Mecanismul de sprijin, numele sub care este cunoscută comunitatea de practică inițiată de CEAE pentru profesorii de fizică, a fost activat până acum în 10 județe ale României, cel mai recent în Timiș. Județul Timiș este un punct important pe harta „Fizica Altfel”, fiind una dintre primele zone pilot în care a fost derulat programul, care s-a extins în timp la nivel național. Un deceniu mai târziu, am găsit aici profesori implicați, dornici să lucreze împreună, să își împărtășească reușitele și provocările la clasă și să caute împreună soluții. La activarea mecanismului de sprijin din acest județ a participat Viorel Panaite, Managing Partner al Human Invest, un partener de încredere al proiectului „Fizica Altfel”.
Fosta inspectoare de fizică Monica Seviciu era familiarizată cu programul „Fizica Altfel” încă de faza lui de început și a fost coordonatoarea județeană a mecanismului de sprijin, realizat cu sprijinul Romanian American Foundation și GTS Telecom. „În 2013, Timiș a fost județ pilot pentru „Fizica Altfel”, au urmat cursul trei grupe de profesori și îmi aduc aminte că am fost și eu formator la una din grupe. Zece ani mai târziu, a venit provocarea din partea CEAE să declanșăm aici mecanismul de sprijin, iar eu i-am rugat să mai derulăm o dată cursul, pentru că profesorii nu mai sunt aceiași și, după atâta timp, oricum nu toți mai aveau competențele și abilitățile unui curs recent. Așa că am reluat cursul anul trecut, iar ulterior am pus bazele comunității de practică” a povestit Monica Seviciu. Mecanismul de sprijin i-a ajutat pe profesori să învețe cum să aplice la clasă noțiunile studiate la curs. „În timpul acestui curs, profesorii au acumulat într-adevăr competențe în ceea ce privește predarea prin investigație, dar aveau nevoie de o perioadă în care să implementeze ceea ce învățaseră. Acest mecanism de sprijin a fost binevenit, pentru că a creat o coeziune între profesorii de fizică din Timiș. Ne-a arătat că suntem uniți și că putem să apelăm unii la alții și să ne sprijinim reciproc”, a explicat coordonatoare.
Profesorii au văzut beneficiile învățării prin investigație
Ea crede că profesorii, mai ales cei de gimnaziu, au putut vedea deja beneficiile învățării prin investigație.
„Cred că profesorii au nevoie de o resetare a modului de predare. Cei care au făcut cursul au văzut utilitatea acestuia și din rezultatele evaluării la clasa VI-a unde, alături de alte discipline, este evaluată și fizica. Și au văzut o reală creștere a rezultatelor elevilor, abordând o altă metodă”, spune Monica Seviciu.
Petronela Tatov este profesoară la Școala Gimnazială „Dudeștii Noi” și a fost responsabilă în cadrul mecanismului de sprijin. „Colegii au fost foarte interesați. Cunoșteau mecanismul de lucru, dar li s-a părut foarte util să vadă care sunt efectiv pașii realizării unei unități de învățare. Majoritatea au spus că, într-adevăr, necesită o foarte bună organizare a timpului și o foarte bună pregătire a profesorului, adică cere un timp suplimentar față de ce se întâmplă în mod obișnuit. Dar, odată ce realizăm aceste lucruri, le putem folosi o perioadă mai lungă de timp. A existat mereu un schimb de bune practici, odată ce am realizat o unitate de învățare am împărtășit-o cu toții”, a explicat profesoara.
Lucia Boldea este profesoară de fizică la Liceul Teoretic „Coriolan Brediceanu” Lugoj și, la rândul său, una dintre responsabilele din cadrul mecanismului de sprijin. „Acest grup de sprijin ne-a ajutat să înțelegem mai mult, totul a devenit mai clar. De exemplu, pentru că am lucrat cu toții pe aceeși unitate și ne-am exprimat fiecare opinia, am putut să găsim cele mai bune soluții, iar apoi, am discutat ce a mers bine și ce nu a mers bine la clasă”, povestește Lucia Boldea.
