„Chiar dacă eram niște copii, am învățat despre noi că suntem buni, că avem un potențial, că trebuie să muncim și în același timp să-i respectăm pe ceilalți”. Impactul pe care l-au avut profesorii asupra lui Ciprian Ciocan, tânărul din Sibiu care schimbă astăzi comunități

By septembrie 11, 2020Blog

Ce ai spune, dacă ai ști cu siguranță că o acțiune pe care o faci astăzi va avea efecte peste douăzeci de ani? Cum te-ai duce acum la serviciu, dacă ai putea călători în timp și ai putea vedea, peste ani, consecințele unui șir de decizii pe care le iei în momentele apropiate vorbirii? De multe ori, meseria de profesor pune la încercare limitele și aduce frustrări care pot să îi facă pe cei care o practică să uite de ce sunt de fapt acolo și ce impact uriaș pot avea asupra copiilor pe care îi au în față.

La 36 de ani, Ciprian Ciocan conduce Fundația Comunitară Sibiu, organizație care ajută comunitățile să își găsească puterea și să identifice soluții la probleme care îi afectează pe toți. În perioada pandemiei, a reușit să direcționeze către spitale resursele atât de necesare pentru a lupta cu virusul Sars-COV-2. Este un om capabil să se mobilizeze și să îi mobilizeze pe ceilalți pentru atingerea unui scop comun, și nu să aștepte ca lucrurile „să se rezolve de la sine”.

Cum a ajuns la acest mod de a fi și de a gândi?

„Tabăra aceasta nu era doar despre fizică, era despre cum se creează o comunitate la modul mai general”

Când îl întrebi, îți spune că totul a început în anul 1996, când era elev de-a șasea într-o școală din Sibiu. A fost selectat într-un cerc de fizică și a plecat într-o tabără la Cisnădioară, unde a întâlnit niște profesori care aveau să-i deschidă mintea și orizontul. Printre aceștia, Gabriel Negrea, directorul Colegiului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, unul dintre profesorii dedicați din programul „Fizica Altfel” care a contribuit semnificativ la reformarea programei de gimnaziu la fizică.

„Tabăra aceasta nu era doar despre fizică, era despre cum se creează o comunitate la modul mai general. Am mers 5-6 ani la rând în ea, iar azi, în munca mea de la Fundația Comunitară, sunt în contact și colaborez cu foarte mulți care au fost în această tabără de fizică, deși ei nu și-au urmat neapărat o carieră legată de cercetare. Unii sunt antreprenori, precum Radu și Ioana Hasan, fondatorii Smart Bill, alții lucrează în companii de IT, dar există un spirit care s-a păstrat”, povestește Ciprian Ciocan.

Într-un sistem de învățământ bazat pe obediență, memorare și ascultare, tabăra de fizică de la Cisnădioara era o oază în care lucrurile se întâmplau altfel. Tinerii profesori care o coordonau îi încurajau pe elevi să își spună părerea și le dădeau încredere. Iar standardele academice înalte nu excludeau niciodată umorul și exprimarea liberă.

Un model de leadership

„Se crea o legătură între elevi și profesori, iar umorul era liantul. Ni se dădea destul de multă încredere, erau foarte multe activități care ne aduceau împreună, fie că jucam tenis, fie că jucam șah. Se proiectau filme din categoria Pink Floyd. The Wall, era o educație la care poate nu mai avusesem acces până atunci. Erau focuri de tabără, o atmosferă deosebită, care îți dădea foarte multă încredere în forțele proprii. Dar, era tot timpul vorba și despre performanța academică, despre a fi bun la cursuri”, își amintește el.

Ce s-a întâmplat mai întâi la Cisnădioara și apoi în liceul „Gh. Lazăr”, condus de Gabriel Negrea, l-a influențat profund. „Felul în care se punea problema, relația dintre elevi și adulți, combinația aceasta, de relație apropiată și respect, cred că acest lucru mi-a marcat în viitor modelul de leadership și felul în care mi-am construit caracterul și personalitatea. Chiar dacă eram niște copii mici, am învățat despre noi că suntem buni, am învățat despre noi că avem un potențial, am învățat despre noi că trebuie să muncim și în același timp să respectăm mentorii și să-i respectăm pe cei de lângă noi”, mărturisește Ciprian Ciocan.

