„Poți să renunți la școală oricând, hai să vezi ce se întâmplă însă dacă stai în școală”. Lecțiile de viață ale unei ore „altfel”

By June 12, 2018Blog

„Să perseverezi, să fii cât poți de echilibrat, să nu te minți singur, să știi care este valoarea ta, să ai un scop”. Sunt lucrurile despre care a discutat Silviu Botezatu cu elevii de la Școala Gimnazială „I. A. Brătescu Voinești” și de la Colegiul Național „Constantin Cantacuzino” din Târgoviște. Silviu Botezatu, director de producție la fabrica din Fieni, una dintre cele trei fabrici ale companiei Carmeuse din  Romania, și alți colegi de-ai săi s-au întâlnit, în cadrul STEM Discovery Week, cu elevi din două județe, la invitația unor profesori care au ales să predea copiilor științele „altfel”. Specialiștii Carmeuse le-au vorbit copiilor despre munca lor și le-au explicat de ce sunt importante științele și de ce este esențial să îți păstrezi curiozitatea mereu trează și să perseverezi chiar și atunci când dai de greu. Silviu Botezatu a studiat chimia. „ La facultate, când am intrat în secția pe care mi-o doream și am văzut că am potențial, mi-am alocat foarte mult din timp pentru materia respectivă. Și dacă îți place, perseverezi și ajungi să devii bun în ceea ce faci și atunci este și ușor să te angajezi”, spune el. Însă nu totul a mers de la sine. „Le-am povestit că am avut chiar restanțe, însă important este că nu am renunțat, nu m-am dat bătut și am reușit”, povestește directorul de producție.

Ionelia Caraiman, expert tehnic proces la Carmeuse, le-a captat atenția copiilor de la două școli gimnaziale din județul Brașov atunci când le-a spus că ea știe să ardă piatra. „Unora le-am spus că transform piatra, altora le-am spus că ard piatra, compania noastră se ocupă de producerea varului. Am vrut să le arăt că științele nu sunt de fapt ceva rigid, că pot să fie interesante”, explică ea. A avut cu copiii o discuție despre experiența sa de viață și de școală și le-a arătat cât este de important să își continue educația și să facă o facultate.

 

Și eu am vrut să devin vânzătoare inițial. Dar mi-am spus: vânzătoare pot să mă fac oricând, haide să văd ce se întâmplă dacă merg mai departe.

„Știu că mulți renunță, iar discuția a pornit de la acest lucru, că e important să stai în școală. Le-am spus: Și eu am vrut să renunț la școală. Poți să renunți la școală oricând, hai să vezi ce se întâmplă dacă stai în școală. Și eu am vrut să devin vânzătoare inițial. Dar mi-am spus: vânzătoare pot să mă fac oricând, haide să văd ce se întâmplă dacă merg mai departe. Important este să își dorească să afle lucruri noi, până la urmă ei învață lucruri noi tot timpul, nu doar în școală. Le-am spus: să știți că nu toate lucrurile merg roz, dar poți să le repari, poți să mergi mai departe. Și chiar dacă nu vei avea un job care să fie legat de ce ai făcut în facultate, nu înseamnă că ai învățat degeaba. Facultatea te-a învățat tot sistemul de gândire, te-a învățat să știi unde să cauți”, povestește Ionelia Caraiman.

În opinia sa, școala ar trebui să le alimenteze copiilor dorința de a cunoaște, de a-și folosi abilitățile astfel încât să se simtă împliniți. Scopul nu este ca fiecare elev de astăzi să ajungă director, ci să descopere acel lucru pe care îl poate face cu plăcere și care să îi dea satisfacții.

 

Calitățile unui inginer: dorința de a învăța și capacitatea de a inova

Dorian Popovici, IT Network Engineer la Carmeuse, s-a întâlnit la rândul său, în cadrul STEM Discovery Week, cu elevii de la două școli din județul Brașov. Le-a vorbit despre trăsăturile de care are nevoie cineva pentru a deveni un inginer bun. „Dorința de a învăța este o primă trăsătură, ar trebui să se regăsească neapărat între caracteristici. Apoi este inovația, un inginer neinovativ este un inginer prost. Mai este nevoie de lucrul în echipă, de abilitatea de a comunica și de a înțelege ce i se comunică, abilitatea de a înțelege fenomenele care apar în interiorul unui proces”, explică el. Dorian Popovici este de părere că rolul profesorilor este acela de a le trezi copiilor pasiunea pentru învățătură, dar nu pot face acest lucru fără a avea ei înșiși pasiune. Dacă doar îi pun pe copii să memoreze, nu fac altceva decât să îi împingă înspre plafonare. „Profesorii urmează de multe ori niște metode total depășite sau care nu sunt adaptate cerințelor societății, iar pregătirea elevilor se bazează în mare parte pe memorare. Nu mai avem de ce să-i punem să memoreze pe copii”, crede Dorian Popovici.

 

„Fără o legătură cu ceea ce se întâmplă în societate, școlile nu au niciun viitor”

Un alt aspect de care ar trebui să se ocupe școala este formarea abilităților socio-emoționale esențiale în orice job. Un altul, să se asigure că programele sunt în concordanță cu nevoile societății. „Fără o legătură cu ceea ce se întâmplă în societate școlile nu au niciun viitor. Dacă te pregătești pentru ceva abstract nu cred că este în regulă. Școala gimnazială trebuie să îi dea elevului o vedere de ansamblu asupra a ceea ce se întâmplă în societate, astfel încât să fie foarte orientat pentru ceea ce va face în viață”, arată el.

Răzvan Țuliga s-a întâlnit cu elevi din Moreni care studiază fizica și chimia altfel, le-a văzut proiectele și a fost impresionat de acestea. „Am fost plăcut surprins de proiecte. Unul era pe partea de fotosinteză, unul pe partea de electrochimie, unul pe chimie analitică. Chiar m-a surprins că au făcut un proiect de chimie analitică în liceu … Cunoșteau experimentele, ceea ce a fost o surpriză plăcută. Noi în liceu învățam că se schimbă culoarea lichidului din eprubetă, dar cam atât. Ei știau de ce se schimbă culoarea, puteau să explice”, povestește Răzvan Țuliga.

Crede însă că școala ar trebui să fie mai apropiată de necesitățile din industrie.  „Când am terminat facultatea, cunoștințe practice nu aveam foarte multe, era totul teoretic pentru mine. Am studiat o plajă foarte largă de procese și n-am putut intra foarte în detaliu în niciunul dintre ele. Am colegi care au studiat ce am studiat eu în Belgia, tot pe partea de Chimie, tot pe partea de Chimie industrială. La ei nu există un număr fix de specializări și se schimbă în fiecare an în funcție de necesitățile de pe piață. Se poate face o specializare pe metalurgie în trei ani, apoi timp de trei ani ea să nu mai existe”, spune el.

O abilitate pe care școala ar trebui să o formeze este capacitatea de a învăța pe tot parcursul vieții, care lui i-a fost utilă în carieră. „Eu am studiat varul în facultate, acum lucrez pe partea de aplicații ale varului. Aplicația pe care eu lucrez acum, tratarea gazelor de ardere, eu nu am studiat-o deloc în facultate”, explică Răzvan Țuliga.

Este un tip de provocare cu care, într-o lume mereu în mișcare, se vor confrunta foarte mulți dintre copiii aflați astăzi în școală. Pentru că multe dintre job-urile pe care le vor avea peste ani nici nu s-au inventat încă.