Viorel Panaite, Human Invest: Profesorii au nevoie ca dintre ei să se ridice lideri noi care să le redea speranța

By November 7, 2019Blog

„Profesorii au, ca oameni, tot ceea ce au nevoie să aibă. Sunt la fel ca orice individ de pe planeta asta: au creativitate, au apetit pentru a-i dezvolta pe alții, au pasiune pentru ceea ce fac și vor să-și facă treabă cât mai bine. Factorii contextuali – cei care creează condițiile ca să ne exprimăm într-un fel sau altul, cultura și infrastructura națională – au în toate domeniile un impact esențial. Fiecare din noi evoluează atunci când găsește condițiile potrivite și stagnează sau regresează atunci când condițiile sunt nefavorabile. Majoritatea dintre noi nu suntem eroi să ne ridicăm deasupra condițiilor și să reușim în ciuda condițiilor nefavorabile (în plus, România nu este printre țările caracterizate de o cultură antreprenorială). Cei mai mulți dintre profesori vor să-și facă treaba bine, să fie mândri de evoluția elevilor lor, așa este în orice domeniu”, spune Viorel Panaite, Managing Partner Human Invest.

De șase ani, organizația Human Invest este implicată, alături de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE), în formarea profesorilor din programele Fizica Altfel și Chimia Altfel. 

Recent, Viorel Panaite a devenit membru în Consiliul Director al CEAE. „Cine crede că doar o echipă mare face lucruri relevante și de impact poate lua exemplu de la echipă CEAE: o mână mică de oameni a pornit o mișcare care a ajuns în câțiva ani la scară națională, influențând pozitiv mii de profesori și viețile a zeci de mii de elevi!”, spune fondatorul Human Invest.

Cum ați ajuns să faceți traininguri și cum ați luat decizia de a fonda propria companie?

Fac parte din generația care a intrat la facultate în primii ani de după Revoluție, în 1991, în ceea ce mă privește. Am fost norocos să fiu în acei ani în primele generații ale organizației internaționale studențești AIESEC (și printre fondatorii AIESEC Constanța), asociație structurată ca o adevărată companie multinațională. Aici programele de training erau o parte esențială a modului în care trăia organizația. Cei 5 ani petrecuți aici au fost pentru mine o adevărată școală de antreprenoriat, iar în ‘95 am făcut parte din prima ei echipă națională de traineri. Am mai lucrat pentru aproape un an la o firmă de consultanță franceză, iar apoi am spus că poate e mai bine să-mi încerc norocul pe cont propriu. După 2 ani în care am fost freelancer, în 1999, la 26 de ani, puneam bazele Human Invest împreună cu asociatul meu de atunci, Richard Reese (și el fost membru AIESEC în Olanda). Anul asta am aniversat 20 de ani ai companiei, invitând foarte mulți dintre prietenii și partenerii alături de care am crescut! 

Ce înseamnă Human Invest astăzi din perspectiva echipei, a clienților, a cifrelor?

Human Invest are acum foarte mulți ambasadori în țară și peste hotare și cred că a sprijinit evoluția personală și profesională a zeci de mii de oameni! Organizația numără până acum cinci generații de colegi, mai mulți parteneri internaționali, a lansat în România nenumărate programe de leadership și servește un număr mare de clienți. Human Invest este mai mult decât o companie: este o rețea de oameni care știu ca își pot construi împreună ocazii pentru a se exprimă la standarde profesionale înalte, pentru a sprijini oamenii să devină lideri mai buni în organizațiile și în comunitățile din care fac parte.  

Când ne gândim la traininguri, ne gândim întotdeauna la companii. Știu însă că nu lucrați doar cu companiile. Cum ați început să colaborați și cu domeniul ONG?

Cred că am început să lucrăm cu ONG-urile din primii ani de activitate ai companiei, din 1999, iar prima asociație pe care am susținut-o și încă o susținem este chiar AIESEC. De-a lungul anilor ne-am apropiat de ARDOR, Universitatea Alternativă, Teach for România, Leaders Romania, iar din 2013 susținem CEAE în proiectele #FizicaAltfel și #ChimiaAltfel.  

Ce credeți că au deja și ce credeți le lipsește astăzi profesorilor, ca profesioniști?

Profesorii au, ca oameni, tot ceea ce au nevoie să aibă. Sunt la fel ca orice individ de pe planeta asta: au creativitate, au apetit pentru a-i dezvolta pe alții, au pasiune pentru ceea ce fac și vor să-și facă treabă cât mai bine. Factorii contextuali – cei care creează condițiile ca să ne exprimăm într-un fel sau altul, cultura și infrastructura națională – au în toate domeniile un impact esențial. Fiecare din noi evoluează atunci când găsește condițiile potrivite și stagnează sau regresează atunci când condițiile sunt nefavorabile. Majoritatea dintre noi nu suntem eroi să ne ridicăm deasupra condițiilor și să reușim în ciuda condițiilor nefavorabile (în plus, România nu este printre țările caracterizate de o cultură antreprenorială). Cei mai mulți dintre profesori vor să-și facă treaba bine, să fie mândri de evoluția elevilor lor, așa este în orice domeniu.    

