Nivelul scăzut al educației școlare din România este efect sau cauză a stării economiei? Cum pot fi interpretate rezultatele testelor PISA

By May 15, 2019Blog
Elev la scoala

Ultima testare PISA a plasat România pe locul 44, la un nivel similar cu cel al următoarelor țări: Emiratele Arabe Unite, Uruguay, Cipru, Moldova, Albania și Turcia și sub toate țările Uniune Europene (inclusiv Bulgaria, cu care România se afla pe poziții egale în anul 2012). Ce înseamnă acest lucru?, a vrut să știe un grup de cercetători, care a realizat un studiu pe această temă –  „Școala românească din perspectiva testării PISA”.

Potrivit lui Gabriel Bădescu, cercetător în cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității Babeș-Bolyai și coordonatorul lucrării, relația dintre scorul mediu la PISA în 2015 și produsul intern indică  o corelație strânsă, iar în cazul României un rezultat la PISA apropiat de cel prezis de valoarea indicatorului de dezvoltare economică. „O citire posibilă ar fi că rezultatele elevilor români nu sunt surprinzătoare pentru o societate cu nivelul de dezvoltare al României. Cu alte cuvinte, rezultatele vor fi mai bune atunci când societatea va fi mai bogată. Ar fi însă o interpretare superficială, care nu  ține cont de faptul că nivelul educației școlare este atât efect cât și cauză a dezvoltării economice. Astfel, o altă concluzie posibilă, susținută de analizele care țin cont și de evoluțiile în timp ale indicatorilor este că dezvoltarea României este frânată în prezent de nivelul actual al performanțelor școlii”, scrie Bădescu.

Factorii determinanți ai analfabetismului funcțional

Unul dintre cele 11 capitole este dedicat factorilor determinanți ai analfabetismului funcțional și analizează datele PISA pentru România.

Cercetarea subliniază faptul că, în cadrul studiilor PISA, scorurile pentru fiecare domeniu de testare – lectură, matematică și științe, sunt împărțite în câte 6‐7 nivele de competență, iar elevii care obțin un scor sub nivelul 2 sunt considerați a avea o educație deficitară, cu risc crescut de analfabetism funcțional. Dintre țările participante la studiul PISA, România se situează printre primele ca număr de elevi care nu au atins nivelul minim de abilități necesare pentru a participa la activități sociale  și economice de zi cu zi. Dacă media la nivel european este de 20%, în România proporția celor cu rezultate foarte slabe este de aproape 40%.

„Implicațiile acestui fenomen sunt grave  și necesită intervenții publice imediate. Acești elevi prezintă  un risc crescut de abandon școlar și de incapacitate de adaptare la cerințele unui standard de viață minimal. În situația unor cazuri extreme, putem vorbi de o situație de deprivare multiplă: atât din punct de vedere educațional, cât  și din punct de vedere economic (prin șanse reduse de angajare pe piața muncii) și, chiar, social (lipsa relațiilor sociale și a voinței de implicare în societate). Recent, un alt termen a fost introdus în literatură pentru a descrie situația celor care părăsesc timpuriu fie școala, fie un loc de muncă sau care dau semne de totală inadaptare și anume conceptul de disconnectedness  ‐  detașare, deconectare (MaCurdy et al. 2006, Pfeiffer and Seiberlich, 2011; Coneus et al. 2010). Conform lui MaCurdy et al. (2006), cei afectați de deconectare socială  nu dispun de acele „abilități necesare pentru a deveni un adult independent”, avertizează Alina Botezat, autoarea capitolului despre analfabetismul funcțional și cercetător la Academia Română, Filiala Iași ‐  Institutul de Economie și Cercetări Sociale „Gh. Zane”.

Sunt necesare măsuri urgente și politici publice care să contribuie la reducerea semnificativă  a celor afectați deja de sărăcie educațională

În opinia ei, atenția acordată analfabetismului funcțional trebuie să fie cu atât mai mare cu cât un standard minim care până mai ieri îți permitea să funcționezi la nivel social, precum absolvirea învățământului obligatoriu, devine aproape irelevant în societatea următorilor ani, bazată pe cunoaștere și informație. „Din această perspectivă, sunt necesare măsuri urgente și politici publice care să contribuie la reducerea semnificativă  a celor afectați deja de sărăcie educațională, precum și a celor cu risc crescut de analfabetism funcțional”, subliniază cercetătoarea.

Printre factorii care influențează performanța școlară se numără educația părinților, numărul de cărți și de resurse educaționale pe care un copil le are acasă, resursele educaționale pe care le oferă școala și, extrem de important, calitatea cadrelor didactice. „Studii recente au arătat că există o corelație strânsă între abilitățile cognitive ale profeso‐ rilor și performanța elevilor (Hanushek și Rivkin, 2006; Metzler și Woessmann, 2012; Hanushek  ș.a. 2014). Un nivel înalt al pregătirii cadrelor didactice se reflectă într‐o performanță mai bună a elevilor. Mai mult, prezența la clasă a unor profesori bine pregătiți poate compensa în mare măsură efectele negative pe care un mediu familial socio‐economic defavorizant îl poate avea asupra rezultatelor educaționale ale elevilor (Rivkin, Hanushek și Kain, 2005)”, se arată în lucrarea „Școala românească din perspectiva testării PISA”.

Creșterea cheltuielilor în educație fără perfecționarea cadrelor didactice nu conduce la rezultate mai bune

Potrivit studiului citat, principalele măsuri ce ar trebui luate pentru reducerea analfabetismului funcțional vizează creșterea investițiilor în sistemul educațional, educația preșcolară, autonomia școlilor și sistemul  de evaluare a acestora, pregătirea cadrelor didactice.

„În ceea ce privește efectele unei alocări mai mari din PIB  sistemului educațional, studiile de specialitate au evidențiat  rezultate mixte. Lucrările ce utilizează date din studiile  internaționale de evaluare a competențelor cognitive, cum ar fi PISA, TIMSS și PIRLS (pentru o sinteză a se vedea Hanushek,  2006; Hanushek și Woessmann, 2011), au arătat faptul că doar o creștere a cheltuielilor în educație, fără a fi însoțită de cel puțin un demers de îmbunătățire a metodelor de predare sau de o  perfecționare a cadrelor didactice, nu conduce implicit la performanțe mai bune în rândul elevilor. De asemenea, conform acelorași studii, doar o reducere a efectivelor formațiunilor unei clase, ca răspuns la o creștere a investițiilor  în sistemul de învățământ, nu este asociată cu o îmbunătățire a rezultatelor școlare. Studii recente însă, utilizând metode de estimare mai rafinate (experimente randomizate, metoda variabilelor instrumentale etc.), au obținut și efecte pozitive ale resurselor  școlare asupra performanței în școală și pe piața muncii”, se arată în capitolul scris de Alina Botezat. Impactul cel mai vizibil al creșterii resurselor investite în mediul educațional se înregistrează asupra elevilor din medii dezavantajate.