„Gândirea științifică nu ar trebui să fie doar apanajul elitei intelectuale dintr-o societate, ci ar trebui să fie o însușire larg răspândită între cetățenii obișnuiți și mai ales în rândul profesorilor”, spune cercetătorul Gabriel Bădescu, profesor de științe sociale la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Recent, el a vorbit, cu ocazia prezentării rezultatelor studiului de impact realizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale pentru programul „Fizica Altfel”, despre importanța cercetării pentru evoluția întregii societății.
„Într-o carte SF destul de recentă și super premiată, care se numește Problema celor trei corpuri, autorul spune că, în absența cercetării fundamentale, progresul tehnologic ar fi lent, iar Pământul ar fi o pradă ușoară pentru extratereștrii agresivi. Sunt multe exemple în fizică de rezultate foarte teoretice care, inițial, nu vizau nicio aplicație practică, dar ulterior au avut aplicații tehnologice formidabile. Distincția între teoretic și practic este fluidă și este cu dublu sens. Am dat exemplul ăsta ca să argumentez că, chiar și studiile de mică amploare și cu miză practică pot să contribuie la rezultate generale și cu miză mai largă. Evaluările făcute de către ONG-uri sunt importante”, spune Gabriel Bădescu.
El a atras atenția că România cheltuie pentru cercetare un procent infim din PIB, din care o parte nesemnificativă este alocată cercetării sociale. „În studiile cu subiecți umani nu e ca în fizică. Nu e ca un rezultat obținut cândva și pe care să îl putem invoca tot timpul. Rezultatele din SUA – și majoritatea cercetării sociale se face în context american nu sunt în mod necesar aplicabile în România. Cât din PIB cheltuie România pe cercetare în comparație cu alte țări? Pe undeva la o jumătate de procent, în UE media e 2%, în China 2%, în SUA 3%. Din toți banii ăștia partea care revine zonei cu miză practică pe intervenții sociale e absolut infimă”, a declarat Gabriel Bădescu.
Din acest motiv, cercetările realizate de către ONG-uri devin și mai importante. „Cercetările derulate de către ONG-uri contribuie la dezvoltarea gândirii științifice și a comunicării rezultatelor științei. Gândirea științifică ar trebui să fie un atribut nu doar al elitei intelectuale dintr-o societate, ci ar trebui să fie o însușire larg răspândită între cetățenii obișnuiți și mai ales în rândul profesorilor. Un nivel redus de înțelegere a legăturii dintre afirmații și date empirice, de aplicare a gândirii logice și de înțelegere și gestionare a incertitudinii crește vulnerabilitatea cetățenilor și a societății în ansamblu, așa cum am văzut acum în contextul pandemiei, al războiului și crește șansele unor alternative de guvernare nedemocratică”, a afirmat cercetătorul.
El a subliniat însă necesitatea de a avea cercetări cu rezultate robuste. „În primul rând rezultatele cercetării ar trebui să fie ferme și robuste. Nu aș face recomandări de intervenții sau politici pornind de la un singur studiu, oricât de interesant. Doar în momentul în care zeci de cercetări bine făcute converg înspre același rezultat, iar unele dintre ele sunt în contextul școlii din România, ar merita insistat pe schimbări practice. De asemenea, contează nu doar riscurile de a greși, ci și efectul unei eventuale greșeli. Un studiu medical de acum câțiva ani a pus în evidență o corelație puternică între consumul de ciocolată/locuitor și numărul de premii Nobel la un milion de locuitori. Dacă ținem cont de el și recomandăm programul ”ciocolata și laptele” în școli riscăm destul de puțin. Alte recomandări pot avea însă efecte negative mai serioase. De exemplu, teoria ”stilurilor de învățare”, deși e contrazisă de datele empirice, consumă resurse importante cu pregătirea profesorilor și cu predarea în mai multe țări”, a mai spus Gabriel Bădescu.
