Drumul Teodorei, doctorandă la Politehnică: Am avut profesori extraordinari și vreau să dau mai departe ceea ce am primit de la ei copiilor care vor veni după mine

By septembrie 19, 2023Blog

În urmă cu 11 ani, Teodora Gorjanu era elevă la Școala Gimnazială nr. 4 din Râmnicu Vâlcea și făcea orele de fizică cu profesorul Mihai Fârtat, pe atunci directorul instituției de învățământ. Își amintește de el ca de profesorul care îi ajuta pe copii să nu se teamă de greșeală. „A fost în întotdeauna foarte deschis și destins cu noi, făcea glume, reușea să ne aducă într-o stare de confort în care să răspundem fără să ne simțim marginalizați și fără să ne fie frică de greșeală”, povestește ea. Mai mult decât atât, elevii aveau ocazia să încerce, să investigheze, să eșueze până să afle răspunsul corect.

„Aveam destul de mult aparatură pentru micile noastre experimente și întotdeauna ne scotea pe noi în față pentru experimente. Chiar dacă le făceam greșit de 100 de ori, trebuia ca noi să vedem de ce s-a întâmplat asta. Am aplicat o forță mult mai puternică sau poate am fost prea nerăbdători, întotdeauna ne explica unde am greșit, dar foarte calm”, continuă tânăra. Felul în care se desfășurau orele de fizică a făcut-o să iubească știința și să o transforme într-o opțiune de carieră. Iar astăzi profesorul care își făcea elevii să zâmbească are motive de a zâmbi.

De curând, fosta învățătoare a Teodorei i-a arătat lui Mihai Fârtat o fotografie cu o lucrare cartonată de masterat – „Influența câmpului electric intens și al descărcărilor parțiale asupra proprietăților dielectrice ale uleiului mineral utilizat în sisteme cu izolație ale transformatoarelor de putere”. Autoare – Teodora Gorjanu, fosta lui elevă, care între timp a fost admisă la școala doctorală și care vrea să își continue cariera în învățământul universitar.

Valoarea încrederii pe care i-o insufli unui copil

„Pentru un profesor, faptul că un elev ajunge la un asemenea nivel este cea mai mare împlinire”, mărturisește Mihai Fartat, unul dintre oamenii care a adus o contribuție semnificativă în proiectul Fizica Altfel, derulat de CEAE, și care folosește la clasă metoda investigației. „Pentru mine, reușita Teodorei este o dovadă a ceea ce înseamnă valoarea încrederii pe care i-o insufli unui copil. La gimnaziu, faci de fapt alfabetizare științifică cu copiii și ce e mai important este să îi atragi spre știință. Abordarea investigativă funcționează. În cazul clasei Teodorei, ei au avut și o învățătoare care folosea o abordare asemănătoare și făcea mereu mici experimente”, spune profesorul. Atât profesorul cât și eleva își amintesc cu bucurie de un moment din experiența lor comună – un concurs de științe. „Imaginați-vă că am avut un concurs și domnul profesor ne-a dat complet mână liberă și noi am făcut un experiment cu banane fermentate. Am făcut o întreagă regie și un filmuleț în care ne prefăceam că încercam să vindem sucul rezultat colegilor. Iar cel care filma era chiar domnul profesor, directorul, care s-a ținut după noi prin toată școala și care apoi a mers cu noi la concurs la Caracal. Imaginați-vă ce a însemnat asta pentru noi – să avem mână liberă, să facem un film, să mergem la un concurs, să facem ditamai excursia și la final să și câștigăm. Asta ne-a dat o încredere extraordinară”, povestește doctoranda. 

