Foto: Tudor Vintiloiu
Ministerul Educației a aprobat, săptămâna trecută, noua programă la fizică pentru gimnaziu care își propune ca scop clar alfabetizarea științifică a elevilor și ca mijloc principal de a-l atinge învățarea prin metoda investigației. Profesorul Gabriel Negrea, directorul Colegiului Național „Gh. Lazăr” din Sibiu, a văzut care este una dintre marile probleme ale programelor de la științe din întreaga lume: acestea sunt concepute ca și când majoritatea elevilor urmează să ajungă, la maturitate, ori creatori, ori utilizatori primari de cunoaștere științifică: medici, ingineri, profesori. Dacă analizăm statisticile, realitatea este însă opusă acestei viziuni. „Procentul celor care devin creatori de cunoaștere științifică ori utilizatori primar de cunoaștere științifică este foarte mic. O astfel de viziune duce la supraîncărcarea programelor de științe și determină pierderea motivației copiilor”, spune Gabriel Negrea. Este profesor de 30 de ani, iar experiența sa didactică i-a arătat că există un prag la care copiii se poticnesc, iar mulți ajung chiar să se piardă. Se întâmplă de obicei în clasa a șaptea, când cunoștințele teoretice devin foarte avansate, iar ceea ce se întâmplă în școală nu mai menține contactul firesc cu realitatea. „Și în școli bune, ajungi să pierzi peste jumătate din clasă la nivel de motivație”, știe Negrea.
Absolvenți capabili să ia deciziile corecte pentru ei și familiile lor
A lucrat la noua programă de fizică cu gândul la cei mulți și a mers, împreună cu colegii săi, pe un concept care de câțiva ani este circulat în zona psihopedagogiei la nivel internațional, acela al alfabetizării științifice. „Este vorba despre a forma niște absolvenți care să fie capabili să ia decizii pentru ei, pentru familia lor și pentru cariera lor în cunoștință de cauză din punct de vedere științific. Sunt statistici care arată lucruri foarte interesante: Știți ce-i interesează pe oameni în jurul vârstei de 40 de ani? Sănătatea. Și în zona asta este un exemplu-limită pe care îl dau. Nefiind alfabetizați științific, în sensul de a ști ce înseamnă o cercetare care duce la dezvoltare a unui medicament, care sunt efectele secundare etc, ești manipulabil. Și ajungi să crezi că în loc să mănânci cu măsură, poți mânca orice și oricât pentru că un medicament te va salva. Sau ajungi să te miri că este atâta hidrogen în apă și să crezi că l-au băgat guvernanții”, continuă el.
„Conceptul tradițional de clasă este un concept cu termenul de expirare trecut de foarte mult timp”
Noua programă răspunde nevoilor marii majorități a elevilor, dar conține și teme mai elaborate pe care profesorul poate să le abordeze în acea parte de 25% din timp pe care îl poate folosi, conform legii, pentru a le preda elevilor săi ceea ce consideră mai potrivit. Însă lucrurile sunt departe de a fi perfecte. „Noi am ajuns la o soluție de compromis. Conceptul tradițional de clasă este un concept cu termenul de expirare trecut de foarte mult timp, pe care noi îl mai folosim doar din motive financiare. Ar trebui să fie două programe școlare pentru orice fel de știință. Una pentru un curriculum de bază, care să fie de alfabetizare științifică, pentru 80-90% dintre elevi. Și unul extins, avansat, pentru cei 10-15% care vor deveni utilizatori avansați. Lucratul diferențiat sună foarte frumos, dar în clipa în care ai 30 de copii în clasă în care 25 au nevoie de alfabetizare științifică și 5 au nevoie de mai mult, e foarte greu”, este de părere Gabriel Negrea.
Una dintre schimbările fundamentale pe care le aduce programa este trecerea de la abordarea deductivă la învățarea prin investigație, în care elevul nu mai este privit drept un spectator la propriul proces de învățare, ci, dimpotrivă, caută și găsește soluții. Metoda care va fi folosită pe scară largă este utilizată și în cadrul programului „Fizica altfel”, derulat de Centrul pentru Evaluare și Analize Educaționale, în parteneriat cu Societatea Română de Fizică. Prin intermediul acesteia, poate fi construită mult mai ușor una dintre abilitățile cerute de majoritatea angajatorilor astăzi: capacitatea de a rezolva probleme noi, pentru care nimeni nu ți-a dat înainte vreun algoritm.
