Viorel Panaite, managing Partner al Human Invest, este un om cu o bogată experiență în dezvoltare organizațională și leadership, care a văzut de nenumărate ori de-a lungul timpului ce-i pune pe oameni în mișcare pentru o cauză și ce-i face să se retragă în pasivitate. Provenind el însuși dintr-o familie de profesori, Viorel s-a alăturat, încă dintr-o fază incipientă, programului Fizica Altfel și, prin contribuția lui, ne-a ajutat să construim o rețea a schimbării într-un sistem de educație care părea încremenit. În această toamnă s-au împlinit 10 ani de atunci. Între timp Viorel a devenit membru în Consiliul Director al CEAE și, împreună, ne ducem mai departe misiunea de a-i susține pe profesori să creeze experiențe memorabile la clasă și să mențină viu interesul copiilor față de științe.
Ca să le dea copiilor încredere în propriile forțe, profesorii trebuie mai întâi să-și exerseze ei înșiși încrederea în propria capacitate de a evolua constant, ca să îi motiveze trebuie să fie ei înșiși motivați, ca să le trezească curiozitatea, trebuie ca și ei să-și fi menținut curiozitate vie. Nu poți să dai mai departe ceva ce nu stăpânești tu însuți și, de aceea, orice schimbare în educație poate avea loc doar dacă profesorul își asumă începerea unui proces de transformare. Însă schimbarea poate fi unul dintre cele mai grele lucruri din lume.
Când am început programul Fizica Altfel, ne-am dat seama că e nevoie să câștigăm încrederea profesorilor în misiunea proiectului și în propria lor capacitate de adaptare, să creăm o comunitate de învățare, să îi încurajăm să colaboreze și să se exprime liber, să le fim alături în procesul de a-și schimba modul de predare și să oferim sprijin atunci când apar dificultăți.
„Așa cum se știe, investiția în profesori este una care întoarce o valoare foarte mare. Foarte multe studii (cele ale OECD sunt dintre cele mai cunoscute) arată clar contribuția unei educații de calitate superioare în prosperitatea unei națiuni și a cetățenilor ei.
Atunci când o comunitate are membri care își îndeplinesc bine rolul și munca în a crește la rândul lor, mai departe, adulți responsabili, autonomi, colaborativi, instruiți, care știu să-și exprime bine imaginația și creativitatea înnăscute, întreaga societate prosperă. Astfel, aș sintetiza spunând că ceea ce primim înapoi atunci când investim în creșterea calității educației, atunci când investim în profesori este o națiune mai prosperă și prosperitate individuală”, spune Viorel Panaite într-o discuție prilejuită de împlinirea a 10 ani de colaborare în programul Fizica Altfel.
„A câștiga încrederea profesorilor cu care am lucrat în acest proiect a fost pentru mine prioritatea principala încă de la început”
Colaborezi deja de 10 ani cu echipa CEAE și ai lucrat cu mulți dintre profesorii din programele noastre. Care consideri că a fost cea mai mare reușită a ta în acest proces?
Așa este, au trecut repede acești 10 ani! Cristi m-a contactat în toamna lui 2013 spunând că își caută un partener care să sprijine echipa în conducerea proiectului Fizica Altfel. Atunci am aflat despre proiect și m-au impresionat rigurozitatea și anvergura pe care le descopeream. În spațiul public se știau prea puține la acea vreme. Și cred că a fost un lucru bun să nu fie prea multă vâlvă în jurul lui pentru că astfel inițiativa a avut timp să-și construiască o fundație solidă.
Rolul de partener mi-a adus multe bucurii și reușite! În primul rând, am ajuns să sărbătorim acești 10 ani împreună, iar intre mine, Cristi și proiectul Fizica Altfel nu este o relație superficială. Suntem foarte aproape unii de alții. Am reușit să-mi aloc timp suficient, energie și disponibilitate mentală, să rămân conectat și să mă implic atunci când eram solicitat și când era nevoie de mine, în paralel cu alte priorități, provocări și ambiții pe care le mai aveam.
O altă reușită de care mă bucur este că am fost acceptat, ca partener de conversație și de lucru, de către comunitatea de profesori de fizică și am câștigat încrederea profesorilor. Când oamenii aud mereu promisiuni care nu se îndeplinesc sau când întâlnesc consultanți care le spun diverse lucruri și apoi pleacă – așa cum se întâmplă de multe ori peste tot, inclusiv cu profesorii – ei nu cred într-un viitor mai bun, nu mai depun efortul necesar pentru a progresa către acesta. A câștiga încrederea profesorilor cu care am lucrat în acest proiect a fost pentru mine prioritatea principala încă de la început și cred că am reușit în măsura în care să putem face împreună pași în care să credem.
