Profesorii buni știu să le trezească elevilor lor pasiunea pentru o anumită materie pentru că au găsit-o mai întâi în ei înșiși. Este și cazul lui Laurențiu Badea, profesor de fizică și director adjunct al Liceului Sanitar „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea pe care curiozitatea înnăscută și întâlnirea cu dascăli plini de talent pedagogic l-au făcut să iubească științele naturii și să își aleagă o carieră didactică.
„În copilărie eram fascinat de stele, îi povesteam mamei mele cum îmi imaginam spațiul cosmic. Eram atent la Teleenciclopedia și urmăream documentarele de la acea vreme. Apoi am început să fac fizica în gimnaziu, iar curiozitatea mea a crescut. În toată cariera mea de elev, am fost un mare norocos, am avut profesori excepționali. Și toată atracția față de fizică a început de la micile experimente pe care le făceam în gimnaziu, când vedeam cum lucrurile scrise în manuale deveneau realitate. Faptul că vedeam cum funcționează ceva făcut de mâinile mele îmi oferea o satisfacție nemaipomenită. Pe atunci nu existau simulări interactive, dar laboratoarele erau bine garnisite pentru ce era pe atunci și profesorii se descurcau. Îmi plăceau experimentele din mecanică, din electricitate, din termodinamică. Îmi plăcea să fac câte un motoras cu bobine sau să văd cum se dilată un gaz”, își amintește Laurențiu Badea.
Originar din Galați, profesorul a urmat un liceu tehnologic care ținea de combinatul siderurgic din oraș, deși notele sale l-ar fi calificat mai degrabă spre o clasă bună de real dintr-un liceu teoretic. „Toți profesorii mei din gimnaziu voiau să mă trimită la un liceu teoretic, la matematică-fizică. Și totuși, părinții mei au avut buna inspirație să mă trimită la liceul patronat de Combinatul Siderurgic din Galați pentru că avea chiar toate dotările. Am intrat la electrotehnică și, după treaptă a doua, am făcut electronică. Am avut noroc de profesori excelenți”, spune Laurențiu Badea.
„Datorită lui sunt profesor de fizică. Avea un dar anume, povestea fizica”
A învățat astfel cu plăcere matematică și biologie, însă cel care avea să îi influențeze destinul a fost profesorul de fizică. „În treapta a doua, am avut un diriginte profesor de fizică, domnul Cîrlanu. Datorită lui sunt profesor de fizică. El avea un dar anume, povestea fizica. Mă trezeam tras în lumea lui Newton, în lumea lui Einstein. Am ajuns să înțeleg ce înseamnă o criză a științei, felul în care funcționa teoria cunoașterii științifice, am aflat cum a ajuns să se gândească un anume mare fizician la o teorie de care suntem fascinați și azi. Parcă eram eu în locul cercetătorilor și lecția îmi năștea semne de întrebare care ajungeau, în bună parte, să fie foarte frumos explicate chiar și de mine. Vă sună cunoscut? Este investigația”, întreabă zâmbind Laurențiu Badea, unul dintre promotorii programului „Fizica Altfel”, care a adus metoda investigației în școlile din România. Laurențiu Badea nu doar că o aplică el însuși, dar, în calitate de coordonator județean al mecanismului de sprijin inițiat de CEAE, le facilitează și altor profesori calea spre această metodă. În opinia sa, în metoda investigației se regăsește însuși spiritul care a stat la baza descoperirilor științifice dintotdeauna.
„Fizica, practic, îți dă oportunități indiferent ce abilități ai”
Fascinația pentru fizică a lui Laurențiu Badea s-a intensificat în clasa a XII-a, când a luat contact cu teoria relativității a lui Einstein și cu fizica cuantică. Atunci a luat și decizia de a urma facultatea de fizică. „Fizica, practic, îți dă oportunități indiferent ce abilități ai. Dacă ești un bun teoretician, ai teorie din abundență. Dacă ești mai bun pe partea aplicativă, ingineria ce e, meșteșugăria ce e? Sunt fizică și chimie aplicată”, spune profesorul. Tot în fizică vede Laurențiu Badea nenumărate oportunități de a vedea conceptele matematice puse în practică. „Faptul că în facultate aveam bazele matematice bine puse la punct mă ajuta să înțeleg și să văd cum matematica funcționează. Pentru mine, la fizică matematica prinde viață pur și simplu. Dacă unii colegi din facultatea învățau pe de rost, eu nu făceam asta și luam notă mare. Pentru că înțelegeam matematica, vorbeam limba matematică”, spune Laurențiu Badea.
De ce nu învață elevii români matematică
Din păcate, pentru mulți dintre elevii români, matematica este o limbă stranie, iar asta se întâmplă din cauza modului de predare. „Pe scară destul de largă nu interesează decât să se transmită niște algoritmi. Pentru asta, se învăța pe de rost algoritmii, se dau niște baterii de exerciții pentru exersarea algoritmului respectiv, dar cam atât. Nu se fac legături interdisciplinare. La matematică, sunt și profesori foarte buni, dar mulți nu explică de ce anume trebuie să se aplice un anumit procedeu . Dacă rezolvi o integrală prin metoda schimbare de variabilă, de ce să faci chestia asta? Ce avantaje îți aduce? Pur și simplu se livrează, se exersează fără să se problematizeze și de aceea foarte mulți elevi o percep ca pe o știință seacă și o fac din obligație”, este de părere Laurențiu Badea.
Însă educația nu înseamnă să ajungi să înveți din obligație, ci să îți crești curiozitatea și spriritul critic și să ajungi să îți dezvolți abilitățile de care ai nevoie într-o lume mereu în schimbare. „Elevii de azi vor ieși la pensie peste decenii. Trebui să gândim anticipativ felul în care îi formăm, tocmai de aceea se bate atâta monedă pe formarea de competențe. Ca să-l faci pe elev un om competent, în sensul în care să facă față problemelor cu care se va confrunta, dar nu s-a mai confruntat. Însă el trebuie să aibă „mușchiul” care îi permite să se descurce”, subliniază Laurențiu Badea.
