Tag

invatamantul romanesc Archives - Centrul de Evaluare si Analize Educationale

Mihnea Dobrotă: Cred că asta e de schimbat în învățământul românesc: mentalitatea!

By | Visurile lor

Și-a început cariera ca profesor de franceză, pentru ca apoi să treacă definitiv la muzica pe care o descoperise încă din clasa a X-a de liceu. De 21 de ani este toboșarul Omul cu șobolani, o trupă atât de iubită de adolescenți și tineri.

Mihnea Dobrotă, pe timpul zilei barber la Mr. Blade – Barber Shop, iar pe timpul nopții bateristul trupei Omul cu Șobolani crede că în primul rând trebuie schimbată mentalitatea vis-a-vis de școala și elevi. ”Nu putem fi competitivi dacă ne învățăm copiii aceleași automatisme educaționale fără a-i provoca să descopere ce le place, să își descopere talentul și să poată astfel excela fiecare în domeniul ales de bunăvoie, să aleagă în cunoștință de cauză o vocație.”

 

Ce materii ți-au plăcut cel mai mult în școală? De ce?

Încep prin a expune ce nu mi-a plăcut, și anume științele exacte (matematică – fizică). Asta fiindcă nu am reușit sau, mai bine zis, nu am fost ajutat să descopăr tainele lor. Învățământul din perioada comunistă era unul retrograd, trebuia să înveți de toate, să le înțelegi pe toate, nu era un învățământ axat pe skill-urile personale. Era un paradox pentru părinții mei, unul economist, celălalt arhitect, ca fiul lor cel mic să nu înțeleagă materiile fixe.
Încă de pe atunci mi-am dat seama că o să fac ce mă atrage și o să renunț să mai înțeleg chestiile „abstracte” ale materiilor exacte. Așa că m-am axat pe partea „artistică” a învățării, pe limba română, limbile străine, literatura universală și sportul, unde am făcut și performanță până la un punct. Am descoperit limba franceză, o materie pe cât de nefolositoare la momentul respectiv, anii ’80, pe atât de incitantă ca exprimare în sistemul meu de acumulare de informații. Aveam un prieten pe scara de bloc al cărui tată era geolog, colinda lumea în lung și în lat. La începutul anilor ’80 a ajuns în Franța și și-a făcut abonament la revistele frantuzești: Pif și Rahan. Eram fascinat de cât puteau fi de expresive poveștile respective și mi-am propus să le și înțeleg, învățând limba.

Read More