Două imagini și o poveste revelatoare despre diferențe

By May 31, 2018Blog

 

Mai sus puteți vedea două plante tinere din aceeași specie, ficus benjamina. Una este mai înaltă (are aproape un metru şi jumătate), cu trunchiul mai viguros, cu frunzele mai bogate. Cealaltă, mai mică (are cam 50 de cm. înălţime), mai firavă, mai rară pare că a fost plantată ori la o bună bucată de vreme după prima, ori din cu totul alt lot de semințe. În realitate însă, ambele au aceeași vârstă și, mai mult decât atât, provin din același ghiveci. Diferența dintre ele a început în momentul în care au fost despărțite, iar una dintre ele a ajuns într-un birou de firmă, iar cealaltă într-un apartament cu terasă, unde a fost udată când a avut nevoie, indiferent dacă era zi lucrătoare sau weekend, și a fost scoasă la aer pe vreme bună. După un timp, diferențele au început să se vadă, iar dacă vreuneia sau alteia nu i se schimbă condițiile în perioada următoare, ele vor continua să se adâncească.

Experimentul involuntar la care au fost supuse cele două plante este relevant pentru conceputul de evoluție și poate fi extrapolat la domeniul educației. Ambii ficuși au avut parte de elementele necesare pentru a supraviețui: un ghiveci, pământ, apă, un mediu propice vieții. Niciunul nu a fost supus unor condiții extreme, niciunul nu a fost lipsit de apă cu săptămânile. Singura diferență este că unul a avut parte de o îngrijire mai bună, în timp ce altul a avut parte de o îngrijire de calitate mai redusă.

Majoritatea covârșitoare a elevilor români au acces la educație, merg în școli, stau în săli de clasă, scriu pe caiet, dau lucrări și teze, iau note. Însă mult prea puțini dintre ei ajung să aibă acces la o educație de calitate care să îi ajute să se dezvolte la înălțimea potențialului lor.

România stă destul de bine la numărul de ani de școlarizare, dar se descurcă mai puțin bine la a se asigura că elevii învață ceva cât timp stau în școală”, remarca Eric Hanushek, profesor la Universitatea Stanford, în timpul unei vizite la București.

Drept dovadă stă procentul mare, de 42%, al elevilor care la 15 ani sunt analfabeți funcțional, adică nu pot înțelege un text chiar dacă pot să îl citească. Când ne uităm la un adolescent de 15 ani, care aproape că seamănă cu un adult, și vedem că nu înțelege mare lucru din lume și nu are noțiuni elementare de conviețuire în societate, putem fi tentați să îl blamăm. Poate unii îl consideră prea puțin înzestrat intelectual, prea leneș, prea soi rău de nu a putut să învețe carte. Vedem ce a ajuns astăzi după opt ani de școală în care nu a fost învățat să învețe cu adevărat, în care nimeni nu i-a deschis orizontul, nu l-a provocat să descopere, nu i-a dat încredere în propriile forțe. Ar mai fi arătat el la fel după opt ani de educație de calitate, în care i-ar fi fost construit pas cu pas, fără sincope, un bagaj solid de cunoștințe, ar fi fost învățat să facă raționamente, să gândească independent? Cu siguranță că nu.

 

Fiecare copil din România are nevoie de o școală care să îl ajute să se dezvolte, nu să îl împingă spre stagnare. Este crezul de la care am pornit atunci când am început programul „Fizica Altfel”, iar mai apoi „Chimia Altfel”, în care am format profesori cu adevărat capabili să îi ajute pe copii să descifreze sensul lucrurilor, să tragă concluzii, să găsească soluții.

Este un pas din schimbarea profundă prin care trebuie să treacă școala românească pentru a forma cetățenii pe care ni-i dorim pentru România. Și pentru a oferi nu doar acces la educație, ci acces la o educație de calitate.