Mihai Gîrțu, este prorector la Universitatea „Ovidius” și membru în Biroul Executiv al Societății Române de Fizică. Vorbește despre cât este de important ca școala să le ofere copiilor cunoștințe și abilități utile în viața de zi cu zi. Și cât de rar se întâmplă, în realitate, acest lucru. „În domeniul fizicii, așteptăm de la studenți cunoștințe generale. Cunoștințele generale pentru mine nu înseamnă neapărat să acoperi toată programa din liceu, 100%. Aș prefera să văd că ei știu lucrurile de bază, că știu legile importante ale fizicii și că, dincolo de a le enunța, știu să le și aplice. Or, ceea ce constatăm este că foarte puțini își mai aduc aminte de ceea ce au învățat, eventual pe de rost, și chiar mai puțini sunt cei care știu să aplice. Ce îmi doresc de la absolvenții de liceu nu este să reproducă foarte multe lucruri, asta ține de o memorie pe termen scurt, ci să înțeleagă și să explice cu cuvintele lor fenomenele pe care le văd în jur. Însă rareori fac conexiuni între ceea ce se întâmplă în jurul lor și ceea ce învață la clasă”, a văzut Mihai Gîrțu.
A susținut, împreună cu Societatea Română de Fizică, programul „Fizica Altfel”, derulat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, care propune predarea acestei materii prin metoda investigației. O metodă, crede prorectorul, mult mai democratică în comparație cu cea tradițională. „În momentul în care abordezi problema tradiționalist, elevii foarte buni, cei care au capacitate de abstractizare foarte mare, vor înțelege formulele, le vor aplica și totul e în regulă cu ei, dar ei ar fi învățat oricum. Problema pe care mi-o pun este ce se întâmplă cu media și cu cei care țin pasul mai greu”, spune acesta.
„Împreună vor fi mai puternici”
Predarea prin metoda investigației are rolul de a-i pune în valoare pe toți elevii dintr-o clasă. „Unul care poate nu are aceeași capacitate de abstractizare, dar se pricepe practic să facă acel experiment se va simți și el împlinit cumva, va avea și el o anumită stimă de sine și va simți că există un loc sub soare pentru toți. Că nu suntem toți la fel dar fiecare are meritele lui. În momentul în care îi pui să lucreze în echipă, ceea ce nu se întâmplă suficient de des și, mai ales, nu la laboratoare, atunci fiecare poate să aducă ceva bun din ceea ce-l reprezintă. Fiecare are un anumit dar: e posibil ca unul care abstractizează foarte bine să nu fie și cel mai bun comunicator. Sau experimentator. Împreună vor fi mai puternici”, explică Mihai Gîrțu. Să îți găsești echipa potrivită, să înveți să rezolvi problemele, inclusiv de relaționare cu ceilalți, sunt abilități esențiale în construirea fiecărui individ, însă școala nu punea aproape deloc accent pe dezvoltarea lor.
Mai multă implicare din partea profesorilor
Printr-o abordare precum cea din programul „Fizica Altfel” șansele de a dezvolta gândirea critică a elevilor, abilitatea de a rezolva probleme și abilitatea de a lucra în echipă sunt mult mai mari, crede Mihai Gîrțu. Însă pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de o implicare mult mai mare din partea profesorului decât până acum. „Din fericire acest proiect i-a expus pe foarte mulți profesori noilor tehnici. Întrebarea este câți dintre cei care i-au văzut meritele decid să aplice la clasă pe termen lung această metodă. E mult mai simplu să le dai elevilor o formulă și apoi o problemă în care le ceri să aplice formula. Profesorul scapă ușor. Trebuie însă să îi încurajezi să gândească critic, să gândească pentru ei înșiși să descopere ei formula respectivă în loc să le fie spusă și să o memoreze, lucrurile se mai complică. Asta înseamnă puțin mai mult efort, puțin mai multă dăruire din partea profesorilor”, spune el.
Profesorul care știe să facă orele memorabile
Este convins însă că lucrurile se pot schimba pas cu pas, mai ales dacă elevii și părinții cer o astfel de schimbare. „Imaginați-vă că avem doi profesori într-o școală, unul aplică acele metode, celălalt nu. Foarte probabil, orele celui dintâi vor fi foarte interesante, elevii vor fi foarte încântați de ceea ce află și să descopere că părerea lor contează. Le vor spune și altor elevi, care vor vrea și ei ore predate în acest stil”, crede prorectorul.
Este el însuși tatăl a doi copii și a văzut cât de demotivați vin uneori de la școală. „ Îl întreb pe fiul meu: Ai făcut ceva interesant astăzi? Îmi răspunde că nu. Și culmea este că se întâmplă câteodată să povestească despre ceva frumos ce a făcut la muzică. De ce? Pentru că profesorul de la muzică adoptă niște tehnici asemănătoare cu cele pe care noi le promovăm. Îi face pe elevi să descopere ei muzica. Îi ascultă, îi întreabă ce părere au, îi lasă să discute între ei, să se contrazică, le mai pune o altă muzică. Ora respectivă este una vie, memorabilă și ăștia sunt profesorii pe care îi vrem în fiecare domeniu, nu numai în fizică”, povestește Mihai Gîrțu.