Scrisoarea pe care și-a trimis-o în viitor pe când era în liceu

A luat decizia de a urma o carieră în științele exacte foarte devreme. „În liceu, descoperisem un site prin care puteai să îți trimiți o scrisoare în viitor. Și eu am primit-o când eram la finalul facultății, iar eu, cea din trecut, mă întrebam dacă mai am gânduri să intru la doctorat. Mi-am reamintit că eu chiar mă gândeam atât de serios din liceu să fac chestia asta. Înseamnă că n-a fost numai o ambiție pentru mine, poți să faci ceva din ambiție, dar să nu o faci cu drag. Iar eu mă gândeam doar la plăcerea de a face asta. La cât de mult înseamnă să iei notițe, să lucrezi, să faci grafice, să le citești, să vezi ce se potrivește, dacă îți susține sau nu-ți susține ipoteza. Oricât de obosită eram, la sfârșit aveam o mare satisfacție. Și foarte important – am fost întotdeauna foarte riguroasă în ceea ce privește citarea, mi-am dorit ca niciodată nimeni să nu poată spune că sunt lucrări pe care nu le-am făcut eu”, subliniază Teodora Gorjanu. Cercetează acum felul în care poți prelungi durata de viață a transformatoarelor electrice – o problemă importantă atât din rațiuni economice, cât și de mediu.

„Și după mine vor veni copii care o să aibă nevoie de suportul pe care l-am avut eu”

Deși își dorește să lucreze pentru o perioadă în cercetare și în afara țării, intenția sa clară este să rămână în România și să le transmită mai departe studenților ceea ce a primit la rându-i de la profesorii săi. „Am avut profesori extraordinari, începând cu învățătoarea mea – era o școală de cartier din Râmnicu Vâlcea, dar făceam acolo lucruri pe care nu le-am văzut la școli mai bine cotate. În facultate am primit tot suportul de care am avut nevoie și m-am gândit că, dacă sunt oameni care au crezut aici în mine atât de mulți ani și care m-au ajutat atât de mult, înseamnă că și după mine vor veni copii care o să aibă nevoie de suportul pe care l-am avut eu și este de de datoria mea să dau mai departe”, își explică doctoranda alegerea.

„L-aș întreba pe un copil ce ar face dacă s-ar trezi în mijlocul pădurii, fără acces la telefon, la internet?”

Astăzi trăim perioada cu cel mai rapid avans tehnologic din istoria umanității. Însă în mod paradoxal, mecanismele sofisticate care ne fac totul accesibil printr-o apăsare de buton ne permit adesea să rămânem străini de fundamentele științei. Totodată, pandemia de fake news a acoperit vocea experților și a adus în mainstream enormități care în alte vremuri ar fi sucombat în ridicol. În acest context, cum îl putem face pe un copil să înțeleagă cât de importantă este știința?

„L-aș întreba ce ar face dacă s-ar trezi în mijlocul pădurii, fără acces la telefon, la internet? Cum s-ar descurca să iasă din situația asta? Cum ar găsi nordul? Cum și-ar face focul? Cum și-ar da seama dacă apa e potabilă? Cum s-ar descurca și mai departe, dacă ar ieși din pădure? Dacă și-ar da seama că nu există telefoane, nu există tot confortul pe care-l avea, cum și-ar duce el zilele? În momentul acela îți dai seama cât de mult ești ținut în confort de progresele științei. Faptul că avem frigidere în casă, faptul că avem o mașină de spălat, faptul că avem o mașină care are cruise control, faptul că avem o centrală de apartament, faptul că sunt antene 5G, lucrurile astea trebuie să ne gândim că au bubuit în ultimii 40 de ani. Ne-am născut cu ele, am trăit cu ele. Este ceva absolut normal, dar mă gândesc la bunicii mei care n-au avut frigider până târziu și care trebuiau să gătească de pe o zi pe alta și care trebuiau să spele rufele în curte. Poate dacă am ști toți cât de mult s-a schimbat lumea în ultimii 40 de ani, de când toate lucrurile astea au luat o altă anvergură, ne-am dat seama cât de importantă este știința”, crede Teodora Gorjanu.