Interviu cu Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest
Când vânarea greșelilor este principala preocupare din sistemul de educație, procesele de învățare sunt complet dereglate, spune Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest. Părinții și societatea scot în evidență greșelile profesorilor, profesorii scot în evidență greșelile elevilor, ale părinților și ale directorilor, directorii scot în evidență greșelile profesorilor și așa mai departe. Astfel, se construiește în mediul școlar o cultură defensivă, care transformă orice întâmplare în instrument de atac și, în același timp, de apărare. Pe cale de consecință, schimbările care au drept scop să optimizeze sistemul de învățământ sunt condamnate să fie puse în aplicare tot în moduri și scopuri defensive.
Viorel Panaite vorbește despre cum poate fi schimbată atitudinea față de greșeală și despre proiectul Fizica Altfel, care a făcut deja acest lucru.
Cum s-a ajuns în România la modelul de educație în care greșeala este pedepsită, iar un insucces este perceput drept o nenorocire absolută?
Într-un teritoriu, cultura națională se formează prin interacțiunea mai multor factori pe care nu aș vrea să îi enumăr aici, pentru că orice aș spune în câteva cuvinte ar contura prea simplist modul în care se formează și funcționează cultura. Este însă de spus faptul că dacă știi la “ce” și “cum” să te uiți într-o sală de clasă, la o ședință a unui director cu profesorii sau la o ședință cu părinții, la ce se întâmplă în comisiile metodice sau la o oră de inspecție, poți să afli cât de constructivă sau defensivă este cultura acestor momente. Culturile defensive fac din orice, deci și din greșeală, un instrument și de atac și apărare. Cred însă că există în România profesori care îi încurajează pe copii să greșească, astfel încât copiii să crească cu convingerea că a greși este un pas firesc într-un proces de creștere, de maturizare și inovație, că “a greși” este parte din natura umană. Cred că în România sunt și directori de școli și inspectori care știu să facă din greșeală o oportunitate de învățare pentru profesorii cu care interacționează. Cred, în același timp, că sunt și profesori, directori, miniștri ai educației, părinți – foarte defensivi. Printr-o cercetare culturală – așa cum facem noi în organizațiile în care lucrăm, am putea ști mai exact cât de constructivă și cât de defensivă este cultura într-o școală. Un lucru e cert: cultura care există într-un spațiu este cel mai puternic adversar al unei inițiative de schimbare culturală și va respinge cu mare succes orice strategie care vrea să o provoace.
Cum putem schimbă atitudinea pe care o avem, în mod tradițional, fată de eșec?
Scăderea fricii de eșec ar putea fi tema unui proiect. Și, ca în orice proiect de schimbare, sunt câteva pârghii critice în creșterea șanselor revizuirii atitudinii față de greșeală: calitatea leadership-ului care guvernează un spațiu – o școală de exemplu (inspectorii, directorii, șefii de comisii metodice etc.), calitatea infrastructurii din școală (calitatea proceselor, a metodelor și a instrumentelor puse la dispoziție elevilor, profesorilor, părinților necesare dezvoltării de competențe individuale și colective care să reducă sentimentul de frică față de greșeală) și frecvența contactelor dintre profesorii și directorii care susțin atitudinile de încurajare a greșelilor, cu cei care susțin pedepsirea greșelilor.
Care este rolul greșelii în procesul de învățare?
Orice proces de învățare se face prin greșeli: fie că un manager învață să țină ședințe colaborative, fie că un părinte învață să își asculte copilul, fie că un profesor învață să asculte un alt profesor sau un elev, fie că un părinte învață să-l asculte pe profesorul copilului său – greșeala e parte firească din proces. Dereglăm procesele de învățare din școală, le transformăm din procese constructive în procese care construiesc o cultură defensivă în sistemul de educație. Astfel, evidențierea greșelilor devine principala preocupare: părinții și societatea scot în evidență greșelile profesorilor, profesorii scot în evidență greșelile elevilor și ale directorilor și așa mai departe. Procesele, regulile și legile (Statutul Elevului, de exemplu) care se nasc și există într-un astfel de context nu au cum să fie puse în practică altfel decât în scop și într-un mod defensiv.
Cum este văzută greșeala în proiectul „Fizica Altfel”?
Proiectul Fizica Altfel îi invită pe profesori să îmbrățișeze o paradigmă mai constructivă a greșelii. În lumea proiectului Fizica Altfel, greșeala este o experiență care le oferă elevilor ocazia și mijloace mai prietenoase prin care să exploreze lumea înconjurătoare, să învețe despre natură, să își cultive imaginația și cooperarea, să fie mai bine pregătiți pentru provocările de pe tot parcursul vieții. La fel, în programele prin care profesorii se pregătesc să predea Fizica Altfel: profesorii descoperă și practică dialoguri cu structuri mai constructive astfel încât să facă din greșeală o ocazie de a cultiva valoarea “sprijin reciproc”, una din valorile esențiale din proiect.
Poate profesorul să greșească? Ce trebuie să facă atunci când greșește?
Sigur, profesorul este om și orice om greșește! Ce trebuie să facă atunci când greșește? Depinde de situație. Nu cred ca ar fi matur să spun o rețetă aici. Fiecare situație este unică: în scop, valori, în intențiile celor din acel context, și nu poate avea soluții prefabricate. Îmi fac însă curaj să propun o întrebare acelor profesori după ce au realizat că au făcut o greșeală: “Cu gândul în minte la una din valorile mele constructive, ce vreau să fac diferit în viitor?”
Viorel Panaite este managing partner Human Invest, una dintre cele mai cunoscute companii de training din România care, încă din anul 1999, oferă soluții si programe de „leadership development” și dezvoltare organizațională. Viorel susține CEAE prin oferirea de traininguri (leadership situațional II, curs de formare de formatori), facilitare (în cadrul unor întâlniri, workshopuri etc) și consultanță. Îl puteți urmări pe Facebook sau pe blogul său, unde scrie frecvent articole despre leadership, motivație optima, coaching și educație.
