De ce are nevoie un „profesor altfel”? Viorel Panaite: „Cel mai bun sprijin este cel dat de colegii care împărtășesc aceleași provocări”

By aprilie 3, 2018Blog, Mecanism de sprijin

În ultimii ani, CEAE a format peste 1.900 de profesori pentru a preda fizica și chimia prin metode inductive, care transformă fiecare lecție într-un proces fascinant de descoperire. În timpul cursurilor de formare, profesorii s-au pus în locul elevilor, au încercat să își imagineze ce dificultăți au, ce întrebări le trezesc curiozitatea, ce le devine limpede după o lecție și ce le rămâne în continuare în ceață. Au început ei înșiși un proces de descoperire care să îi ajute să preschimbe pentru copii un anumit capitol din programă într-o călătorie palpitantă. Astfel, au reușit să îi transforme pe elevi din simpli receptori ai mesajului transmis de la catedră în arhitecți ai propriului proces de învățare.

Faptul că cineva devine actor în procesul de învățare este o forță uriașă, care îl duce înspre dezvoltarea de cunoștințe și abilități. Este una dintre marile schimbări aduse de programele „Fizica Altfel” și „Chimia Altfel”, prin intermediul căruia sunt formați profesorii de științe din România. Pentru ca schimbarea să devină ireversibilă, să ajungă la un număr tot mai mare de copii și să fie vizibilă la toate orele de fizică și de chimie predate de profesorii „altfel” este nevoie însă de mai mult.

CEAE a început, cu ajutorul Human Invest, un program de sprijinire a dascălilor formați în programul „Fizica Altfel”. Acesta vizează construirea de comunități profesionale, în care profesorii din județe să discute despre problemele pe care le au și să identifice împreună soluții. „E vorba de schimbarea unor atitudini, nu doar de dobândirea unor cunoștințe și abilități. Profesorii vor interacționa, vor colabora. Ei au văzut deja ce înseamnă puterea colaborării atât în timpul cursurilor de formare, cât și la clasele lor”, explică Cristian Hatu, membru fondator al CEAE. Realitatea la clasă poate fi extrem de diferită de la o școală la alta, de la o zonă la alta. O comunitate de sprijin îi va ajuta pe profesori să găsească răspunsuri la problemele specifice cu care se confruntă. Un exemplu de astfel de comunitate ar fi, de pildă, cea a profesorilor de la liceele tehnologice care predau într-o anumită zonă.

 

„Cel mai bun sprijin este cel dat de colegii care împărtășesc aceleași provocări”

„Ieșirea din zona de confort în care profesorii predau tradițional și tranziția către o nouă zonă de confort, a predării prin metoda investigației, cere mult sprijin, pe o durată lungă de timp. Iar cel mai bun sprijin este cel dat de colegii care împărtășesc aceleași provocări. În aceste comunități profesorii pot vorbi deschis despre succesele pe care le au, despre ceea ce nu le iese, solicitând sfaturi și recomandări de la cei din grup. O comunitate este asemeni unui grup de sprijin care accelerează creșterea profesională, dezvoltă creativitatea și încrederea de a încerca lucruri noi fără teama de eșec. Majoritatea dintre noi facem îmbunătățirile pe care ni le propunem prin cooperare și colaborare cu un partener și într-o echipă. O comunitate profesională are rolul de a menține și accelera ritmul progreselor, are rolul de a multiplica în întreg grupul chiar și cea mai mică inovație, idee care apare. O comunitate profesională oferă profesorilor sentimentul de contribuție la un scop mai mare. Oricât de relevantă ar fi misiunea proiectului, fără o comunitate profesională din care să faci parte, misiunea se estompează. Prin construirea și participarea într-o astfel de comunitate se menține vie misiunea proiectului, loc din care profesorii se încarcă cu încredere în progresele pe care le urmăresc”, explică Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest.

 

Primele workshop-uri în Dolj, Olt și Sibiu

Proiectul le oferă profesorilor ocazia de a-și construi propria viziune asupra mecanismului lor de sprijin, facilitându-le întregul proces. În acest fel, profesorii capătă mai multă încredere în ceea ce fac, își valorifică creativitatea, imaginația, experiențele anterioare din alte comunități, își construiesc și încrederea reciprocă, continuă Viorel Panaite.

În luna martie, au avut loc primele workshop-uri, în care profesorii din județele Dolj, Olt și Sibiu au discutat și au început să își contureze comunitățile. „Profesorii au lucrat deja în grupuri mici în stilul în care doresc să-și construiască mecanismele de sprijin: s-au ascultat pentru a învăța unii de la alții, și-au împărtășit din experiențele pozitive pe care le-au avut în alte comunități, și-au pus la dispoziție, în folosul grupului punctele lor tari, și-au construit un calendar până la final de an pentru a prelua prin rotație coordonarea procesului. Rolul nostru în această etapă a proiectului este să facilităm acest proces până când profesorii se vor simți suficient de încrezători și competenți să se coordoneze cu o supervizare cât mai redusă”, spune Viorel Panaite.

 

Orgoliul profesional, sentimentul de inadecvare, izolarea, teama de greșeală sunt probleme cu care profesorii se confruntă

În următoarea perioadă, vor continua workshop-urile de facilitare a construirii comunităților. Cu ajutorul lor, CEAE și Human Invest încearcă să le dea profesorilor curajul de a cere ajutorul unui coleg atunci când simt că au nevoie. „Orgoliul profesional, sentimentul de inadecvare, izolarea, teama de greșeală, teama de a se expune și a pune public o întrebare prin care ar putea fi puși într-o lumină mai puțin bună, sunt probleme legitime cu care se confruntă mulți din profesorii pe care i-am întâlnit și care le frânează creativitatea și potențialul. Orice problemă este legitimă când așa este percepută de cel care o ridica și precizez ceea ce le-am spus și profesorilor: aceste provocări sunt întâlnite nu doar în mediul educațional, ci în orice organizație de business unde managementul conduce autoritar, rigid, ne-colaborativ. Acestea sunt locurile în care profesorii au nevoie de sprijin în comunitățile lor profesionale. Cred că progresele făcute de profesori pe temele de mai sus au potențialul să crească semnificativ calitatea conversațiilor și interacțiunile lor și cu elevii”, este de părere Viorel Panaite.