Uitându-mă în ochii multora dintre profesorii cu care lucrez, văd că sunt în căutarea unui sprijin care să îi ajute să-și recapete încrederea în capacitatea lor de a colabora și de a coopera, să-i ajute să viseze împreună la ceea ce pot face împreună. Cred că profesorii au acum nevoie ca dintre ei să se ridice lideri noi care să le redea speranța că eforturile lor contează, cineva care să știe cum să pună lumina pe progresele pe care le fac elevii cu care aceștia lucrează. Acest tip de susținere îi va incita să-și dorească să fie profesori încă și mai buni, să-și dorească să continuie să facă eforturile de îmbunătățire pe care societatea noastră le așteaptă. Au nevoie de încurajări, aprecieri și de susținere în nenumăratele proiecte de îmbunătățire a sistemului educațional formal în care se implică voluntar.  

Cum ați reforma cultura organizațională din școli?

Ar trebui să scriu o carte pentru a răspunde la această întrebare! Nu știu ce să zic, nu există rețete și sunt foarte mulți factori care contează: profilul celui care conduce școală și calitatea susținerii pe care acesta o are de la profesori și de la comunitatea din care face parte școala (părinți, foști elevi, primărie etc), totul depinde de multe lucruri. Aș face mai întâi această temă una comună pentru elevi, părinți, profesori, inspectori, pentru personalul administrativ al școlii etc. Fiecare dintre ei este responsabil cu câte ceva într-un proiect care urmărește să îmbunătățească cultura organizațională dintr-o școală – nu poți să ai așteptări doar de la unii dintre aceștia, nu poți arată cu degetul doar către unii dintre ei când lucrurile merg prost pentru că astfel se naște o cultură a iresponsabilității în care toată lumea dă vina pe toată lumea.    

Dacă ar fi însă să mă gândesc la un singur prim pas, aș face “ceva” astfel încât toți cei de mai sus să învețe să se asculte mai bine între ei, să se judece mai puțin și să se sprijine mai bine, să petreacă mai mult timp împreună pentru a visa împreună la aspirații comune.  

Se pot schimba mentalitățile în școala românească? Ce ați descoperit lucrând cu CEAE?

 Și “da”, și “nu”, depinde de “fertilitatea solului”, de calitatea “semințelor” și cum este pregătit solul pentru “însămânțare”! Calitatea dialogului dintr-o școală și din întregul sistem educațional românesc este un indicator al calității “solului”. Acolo unde oamenii se ascultă între ei cu intenția de a se lăsa influențați, acolo este un teren fertil, iar semințele se pot “prinde” și poți cultiva cu răbdare și perseverență mentalități mai constructive care susțin modernizarea. Lucrând cu CEAE din 2013, am descoperit în acești ani că există un apetit pentru implicare peste așteptările pe care le aveam eu inițial, dar și un potențial imens! Există spirit de voluntariat, câțiva profesori din aceste proiecte fac primii pași în a-și asuma local leadership-ul inițiativelor CEAE, iar cu o îndrumare potrivită și susținută acești lideri formează deja o pepinieră cu viitor. Liderii din interior sunt cei care au șansa să sutina cel mai bine evoluția școlii românești!   

De ce ați decis să vă implicați mai mult alături de CEAE?

Vin dintr-o familie de profesori, am crescut printre caiete de teză, discuții despre cercuri pedagogice, lecții deschise și schimburi de experiență. Când eram eu elev în școală, ai mei mi-au spus să nu mă fac profesor pentru se plătește prost! Dar cum așchia nu sare departe de trunchi, eu și CEAE ne-am găsit cumva unii pe alții. Școala este o instituție esențială pentru o comunitate, pentru o societate, iar inițiativele CEAE m-au atras prin rigurozitatea cu care se lucrează, prin determinarea pe care o arată tot mai mulți care sunt în acest proiect, prin reputația și impactul pe care proiectele le-au avut în rândul profesorilor – care sunt și contributori și beneficiari în același timp.     

Cine crede că doar o echipă mare face lucruri relevante și de impact poate lua exemplu de la echipa CEAE: o mână mică de oameni a pornit o mișcare care a ajuns în câțiva ani la scară națională, influențând pozitiv mii de profesori și viețile a zeci de mii de elevi!