Un alt avantaj pe care l-a dobândit în acea vreme a fost construirea unei gândiri științifice, care l-a ajutat și în timp ce era student la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, și astăzi, ca director al Fundației Comunitare Sibiu. În perioada pandemiei, când a derulat programe ajutor pentru cei care luptă cu Sars-Cov-2, i-a fost mai ușor să selecteze din șuvoiul de informații și să nu cadă victima dezinformării și a lipsei de corectitudine. Nu a fost simplu, în condițiile în care până și publicații prestigioase au avut dificultăți în a păstra acuratețea informațiilor.

„Faptul că am primit încredere a contat foarte mult”

Ciprian Ciocan nu a ajuns un elev strălucit la fizică și nu s-a calificat la olimpiadele naționale. Însă asta nu a însemnat că profesorii de la Cisnădioara l-au dat la o parte și i-au ignorat celelalte talente. Gabriel Negrea avea obiceiul să le dea copiilor din tabăra mici responsabilități – să organizeze campionatul de șah sau pe cel de tenis de masă, să se asigure că muzica merge în discotecă. Acest lucru a continuat și la liceu, când Ciprian a ajuns la Lazăr, și-a descoperit talentul pentru programare, iar profesorul l-a încurajat. Mai întâi, i-a dat drept sarcină să facă prima pagină web a liceului, apoi un anuar. „În clasa a IX-a, trebuiau făcute niște ecusoane pentru elevi și Gabriel Negrea a găsit o formulă ca de această sarcină să se ocupe tot elevii liceului și să fie plătiți. În acest fel, am reușit să câștig primii mei bani. Iar apoi, în clasa a XI-a am început să fac site-uri web pe bani. Faptul că am primit încredere, faptul că niște profesori se uitau la noi ca la mai mult decât niște elevi care trebuie să facă ce li se spune și ne erau luate în considerare părerile a contat foarte mult. Apoi, la facultate am avut norocul că am intrat în legătură cu un prorector a a avut o atitudine similară cu studenții”, explică Ciprian Ciocan.

De 7 ani, acesta conduce Fundația Comunitară Sibiu, după ce, anterior, a avut o firmă care dezvolta site-uri web.

Este unul dintre pionierii programului Fondul Științescu, derulat de Romanian American Foundation. Fondul Științescu finanțează, prin fundațiile comunitare din țară, grupuri de inițiativă sau organizații pentru a face proiecte care să îi atragă pe copii spre disciplinele STEM și să îi ajute să descopere frumusețea științelor exacte.

„Finanțatorul ne-a dat posibilitatea ca fiecare dintre fundații să aibă abordări diferite. La Sibiu, ne-am orientat mai puțin spre școli, chiar dacă proiectele au fost făcute de profesori, au fost făcute în spații alternative, în afara claselor, în afara băncilor.16 comunități din România au beneficiat de programe de finanțare de minimum 3 ani de zile, prin Fondul Științescu. Noi, la Sibiu, am investit cred că 4 ani în educația STEM. Am lăsat în urmă nu doar proiecte, ci și 3 ONG-uri noi care se ocupă de educație STEM”, povestește directorul Fundației Comunitare, despre programul care și-a propus să aducă un suflu nou în educație și să îi transforme pe copii din simpli consumatori de tehnologie, în potențiali creatori de tehnologie.

Ce s-ar fi întâmplat, dacă…

Astăzi, Ciprian Ciocan ajută comunitățile să își asume schimbări pentru un viitor mai bun. Ce s-ar fi întâmplat dacă, văzând că nu face performanță la fizică, profesorii de fizică i-ar fi spus că nu e bun și l-ar fi dat la o parte?

„Probabil că mediocritatea mi-ar fi dominat viața. Capacitatea intelectuală m-ar fi dus într-un anume loc, m-ar fi ajutat să câștig bani ca programator, dar nu mi-aș fi împlinit niciodată potențialul, care nu era nici în fizică, nici în zona de programare”, crede tânărul.