Nu vorbesc prea mult, în general, de impactul și ecourile muncii pe care o fac, iar dacă e ceva bun vorbesc cei care apreciază și se bucura de asta. Pentru mine au fost multe momente esențiale în proiect – unele au durat câteva secunde poate – dar au marcat și au conturat un drum mai bun pentru toată lumea. Îmi aduc aminte acum de o conversație la o oră târzie de seara, la Sibiu, cu câteva persoane cu rol relevant în proiect, la finalul unei zile de workshop. Prin 2014 – 2015 cred că era. În acea seara a fost decisă structura de bază de lucru a proiectului, structura care a început să redea speranța profesorilor că merită să facă eforturi să construiască încredere reciprocă între ei, să se deschidă unii către ceilalți, să-și solicite ajutorul, să colaboreze pentru a putea învață mai ușor și mai repede metodele moderne de predare pe care le propune Fizica Altfel. Contribuția mea în acea conversație este o reușită de care mă bucur!
Dar cea mai mare provocare?
Că să glumesc puțin, din fericire pentru mine, provocările cele mai mari în acest proiect cad pe umerii lui Cristi și ai echipei sale, nu pe umerii mei! Până la urmă, e proiectul CEAE, nu al meu. Trecând peste glumă, cea mai mare provocare pe care am avut-o mereu și pe care o am în continuare este ca în intervențiile mele să câștig rapid încrederea unor profesori de fizică cu care mă văd pentru prima data și cu care lucrez în sesiunile pe care le conduc.
Orice urmă de prezență superficială sau de atitudine de consultant care vrea să arate că știe soluțiile și vine să dea lecții este sancționată prin pasivitate, aprobare fără angajament, nepăsare, neimplicare și deconectare. De aceea provocarea mea cea mai mare este să știu să transmit considerație reală, apreciere sinceră pentru eforturile pe care profesorii le fac deja și pentru rezultatele pe care le au deja, ca oameni și în afara sprijinului oferit de CEAE.
„Semnificația pe care profesorii o dau muncii lor este de multe ori mai vie și mai puternică decât semnificația pe care o dau angajații din business rolului lor”
Cu ce este diferit un program de dezvoltare adresat profesorilor față de un program de acest tip destinat angajaților din companii?
Sunt multe lucruri asemănătoare și multe lucruri diferite, în același timp. Este posibil să mă înșel, dar parcă atunci când lucrez cu profesorii din proiect procentul celor dedicați și dispuși să facă eforturile necesare pentru a contribui la îmbunătățirea “organizației” lor și a rezultatelor pe care le urmăresc este mai mare decât al angajaților cu care lucrez în business. Nu am măsurat asta obiectiv în niciun fel, este doar percepția mea.
Semnificația pe care profesorii o dau muncii lor este de multe ori mai vie și mai puternică decât semnificația pe care o dau angajații din business rolului lor. Nu vreau să generalizez, desigur! Profesorii cu care am lucrat pot învăța multe de la felul în care lucrează angajații din business cu care am lucrat, și invers.
Ce începe să fie tot mai asemănător în ultimii ani între aceste două grupuri este, din nefericire, creșterea gradului de cinism, de neîncredere că eforturile colective pot fi întărite și că ar putea duce la un mediu de lucru mai bun, mai atractiv, care să le pună mai bine în valoare calitățile și să le încurajeze creativitatea și originalitatea.
Profesorii care urmăresc un impact pozitiv sunt cei care reușesc să schimbe ceva în clasă
Ce-i determină pe profesori să facă pașii necesari pentru a schimba (în bine) ceea ce fac la clasă?
Bună întrebare și cred că fiecare din ei și din noi are motivațiile sale! Unii profesori sunt mai determinați decât alții. Eu cred (bazându-mă pe cele mai recente studii și cercetări din domeniul motivației) că acei profesori care îmbrățișează și cultivă valori constructive și urmăresc cu adevărat un scop cu un impact social pozitiv sunt și cei care au energia proaspătă necesară, disciplina, disponibilitatea pentru efort, reziliența de a schimba în bine ce fac în clasă!
Profesorii care se implica în acesta mișcare doar pentru că trebuie, pentru că așa “dă bine”, pentru a nu dezamăgi pe alții sau pentru imagine personală bună și vizibilitate – au șanse foarte puține să aibă impactul pe care îl urmăresc, abandonează mai repede și fac lucrurile superficial.
De ce au nevoie profesorii pentru a se dezvolta?
Nu știu ce să zic, asta este o întrebare la care cel mai bun răspuns este “depinde”. Eu cred că profesorii au aceleași nevoi de susținere pe care le are orice adult de pe această planetă, din orice organizație, din orice comunitate, fie că lucrează în instituții publice, fie în companii private.
