Pandemia nu i-a găsit pe profesorii de fizică din Vâlcea singuri. Resursa importantă pe care au avut-o la dispoziție

By decembrie 22, 2020Blog

În toamna lui 2019, profesorii vâlceni care au participat la programul „Fizica Altfel” au avut primele întâlniri în cadrul mecanismului de sprijin pus la punct de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale pentru a facilita schimbul de experiență profesională și găsirea de soluții la provocările comune. La început, au fost reticenți, își amintește profesorul Laurențiu Badea, directorul adjunct al Liceului Sanitar „Antim Ivireanul” din Vâlcea, cel care conduce mecanismul de sprijin în Vâlcea. 

„Își imaginau că vor avea de pierdut timpul cu activități formale, fără nicio substanță, în niște ședințe interminabile. Am reușit să îi mobilizăm, spunându-le că este tot o continuare a proiectului Fizica Altfel, în care au fost cursanți. Și, știind felul în care au fost puse problemele acolo, au căpătat încredere și au venit”, spune Laurențiu Badea. 

Profesorii au început să capete încredere

Colegul său, Mihai Fârtat, care predă la Școala Gimnazială nr. 4 coordonează întâlnirile profesorilor din mediul rural și povestește despre rezervele pe care le aveau aceștia în comunicare. „Oamenii sunt obișnuiți să vorbească public despre cât de bine merg lucrurile, sunt reticenți în a aduce în discuție problemele pe care le au. Încă când au văzut că și ceilalți profesori întâmpină probleme similare și că, dacă vorbesc, găsesc întotdeauna de la ceilalți o rezolvare, lucrurile s-au schimbat”, explică Mihai Fârtat.

Mecanismul de sprijin presupunea ca profesorii să se întâlnească față în față, să vorbească despre problemele pe care le au la ore și să dea exemple de lucruri care au funcționat. La baza „Fizicii Altfel” stă metoda investigației, iar fiecare oră trebuie să înceapă cu o întrebare la care elevi trebuie să descopere răspunsul, cercetând și lucrând împreună. De multe ori, formularea acestei întrebări este o provocare pentru dascăli, pentru că ea trebuie să fie deopotrivă incitantă, cuprinzătoare și relevantă pentru materia care trebuie predată. Pentru o oră de mecanică, de exemplu, una dintre profesoare le-a dat colegilor săi următoarea idee, povestește Mihai Fârtat: Pisicuța Kity, prietena Adrianei,  se cațără pe draperia din sufragerie și urcă până la înălțimea de 2,5 m. Acolo îl zărește pe păianjenul Țuțu, alt prieten de-al  Adrianei. Kity se sperie de păianjen și se aruncă spre podea. Observând că  pisoiul cade în picioare, Adriana vrea să afle viteza cu care a “aterizat”. Viteza pe care o are la atingerea podelei depinde de masa pisoiului?.

În astfel de discuții, profesorii au început să capete încredere și să se simtă parte a unei comunități în care pot primi, dar și oferi ajutor. Iar drumul către schimbare pe care îl presupune trecerea la metoda tradițională de predare la metode active, a început să fie parcurs un pic mai ușor.

La nici jumătate de an de la primele discuții din mecanismul de sprijin de la Vâlcea, profesorii de aici au fost nevoiți să facă, odată cu ceilalți din țară, un efort semnificativ de adaptare la o altă schimbare, învățământul online. 

Forța unei comunități în momente dificile

La închiderea școlilor, anunțată inițial pe termen scurt, profesorii din toată țara au reacționat inițial precum un șofer care ajunge din România în Marea Britanie, o țară în care se conduce pe partea  stângă a șoselei, iar mașinile au volanul pe partea dreaptă. Având în vedere perioada scurta de ședere preconizată la început, a crezut că se poate descurca și cu alte soluții de transport, fără să fie nevoit să conducă el o mașină. Când a fost clar că trebuie să stea mai mult în Marea Britanie decât a crezut, șoferul nostru român a știut că nu are altă soluție decât să își închirieze mașină și să conducă altfel decât fusese obișnuit până atunci, cu toate dificultățile aferente, de la reflexul de a schimba vitezele cu mâna dreaptă și de a se lovi de portieră, până a rămâne în pană de soluții în sensul giratoriu. 

În mod similar, profesorii au crezut că se va face școală online doar pentru o perioadă scurtă de timp și nu vor trebui să investească timp și efort pentru a se adapta la noul mod de predare. Când această stare s-a prelungit, au fost nevoiți să găsească soluții pentru a se adapta la mediul digital. Școala online a însemnat o provocare majoră, în special pentru profesorii din mediul rural, ai căror elevi își împart uneori cu frații câte un smartphone vechi pentru a putea participa la cursuri. Însă ce i-a ajutat pe profesorii de fizică din Vâlcea a fost că această situație dificilă nu i-a găsit singuri, ci într-o comunitate în care știu că beneficiază de suport. Întâlnirile s-au mutat dintr-o sală în Google Meet, iar discuțiile au început despre instrumente digitale de predare și evaluare au început să se poarte intens. Mihai Fârtat spune că este important să adaptezi discuția la situația fiecăruia dintre profesori. „Nu pot face chestiuni sofisticate în Google Meet, dacă ei lucrau înainte pe un computer vechi și au primit un laptop de abia săptămâna trecută. Însă trebuie să faci tot ce poți”, explică el. Pentru aceasta, profesorii lucrează în echipă. „Nu putem să mergem la elevi să testăm direct în oră, trebuie să testăm mai întâi între noi diferitele soluții digitale”, spune el.

„Toți suntem aici să învățăm”

Laurențiu Badea, coordonatorul mecanismului de sprijin din Vâlcea, le transmite, la rândul său profesorilor că nu au de ce să se teamă de tehnologie.

„Avem colegi care se descurajează singuri. le spun mereu: Nu aveți ce să greșiți, ce să stricați.Nu ai ce să-i faci laptopului decât dacă te pui cu ciocanul pe el”, povestește el. Pasionat de tehnologie, Laurențiu Badea a implementat în școala lui un sistem funcțional de predare online încă de la începutul pandemiei. Acum, le arată și altor colegi din județ ce instrumente pot folosi în timpul lecțiilor. „Am găsit niște soluții pe care le-am arătat și am mai făcut un tutorial exact cum aș fi vrut să mi se explice, cu print screen-uri, cu explicații legate de ce înseamnă sistemul cloud. Noi, cum suntem de fizică avem nevoie de niște editoare de ecuații care să fie cât mai puțin incomode și pe care le poți aplica fără să fie nevoie să fii neapărat informatician.” Deviza nescrisă a întâlnirilor între profesori este „Toți suntem aici să învățăm.” „Toți suntem aici să învățăm, în baza unei ziceri, dacă tu ai așteptări de la niște elevi, fii tu însuți așa: fii inventiv, fii creativ, nu avea teamă să îți spui opinia”, subliniază Laurențiu Badea. 

Tipul de interacțiune și de colaborare între profesori care se stabilește în cadrul mecanismului de sprijin este foarte util pentru a ajuta cadrele didactice să facă față noilor provocări cu care se confrunta și schimbărilor care apar în sistemul de educație.