Recent 24 de profesori de chimie, majoritatea din județul Vrancea, au urmat cursul „Învățarea centrată pe competențe – de la proiectare la evaluare”, organizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale. Cursul, la care formatoare au fost Cristina Enoiu inspector de Chimie în cadrul ISJ Vrancea și profesor de Chimie la Colegiul Tehnic ”Valeriu D. Cotea”, Focșani, și Rodica Răcășanu, profesor de chimie la Colegiul Național ”I.L.Caragiale”, Moreni, jud. Dâmbovița, a fost finanțat din fondurile strânse prin Galantom, cu sprijinul actorului Marius Manole și a numeroși donatori care au avut încredere în proiectele de reformare a predării științelor derulate de CEAE.
„De această dată, chiar profesorii au fost cei care au cerut desfășurarea acestui curs, ceea ce înseamnă că simțeau nevoia unui suflu nou. Totodată, prin conținutul foarte bine structurat al celor 4 module, programul s-a ridicat la înălțimea așteptărilor colegilor, pentru că îmbină teorii moderne ale învățării în proiectarea curriculumului centrat pe competențe și, mai ales, facilitează schimbul de bune practici între participanți”, a explicat formatoarea Cristina Enoiu, într-un interviu acordat blogului CEAE, pe care îl puteți citi mai jos.
De ce ați considerat că este necesar un astfel de curs de formare pentru profesorii de chimie din județul Vrancea?
Propunerea de a aplica programul în județul Vrancea a fost o inițiativă a colegilor mei, întrucât în ultimii ani nu au fost organizate cursuri de formare pentru disciplina chimie. Am transmis ideea mai departe, luând legătura cu reprezentanții Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, care au fost foarte receptivi la propunerea noastră. Consider că un astfel de demers era necesar pentru îmbunătățirea metodelor de predare evaluare, pentru a aduce, poate, un suflu nou în ceea ce privește orele de chimie și, nu în ultimul rând, pentru a-i apropia pe elevi de frumusețea, uneori mai greu perceptibilă, a acestei discipline.
Ce aduce nou cursul de formare?
Cursul de formare a fost centrat pe metoda investigației, iar noutatea sa constă în această abordare, care urmărește să le stimuleze interesul elevilor noștri, să le stârnească curiozitatea, să le prezinte chimia într-o formă aplicată, ca artă a vieții de zi cu zi. Aceste obiective sunt realizabile din perspectiva acestui curs în măsura în care profesorii reușesc să își canalizeze efortul spre a capta interesul elevilor.
Mai exact, care este utilitatea sa pentru profesori?
Cred că utilitatea cursului vine, mai întâi, din faptul că, de această dată, chiar profesorii au fost cei care au cerut desfășurarea lui, ceea ce înseamnă că simțeau nevoia unui suflu nou. Totodată, prin conținutul foarte bine structurat al celor 4 module, programul s-a ridicat la înălțimea așteptărilor colegilor, pentru că îmbină teorii moderne ale învățării în proiectarea curriculumului centrat pe competențe și, mai ales, facilitează schimbul de bune practici între participanți.
Cum poți să trezești astăzi interesul copiilor pentru știință, în condițiile în care sunt atât de multe lucruri care le distrag atenția?
E o întrebare cu mai multe posibile direcții de răspuns. Eu aș spune că elevii noștri nu și-au pierdut curiozitatea, ci au început să o canalizeze spre arii de interes care nu le sunt, uneori, deloc utile dezvoltării și înțelegerii lumii în care trăiesc. Interesul pentru știință e în continuare sădit în mințile lor și e firesc să fie așa, însă poate că și noi ar trebui să pășim mai aproape de ei. Experimentele la clasă sunt întotdeauna cele mai spectaculoase și se bucură de cea mai mare „popularitate” pentru elevi, însă partea experimentală nu își poate atinge scopul decât în urma asimilării cunoștințelor teoretice.
Care sunt cele mai mari provocări pentru profesorii de științe?
Nu aș putea să vorbesc în numele tuturor profesorilor de științe și mai ales în numele profesorilor de chimie, însă vă pot împărtăși din experiența personală și din discuțiile avute cu colegii mei. E dificil să le modifici elevilor viziunea odată ce s-au convins, în sinea lor, că e o materie cu grad ridicat de dificultate și că nu merită efortul. E o disciplină dificilă în măsura în care nu există cunoștințe transdisciplinare (chimie fără matematică și fizică, e greu de imaginat!), însă profesorul, prin creativitate și tact pedagogic, poate rezolva și aceste neajunsuri.
Cât de interesați vi s-au părut profesorii participanți la curs? Care a fost reacția lor?
Profesorii manifestă în egală măsură interes și reticență când vine vorba despre învățarea unor metode noi de predare la clasă. Trebuie să fie ei înșiși mai întâi convinși că metoda poate funcționa, și că poate funcționa nu cu elevul abstract, ci cu elevii lor de la clasă. Unii dintre ei adoptaseră deja astfel de metode, alții au descoperit modalități prin care le pot implementa. Au fost întâlniri cu folos nu doar din acest punct de vedere, ci și pentru că profesorii au împărtășit metode care au dat roade la ei la clasă, iar experiențele personale ale noastre sunt extrem de utile pentru îmbunătățirea rezultatelor elevilor noștri.
Au fost noile metode aplicate la clasă? Care au fost rezultatele?
Au fost aplicate la clasă și satisfacția a fost și mai mare atunci când ne împărtășeam unii altora rezultatele obținute. Am observat că un număr mare de elevi au fost receptivi la metodele noi, comparativ cu cele deja aplicate, au înțeles sarcinile de lucru primite, au respectat indicațiile și îndrumările profesorului, au colaborat în notarea observațiilor și formularea concluziilor. De asemenea, utilizarea unor metode interactive noi, învățate la curs, facilitează rezolvarea sarcinilor din testele standardizate PISA și consecvența în utilizarea acestora ar conduce la îmbunătățirea rezultatelor la testele internaționale.
De ce credeți că ar mai fi nevoie pentru a-i sprijini pe profesori să își schimbe modul de predare?
E nevoie sa fac mai întâi o precizare: nu aș spune că e necesar să îți schimbi radical modul de predare de fiecare dată, ci aș spune că, uneori, micile schimbări de abordare pot avea efecte de nebănuit. De aceea, cred că e necesar să recunoaștem față de noi înșine când ceva nu funcționează așa cum ne-am dori și să ne schimbăm maniera de acțiune, dar la fel de necesar este să continuăm dezvoltarea profesională pe toată durata carierei. Este responsabilitatea noastră să contribuim la procesul prin care elevii noștri vor deveni ei înșiși oameni care să învețe singuri toată viața, avem această datorie de permanentă reflecție și, mai ales, de ancorare în realitate. E o sarcină dificilă, dar și un privilegiu deopotrivă.