A scăzut capacitatea de concentrarea a copiilor
Atunci când predai, trebuie mereu să te adaptezi copiilor din fața ta. Iar ceea ce a funcționat pentru o generație, nu funcționează neapărat pentru alta. „De multe ori nu ajungi să finalizezi ce ți-ai propus într-o oră. Ei fac foarte, foarte greu calcule, asta nu e neapărat vina fizicii. O lecție pe care poate cum acum 5 ani, o făceam într-o oră, de exemplu despre arii, acum merge mult mai greu. Înainte îi puneam pe copii să ia o frunză curtea școlii, să o deseneze pe hârtie milimetrică de 6 ori, să numere pătrățelele și reușeau și să deseneze frunza, și să scrie valorile în tabel și să facă calcule la final. Anul trecut, le-am dat o singură frunză la 6 copii în grupă să o deseneze o singură dată, fiecare copil a desenat o dată, nu de 6 ori aceeași frunză. N-au ieșit calculele de niciun fel, aveau și cu 3 cm² diferență între ei, deci 300 de puncte ca număr de pătrățele. Anul ăsta le-am dat un puzzle, că am zis că frunza se mai mișcă. Nu au reușit nici așa, am stat 3 ore la lecția respectivă. Toți profesorii, și învățătorii se plâng că elevii nu se concentrează. Un avantaj al mecanismului de sprijin a fost faptul că ne-am întâlnit și am discutat lucrurile acestea și ne-am spus of-urile. Și când am făcut planificările, am stat împreună și am analizat cum să facem mai bine”, spune Lucia Boldea. Ce soluție va aplica la soluția ariilor? „La anul o să îl pun pe un copil să deseneze o singură dată, iar ceilalți 6 să numere toți pătrățelele”, punctează profesoara.
În cadrul mecanismului de sprijin, profesorii sunt împărțiți în grupe în funcție de mediul în care predau, la oraș sau la sat. Însă scăderea capacității de concentrare la copii pare o constantă universală. Artemiza Răducan predă fizica în mediul rural, la școala gimnazială din Satchinez, județul Timiș, și spune că se confruntă cu aceeași problemă. „Să știți că marea marea majoritate dintre noi am întâlnit cam aceleași probleme, și anume copiii din ziua de astăzi nu mai au răbdare. Am încercat fiecare dintre noi, ne-am gândit cum să ne facem lecția. Toți planificăm, dar nu neapărat ce planificăm putem să și ducem la bun sfârșit. Noi am creat o serie de fișe investigative de nivel mediu și le-am aplicat la clasă. Un singur coleg a spus că a mai introdus câte ceva, că are elevi foarte implicați care termină sarcinile repede. Dar marea majoritate dintre noi n-am terminat ce ne-am propus într-o oră, a fost nevoie de două ore”, spune ea. La scăderea generală a concentrării se adaugă și prezența în clase a multor copii cu cerințe educaționale speciale, subliniază atât Lucia Boldea cât și Artemiza Răducan. Acest lucru face și mai dificilă misiunea profesorului, în contextul în care sistemul de educație nu oferă sprijin suficient pentru predarea diferențiată și pentru integrarea reală a copiilor cu CES în comunitatea școlară.
„Trebuie să îi implici pe toți, chiar și pe cei care pot mai puțin”
Pentru a capta atenția elevilor săi și a-i ajuta să învețe, Artemiza Răducan încearcă să lege noțiunile studiate la clasă de experiența lor anterioară. Și are grijă ca fiecare dintre copii să aibă ceva de făcut.
„Trebuie să îi implici pe toți, chiar și pe cei care pot mai puțin. Trebuie să-i aduci în așa fel din aproape în aproape ca să găsească și ei un răspuns cât de cât mai aproape de adevăr. A fost foarte bine că noi, profesorii, am putut vorbi între noi. Ne-am putut asculta unul pe celălalt, am văzut că ne confruntăm cu aceleași probleme și atunci când cineva a găsit o soluție mai bună, ne-am putut inspira de la el”.