Ilinca Vasilescu profesează de peste 12 ani în marketing și comunicare, într-un parcurs care a dus-o de la agenții de publicitate la mediul tech și proiecte cu impact în ONG-uri. Lucrând în contexte diferite, și-a construit un mod de a gândi bazat pe curiozitate, dar și pe structură — acea capacitate de a pune ordine în idei și de a le transforma în ceva clar și relevant pentru oameni. Parcursul ei arată că, dincolo de domeniu, gândirea logică și rigoarea — abilități pe care le asociem cu matematica — devin esențiale atunci când vrei să creezi, să explici și să construiești cu sens.
„Matematica m-a antrenat să structurez problemele, să identific variabilele relevante și să iau decizii coerente. Este, practic, un framework de gândire.”, spune Ilinca în interviul pentru blogul nostru, în care a vorbit despre rolul matematicii în viața de zi cu zi.
De anul trecut, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale derulează proiectul Matematica Altfel, care își propune să le ofere profesorilor români de gimnaziu resurse pedagogice prin care matematica să devină mai ușor de înțeles. În centrul acestuia, se află învățarea prin investigație, o abordare răspândită la nivelul țărilor din UE.
În timpul acestui interviu, vom face apel la multe amintiri din școală, așa că te invităm să te așezi comod și să-ți amintești ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?
Mi-au plăcut materiile în care simțeam că pot construi ceva, nu doar să reproduc. Matematica și fizica, în special, pentru că aveau o logică internă clară – dacă înțelegeai mecanismul, puteai ajunge singur la rezultat.
În paralel, mi-au plăcut și materiile mai artistice sau umaniste, pentru că ofereau spațiu de interpretare și exprimare. De altfel, în paralel cu scoala generala, am absolvit și o scoală de muzică și arte plastice – secția vioară-pian-pictură.
Cred că încă de atunci m-a atras combinația asta între structură și creativitate – o combinație care, în timp, a devenit esențială în tot ceea ce fac.
Ce-ți amintești din matematică? Mai exact, ce ți-a plăcut? Ce ți s-a părut greu de înțeles?
Îmi amintesc foarte clar sentimentul de progres. Momentul în care o problemă care părea complicată începea să se lege și devenea logică.
Mi-a plăcut partea de structură și claritate. În schimb, mi s-a părut dificil atunci când nu înțelegeam relevanța – când matematica devenea abstractă, nelegată de vreun context. Pentru mine, diferența a fost întotdeauna între a aplica un algoritm și a înțelege de ce funcționează.
O pățanie/ amintire memorabilă de la ora de matematică ai?
Momentele cele mai memorabile de la ora de matematica au fost cele în care încercam să rezolv o problemă diferit față de metoda predată.
Nu era întotdeauna confortabil – exista teama că „nu e varianta corectă”. Dar de fiecare dată când profesorul valida gândirea, nu doar rezultatul, apărea un alt tip de încredere. Cred că acolo începe, de fapt, autonomia în învățare.
Ce părere ai despre învățarea prin investigație?
Este mult mai apropiată de realitate decât modelul clasic.
În viața profesională, aproape niciodată nu primești pașii. Primești o problemă ambiguă și trebuie să navighezi incertitudinea: să pui întrebări, să testezi, să ajustezi.
Învățarea prin investigație antrenează exact aceste competențe: gândire critică, adaptabilitate, capacitatea de a lucra cu necunoscutul. Și, poate cel mai important, mută elevul din rol pasiv în rol de contributor activ la propriul proces de învățare.
Ce profil ai făcut în liceu? Cum te-a ajutat asta ulterior în viață?
Profilul Mate-info bilingv engleză. A fost, în esență, un antrenament de gândire. M-a ajutat să structurez problemele întâlnite, să prioritizez și să lucrez cu structuri complexe. Aceste lucruri nu rămân în școală – le duci mai departe în absolut orice rol care implică decizii și responsabilitate.
Cat de mult contează matematica în ceea ce faci? Care crezi că este impactul pe care l-a avut matematica asupra ta ca om de evenimente si mai ales, ca manager?
Mai mult decât pare.
Din punctul meu de vedere, matematica nu este despre calcule, ci despre claritate în gândire și decizie. În rolurile mele – fie că vorbim de marketing, evenimente sau management – lucrez constant cu sisteme complexe: oameni, procese, obiective, constrângeri etc.
Matematica m-a antrenat să structurez problemele, să identific variabilele relevante și iau decizii coerente. Este, practic, un framework de gândire.
Agenții de publicitate, Microsoft, ong-uri din domeniul tech. Ai făcut multe si te implici in multe. Ce te-a făcut sa devii si sa te menții curioasa si implicată?
Cred că este o combinație între curiozitate, sens și un growth mindset care s-a construit în timp.
Curiozitatea mă împinge să explorez constant – fie că vorbim de tehnologie, AI sau moduri noi de a construi experiențe. Dar cred că un rol esențial l-a avut și expunerea la medii foarte diferite – agenții, corporații, ONG-uri – fiecare cu ritmul, provocările și perspectivele sale.
Lucrând în contexte diverse, am învățat să văd aceeași problemă din unghiuri diferite și să rămân deschisă la a învăța continuu. Asta a construit, în timp, un mindset orientat spre creștere, nu spre confort.
Pe termen lung, ceea ce mă menține implicată este impactul. Atunci când vezi că munca ta creează valoare reală – pentru oameni, organizații sau comunități – apare motivația de a continua și de a ridica constant standardele.
Ai putea să le transmiți elevilor de azi un mesaj despre școală și despre rolul educației?
Aș privi școala mai puțin ca pe un loc unde acumulezi informații și mai mult ca pe un spațiu în care îți construiești modul de a gândi și de a te raporta la lume.
Educația nu este despre a avea toate răspunsurile, ci despre a învăța cum să navighezi în situații noi, cum să iei decizii și cum să înveți continuu. În realitate, vei lucra cu probleme incomplete, cu contexte în schimbare și cu oameni diferiți – iar școala este primul loc unde poți începe să exersezi asta.
De aceea, cred că e important să nu rămâneți doar în zona „corect–greșit”. Căutați să înțelegeți, să puneți întrebări, să testați idei și să vă expuneți la perspective diferite. Acolo începe, de fapt, învățarea reală.
Pe termen lung, nu informația face diferența, ci capacitatea de a vă adapta, de a construi și de a rămâne curioși.