Ca să enumăr doar trei pârghii și mijloace de sprijin aș pune pe primele locuri: un leadership credibil și de încredere din partea celor care îi conduc – local, la nivel de județ și la nivel național; o infrastructură (inclusiv procesele administrative) care să le ușureze eforturile; contexte autentice care să ofere condiții cât mai bune de cooperare și susținere reală între ei, care să le încurajeze eforturile colective pentru realizarea unor lecții mai atractive pentru elevi și pentru creșterea unei noi generații de profesori.
Investiția în profesori este una care întoarce o valoare foarte mare
Care este cel mai mare câștig al investiției în profesori?
Așa cum se știe, investiția în profesori este una care întoarce o valoare foarte mare. Foarte multe studii (cele ale OECD sunt dintre cele mai cunoscute) arată clar contribuția unei educații de calitate superioare în prosperitatea unei națiuni și a cetățenilor ei.
Atunci când o comunitate are membri care își îndeplinesc bine rolul și munca în a crește la rândul lor, mai departe, adulți responsabili, autonomi, colaborativi, instruiți, care știu să-și exprime bine imaginația și creativitatea înnăscute, întreaga societate prosperă. Astfel, aș sintetiza spunând că ceea ce primim înapoi atunci când investim în creșterea calității educației, atunci când investim în profesori este o națiune mai prosperă și prosperitate individuală.
„Cred că suntem în acea etapa în care sunt multe îmbunătățiri în sistemul de educație, dar ele trec de multe ori neobservate si neapreciate”
Care sunt tipurile de intervenții care crezi că pot face diferența în sistemul de educație?
Pentru a nu ne risipi în mai multe teme și direcții, m-aș întoarce la cele trei pârgii de care vorbeam ceva mai sus. În plus, nu intervențiile externe sunt soluția, nu ele sunt salvarea unui sistem. Atât în companiile private, cât și în instituțiile publice, intervențiile externe au doar un rol de sprijin sau de susținere a unei decizii strategice și a unui plan strategic construit de actori din interiorul sistemului care vrea să se reformeze. Cu cât sunt mai multe intervenții externe și cu cât sistemul se bazează mai mult acestea, cu atât sunt mai puține șansele de transfomare, cu atat mai mult slăbesc capacitățile interne de reformă și se crește dependența actorilor interni față de autoritatea formală a sistemului.
Revenind… În primul rând, aș sprijini creșterea credibilității leadership-ului sistemului educațional din țară. Iar când mă refer la leadership-ul sistemului educațional național, mă refer la creșterea calității și productivității colaborării dintre instituțiile și autoritățile care au în responsabilitate sistemul educațional. Avem nevoie ca de aer de astfel de alianțe funcționale și creative la nivel național, județean și local. Asta ar crește speranța pentru unui viitor mai bun în sistem, ar crește susținerea internă de care orice leadership are nevoie. În al doilea rând, aș întări acele componente ale infrastructurii sistemului care funcționează bine, oricare ar fi ele și mi-aș alege apoi foarte atent, în pași mici, ce componente de infrastructură să îmbunătățesc. Scopul este de a obține pe termen scurt câteva rezultate relevante bune și apreciate, nu unele spectaculoase peste noapte – pentru că nu vor veni. Iar în al treilea rând, aș încuraja contexte colaborative autentice, locale și naționale, care să genereze inițiative și proiecte conduse de oameni din sistemul de educație – fie ei profesori, directori, inspectori, nu contează.
Cred că suntem în acea etapa în care sunt multe îmbunătățiri în sistemul de educație (unele mai mici, altele mai relevante), dar ele trec de multe ori neobservate și neapreciate, se pierde momentum-ul, nu capitalizăm pe ele suficient. Astfel, percepția este de regres, iar apoi realitatea și măsurătorile confirmă regresul. O conversație publică, care să pună puțin mai mult lumina pe ceea ce funcționează bine, ar putea aduce, poate, și progresele pe care le urmărim.
Îți imaginai în urmă cu 10 ani că vom ajunge împreună aici?
Sunt profilul care se uită mereu la potențial și la oportunități, indiferent care este realitatea. Nu cred că la început mă gândeam specific la locul unde a ajuns azi proiectul Fizica Altfel, dar am văzut de la început potențialul lui, prin determinarea și tenacitatea lui Cristi și a micii sale echipe, prin strategia pe care o aveau: cu multă răbdare, cu multă etică și responsabilitate, foarte colaborativ, cu multă considerație, atenție și onestitate pentru partenerii și beneficiarii lor, căutând să se înconjoare doar de oameni pe care să se poată baza, fără să se laude prea mult cu ceea ce făceau.
Nu există o rețetă pentru un succes garantat, dar ingredientele de mai sus dau o șansă în plus oricărei inițiative și m-au făcut să cred proiect. Vreau sa le mulțumesc colegilor mei Adela Iepure și Mihai Curelea care s-au implicat alături de mine în anii în care am construit fundația acestui proiect.
