, hai să le facem totuși mai accesibile. Și știți ce au făcut? Au scos aproape toată partea de explicitare, drept care au rămas niște zeci de foi, pline de formule, luați dumneavoastră un manual și uitați-vă la el. Ce să înțeleagă un copil de acolo? Nu vă supărați, când se fac lucrurile astea, când se gândește o programă, o programă trebuie gândită ca o structură coerentă. Când se face un manual, manualul nu trebuie gândit pentru mine, pentru cel care îl fac, manualul trebuie gândit pentru destinatarul meu, pentru copil”, a afirmat profesorul.
Potrivit lui Mihai Maci, conceperea unei programe școlare trebuie să plece de la următorul principiu: care sunt acele lucruri pe care un tânăr din ziua de astăzi nu poate să nu le știe?
Foto: Facebook Mihai Maci