Competențele profesorilor sunt în strânsă legătură cu dezvoltarea competențelor elevilor, iar interacțiunea dintre profesor și elev e factorul principal care influențează calitatea învățării, spune Lucian Ciolan, profesor de Politici educaționale și sociale și Metodologia cercetării la Departamentul de Științe ale Educației, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, și prorector al Universității din Bucureşti.
Invitat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale cu ocazia prezentării rezultatelor studiului de impact pentru programul „Fizica Altfel”, profesorul Ciolan a vorbit, în cadrul panelului „Un posibil cadru pentru competențele profesorilor de științe”, despre importanța investigației în predarea științei, despre designul experiențelor de învățare și despre nevoia de a lua decizii bazate pe dovezi în domeniul educației. Studiul de impact realizat de CEAE a scos la iveală o îmbunătățire a performanțelor profesorilor în urma participării la cursul de formare „Fizica Altfel” și la mecanismul de sprijin derulat de CEAE, care îi pregătește pe profesori pentru a aplica la clasă învățarea prin investigație, utilizată cu succes în sisteme performante de educație din Europa.
Pentru ca învățarea să fie autentică, să aibă impact transformațional asupra copilului, este nevoie de patru elemente esențiale, explică Lucian Ciolan.
„Primul este înțelegerea disciplinei. Fiecare domeniu științific – fizică, chimie, biologie, ne vorbește despre un mod de a înțelege lumea și natura. Cumva acesta este mesajul cu care profesorii trebuie să se ducă către elevi ca să-i apropie de știință, nu ca să-i depărteze. Să le comunicăm elevilor că o lentilă posibilă prin care să înțelegi ce este în jurul tău, atunci când este curcubeu sau atunci când tună sau fulgeră sau când se întâmplă încălzirea climatică, este să folosești aparatele pe care ți le pun la dispoziție disciplinele din zona STEM. În absența acestor aparate ne situăm într-o zonă precară a pseudoștiinței, care ne conduce în derizoriu.
Doi: trebuie să ne uităm nu doar la disciplină, ci să ne uităm la profesor. Toate studiile serioase din domeniul pedagogic arată că profesorul și interacțiunea lui cu elevul reprezintă factorul principal care influențează calitatea învățării. Nu curriculum-ul, nu programa școlară, nu legea învățământului, ci calitatea interacțiunii dintre copil și profesor. (…)
„Copilul nu intră într-o experiență de învățare tabula rasa, intră cu experiența lui anterioară și cu un minim nivel de expertiză”
Trei: copilul însuși. Copilul nu intră într-o experiență de învățare tabula rasa, intră cu experiența lui anterioară și cu un minim nivel de expertiză. Intră cu knowledge. Trebuie să ne gândim că, atunci când vrem să articulăm noua cunoaștere la nivelul copiilor noștri, ea trebuie să se coreleze cu cunoașterea lui anterioară, multă sau puțină cât e. Copiii intră în clasă și în școală cu lumea lor cu tot. Și cred că o mare șansă pe care ne-o aduc designurile de învățare bazate pe investigație este aceea de a le arăta cum arată știința aplicată în viața cu zi cu zi. Nu le desenăm un scripete abstract pe tablă, ci le arătăm că un scripete poatăe să facă lucruri în viața de zi cu zi.
„Învățarea științei nu este doar o chestiune abstractă de formule și legi, ci este vorba de formule și legi care ne ajută să înțelegem lumea”
Și nu în ultimul rând, contextul social ar trebui să influențeze designul experiențelor de învățare. Atunci când învățăm știință trebuie să ne folosim de orice. Dacă am văzut astăzi la știri că în Marea Neagră a fost găsită o bucată dintr-o rachetă lansată spre Ucraina, copiii știu ce se află acolo, pentru că văd, aud și discută acasă. N-am putea să legăm experiența asta de viața cotidiană, experiența socială, la care ei sunt expuși de învățarea științelor? Ca să arătăm încă o dată și încă o dată și încă o dată că învățarea științei nu este doar o chestiune abstractă de formule și legi, ci este vorba de formule și legi care ne ajută să înțelegem lumea. Aici văd marea miză pentru predarea și învățarea științelor”, a afirmat profesorul Ciolan.
Prorectorul Universității din București atrage atenția asupra unui pericol: numărul din ce în ce mai mic de profesori de științe exacte.
„În absența acestor preocupări, în care căutăm adevărul, avem gândire critică și ne bucurăm atunci când descoperim explicația sau interpretarea unui fenomen, în absența trecerii prin astfel de procese, nu se formează gândire rațională de tip științific”
„Studiul TIMSS îmi arată că în 7-8 ani o să rămânem fără profesori de fizică, chimie, biologie în sistem. Dacă mă uit la vârsta profesorilor, la ritmul de pensionare și ritmul de intrare a profesorilor în sistem, e nevoie de 7-9 ani ca să nu mai aibă cine să predea aceste discipline esențiale pentru formarea unui mecanism de gândire pe care eu îl consider important, atenție, nu doar pentru învățarea STEM, ci pentru funcționarea întregii societăți. Eu cred că, în absența gândirii științifice, făcute în bună măsură pe ceea ce se cheamă învățare bazată pe investigație, în absența acestor preocupări, în care căutăm adevărul, avem gândire critică și ne bucurăm atunci când descoperim explicația sau interpretarea unui fenomen, nu se formează gândire rațională de tip științific și, la nivel social, o să vedem efecte nu doar în ceea ce privește predarea și învățarea științelor. O să vedem efecte și le vedem deja la nivelul comportamentului cetățeanului. Ce înseamnă un cetățean fără gândire critică? Înseamnă un cetățean mai dispus să facă compromisuri de la legile democrației, mai puțin dispus să participe rațional la viața cetății, un cetățean care este dispus să înghită fake news, fără să aibă aparat critic cu care să decanteze acest fake news, un cetățean care nu poate să-și explice de ce Pământul nu e plat că așa i se pare lui și un cetățean incapabil de o interacțiune inteligentă cu natura care ne aduce din ce mai multe probleme și provocări. Îl văd pe profesorul de științe ca pe un facilitator sau ca pe un mediator al reapropierii tânărului de înțelegerea științifică a lumii în care trăim și de capacitatea de a dobândi gândire și raționament științific. Aceste elemente fiind, după opinia mea, niște competențe esențiale ale cetățeanului într-o societate democratică”, subliniază Lucian Ciolan.
