Săptămâna trecută am făcut o vizită prin câteva dintre județele unde se derulează proiectul prin care se urmărește schimbarea modului în care se predă fizica. Peste tot am întâlnit profesori foarte revoltați; motivul principal era că, în ultima vreme, sunt obligați de către conducerile școlilor să facă parte din tot felul de comisii; sunt cel puțin 15 astfel de comisii în fiecare școală, unele înființate recent (pentru întocmirea orarului, de organizare a serviciului pe școală, pentru evidența manualelor, de promovare a imaginii liceului, pentru aplicarea programului Laptele și cornul, pentru website-ul școlii etc.). Majoritatea profesorilor fac parte din mai multe comisii. Mai mult, sunt obligați să redacteze rapoarte peste rapoarte, care, foarte probabil, nu vor fi citite de nimeni.
Mi se pare că ceea ce se întâmplă este grav. De ce spun asta?
Cu toate obstacolele pe care le cunoaștem cu toții, mai devreme sau mai târziu, tot se va declanșa procesul de reformare a sistemului de educație din România. Schimbarea metodelor de predare sau a felului cum se fac evaluările elevilor, de exemplu, vor implica însă un efort mare din partea profesorilor pentru a putea face față în noua paradigmă. Datorită nenumăratelor ”reforme” din ultimii 15-20 ani, o bună parte dintre profesori au căpătat alergie la acest cuvânt. Or, prin decizia înființării acestor comisii în școli, cei din minister n-au făcut decât să pună paie pe foc – încărcându-le încă o dată programul cu activități în mare măsură inutile și birocratice, au amplificat foarte mult revolta profesorilor.
O bună parte din timpul pe care un profesor ar putea să-l folosească pentru a se pregăti să facă lecțiile interesante îl pierde acum cu participarea la astfel de comisii și cu redactarea de rapoarte. Și mai grav, de unde își vor mai lua energie profesorii pentru a face efortul pe care-l necesită un viitor proces de reformă reală?
