Oamenii care îi ajută pe copii să prindă aripi cu ajutorul acrobațiilor. „Înveți să ieși în fața publicului și să transmiți: „Eu sunt cineva și știu ceva””

By October 16, 2018Blog

 

În urmă cu câțiva ani, două sate din județul Brașov, Bărcuț și Seliștat, au început să se umple în timpul verii de copii. Aceștia învață, în vacanțe, să pună în scenă piese de teatru în mijlocul pădurii, află câte în lună și în stele despre lumea în care trăiesc, își construiesc un oraș cu propriile reguli ori învață să meargă pe monociclu. Teatru în pădure, Universitatea Copiilor, Orășelul Copiilor sau Circus Danubii sunt câteva dintre taberele în care copiii se împrietenesc, își îmbogățesc cunoștințele de limba germană, își descoperă și dezvoltă abilități, capătă încredere în ei. Printre inițiatorii proiectului se află Renate Klein. Profesor universitar de ebraică și Vechiul Testament la Sibiu, aceasta a devenit interesată de educația non-formală a elevilor din preuniversitar, atunci când copiii ei au ajuns la vârsta întrebărilor. „Copiii mei mă întrebau încontinuu diferite lucruri, precum: De ce este cerul albastru? Am început să citesc pentru a le putea răspunde. Trebuie să îi lăsăm pe copii să pună întrebări și să le răspundem, fără să le băgăm într-un sertar. Și atunci avem toată atenția lor. Ne-am gândit să îi ajutăm și pe alți copii să găsească răspunsuri, nu doar pe ai noștri, și așa a apărut ideea cu Universitatea Copiilor, pentru care alegem în fiecare an o tematică destul de largă”, povestește Renate Klein. Anul acesta, tema a fost mișcarea – copiii au învățat cum se fac desenele animate, dar au avut și lecții cu pedagogi de circ. În urmă cu doi ani, copiii au învățat cum a apărut scrisul, dar s-au familiarizat, cu ajutorul a două profesoare de la o școală ajutătoare, și cu limbajul semnelor și cu alfabetul Braille.

La Orășelul Copiilor, cei mici învață să administreze un oraș și să își asume meserii și roluri pentru societate. Iar în timpul orelor de ținute de pedagogi de circ din Germania, învață să capete încredere în ei, să își depășească limitele și să lucreze în echipă. Circul este poate cea mai spectaculoasă dovadă a felului în care, cu ajutorul metodelor potrivite, un copil face trecerea de la „nu o să pot niciodată” la „am reușit”. Este ilustrarea vie a faptului că un profesor poate ajuta un elev să iasă din zona de confort și să își depășească limitele.

„La tabăra de circ avem un grup foarte motivat, care a participat încă din 2014 la prima tabără. Și avem și alți copii trimiși de părinți ca să își îmbunătățească cunoștințele de limba germană, dar care nu își doresc neapărat să fie acolo. Acești copii au la început o atitudine de nu am chef, mă doare burta, vreau la mama. Dar cu ajutorul pedagogilor, deja de a doua zi se vedeau primele firicele de motivare”, povestește Renate Klein. Își amintește de un băiețel mai puțin atletic care era convins că nu va putea face exercițiile și care, din acest motiv, nu voia să participe la început la activități. „În scurt timp, situația s-a schimbat. Spunea: Eu vreau să fac, să stau pe bilă, să sar. Și a făcut tot, sigur că nu la un nivel atât de ridicat, dar și-a depășit o limită. Au contat foarte mult pedagogii, dar și ceilalți copii care l-au încurajat permanent”, povestește Renate Klein. O astfel de experiență este revelatoare și pentru predarea disciplinelor școlare: un profesor cu simț pedagogic, care dispune de metodele potrivite, poate ajuta un copil să își depășească frica de eșec, să îi ofere motivație și să îi construiască treptat încrederea și abilitățile care îi permit să reușească.

 

„E un lucru extrem de important pentru viața lor de mai târziu”

Ce învață un copil exersând elemente de acrobație? „În primul rând, înveți să te concentrezi cu toată ființa ta asupra unui lucru. Și dacă ei învață să se concentreze cu toată ființa lor asupra unui lucru, este grozav!”, spune ea.

O altă abilitate importantă este aceea de a te prezenta cu încredere în fața unei audiențe.

„Învățăm încrederea. Trebuie să adopți o atitudine, prin modul de a te mișca. Ieși în fața publicului și zici: Eu sunt cineva și știu ceva. Și ăsta e un lucru extrem de important pentru viața copiilor ăstora mai târziu, când vor să își găsească un loc de muncă. Când vor trebui să țină o prelegere în fața unui public. Și chiar dacă nu știi, chiar dacă nu îți reușește din prima, nu-i nimic, îți zici: Eu sunt cineva și știu ceva. Dezvoltăm încrederea în sine, dezvoltăm capacitatea de a lucra în echipă, pentru că cele mai faine lucruri le faci în echipă”, spune Renate Klein.

Pentru a-și putea împlini potențialul, un copil are nevoie de o provocare, dar și de susținerea care îi permite să construiască, pas cu pas, drumul către țelul propus. Are nevoie de mici victorii de etapă, care să îi construiască încrederea că va reuși. Are nevoie de oameni bine pregătiți care să îl ajute să se transforme într-un actor implicat pe scena propriei deveniri.  

Sunt principii esențiale în orice fel de pregătire, fie că vorbim despre un sport sau o disciplină precum fizica și chimia. Iar scopul nu este performanța, ci bucuria învățării. Nu este competiția, ci bucuria de a vedea că un om devine cea mai bună versiune a lui însuși.