„Argumentele pentru metoda investigației sunt mai solide decât contraargumentele”
„E și aici un curent foarte serios la nivel internațional, un curent care are și argumente pro, și contra. În final, am ajuns la concluzia că argumentele pentru acest tip de abordare sunt mai solide decât contraargumentele. Întreaga programă este gândită ca fundamentarea demersului didactic să fie de tip inductiv și nu deductiv. În momentul de față nu multe, ci foarte multe ore sunt abordate deductiv. Profesorul vine, dictează pe tablă teoria, după care se fac aplicații. Demersul care să îl ajute pe copil cum să descopere lumea și ce limite sunt și care sunt instrumentele pe care le are la dispoziție este cel inductiv. Nu poți să te protejezi pe tine, pe ceilalți și mediul înconjurător, dacă nu înțelegi la minimum ce înseamnă fenomenele fizicii. Dacă lucrurile se păstrează la acest nivel, fundamental, și nu se exagerează în predare, vom avea șansa să formăm absolvenți care să fie alfabetizați științific”, explică profesorul.
Mai este nevoie, crede el, ca la întocmirea programelor la matematică, dar și la alte științe să fie avute în vedere aceleași principii avute în vedere la fizică și să existe o corespondență între ele, însă, în realitate, acest lucru nu s-a întâmplat. O altă problemă este că, în România, profesorii predau, în general, manuale, nu programe școlare. „În mod normal ar trebui să plece în proiectarea și realizarea învățării de la programa școlară, dar programa școlară nu se studiază. Se ia manualul și se predă, lucrul care este bun dacă manualul respectiv este bun. Profesorii nu țin cont de ce ar trebui să creeze la nivel de competențe decât în măsura în care manualul respectiv urmărește la rândul său formarea acestor competențe. Un noroc foarte mare care a fost dat de proiectul „Fizica altfel”, manageriat în momentul de față de CEAE, a fost ghidul metodologic pentru predarea bazată pe investigație științifică, care acoperă toate clasele, de la a VI-a până la a XII-a și care este însoțit de fișe de lucru, în așa fel încât profesorul să lucreze cât mai puțin acasă pentru pregătirea orei”, arată Negrea.
Elevul nu îndrăznește să gândească de teamă să nu greșească
Predarea prin metoda investigației prezintă mult mai multe provocări pentru profesor, decât scenariul clasic în care vine, scrie pe tablă sau dictează, iar apoi copiii rezolvă problemele pentru care au deja algoritmul de rezolvare. Daniela Țepeș, profesoară de fizică la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova vorbește despre ce înseamnă rezolvarea de probleme în școala românească. Și ea a făcut parte din grupul de lucru care a realizat programa la fizică. „De obicei, la noi, prin rezolvare de probleme se înțelege în mod greșit metoda exercițiului, în care copilul rezolvă o problemă după ce a învățat la clasă algoritmi. Noi am extins această competență către competența de a putea rezolva orice problemă cu care elevul se confruntă, chiar dacă nu e o problemă de fizică”.
Programa conține activități care au drept rol dezvoltarea competențelor generale și specifice. „Activitățile sunt interactive, pentru că investigația este o metodă interactivă, participativă, în care elevul devine centrul procesului de învățare. Eu cred că analfabetismul funcțional este o consecință a faptului că elevul asistă pasiv la propria lui învățare, a faptului că el nu îndrăznește să gândească de teamă să nu greșească”, este de părere profesoara.
Axată pe competențe, noua programă face trecerea de la „elevul învață ca să știe” la elevul „învață ca să știe să facă”. „Unde vreau eu să duc copilul ăla? Ce vreau eu să poată el să facă în timp? Aceasta este paradigma în care ne mutăm. Ne mutăm de la ce va ști spre ce va ști să facă. Asta nu înseamnă că, dacă elevul va ști să facă, nu va mai ști. Competențele se bazează pe cunoaștere, dar se mută punctul de interes. Până acum, era cunoaștere cu orice preț. Și profesorul era foarte fericit dacă elevul putea eventual să îi recite toată lecția din manual. Accentul pus pe competențe nu mai înseamnă că este prioritar ca el să acumuleze fix în acest moment cunoștințe. Cunoștințele cresc, se așază, se structurează în sistemul de gândire al copilului, pe măsură ce el își dezvoltă competențele și partea de gândire critică”, spune profesoara.