Dorim să prezentăm câteva argumente privind proiectele planurilor-cadru pentru învățământul gimnazial şi liceal aflate în consultare publică, care să arate de ce nu este dezirabilă reducerea numărului de ore la disciplinele din aria matematică și științele naturii (fizică, chimie, biologie). Am analizat cu atenție variantele propuse, implicând în acest demers un număr important de profesori de fizică, în special cei cu care am avut ocazia să colaborăm în proiectul nostru de nivel național „Fizica altfel”. În opinia noastră, variantele de planuri-cadru în care nu se elimină din orele de științe (atât pentru gimnaziu, cât şi pentru liceu), asigură, în primul rând, echilibrul necesar între ariile curriculare și între discipline pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor de liceu. În al doilea rând, disciplinele care susțin educația pentru STEM (științele naturii, matematică, tehnologie, inginerie) ar trebui să constituie o prioritate pe termen lung a dezvoltării și modernizării învățământului din țara noastră și de aceea, ar trebui să nu li se diminueze importanța prin reducerea numărului de ore alocate.
De ce ar trebui ca disciplinele STEM să constituie o prioritate pe termen lung a învățământului din țara noastră?
Disciplinele care susțin educația pentru STEM sunt importante din cel puțin două puncte de vedere. În primul rând, le oferă elevilor cunoștințele științifice bază şi competenţe de specialitate. Astfel de cunoștințe şi competenţe sunt foarte importante pentru cei care lucrează/ vor lucra în ramuri industriale. Pe de altă parte, au devenit tot mai importante ramurile economice unde inovația și progresul tehnologic au o pondere mare. Or, acestea nu ar fi posibile fără o forță de muncă bine pregătită pe discipline ce țin de STEM. Ambele categorii de ramuri economice au o contribuție semnificativă la creșterea sustenabilă a PIB-ului per capita într-o țară (arată E. Hanushek și A. Woessmann în The Knowledge Capital of Nations: Education and the Economics of Growth). Din acest punct de vedere, se poate spune că disciplinele care susțin educația pentru STEM sunt importante pentru dezvoltarea economică a unei țări. La nivelul anului 2016 România se apropia de media internațională a absolvenților de învățământ terțiar în domeniul științe și tehnologii, sub 28 de ani (10,6% față de media de 11%), iar în Global Innovation Index 2018 scorul la acest capitol a fost chiar unul mai bun. Potrivit Global Competitiveness Index 2019, România înregistrează progrese și la capitolul inovare (locul 55 din 141 în 2019 faţă de 96 în 2018), precum și la capitolul cercetare-dezvoltare (locul 53 din 141 de ţări în 2019). Probleme semnificative rămân însă în zona capitalului uman. De exemplu, pe sub-dimensiunea „ușurința companiilor de a găsi angajați calificați”, România este pe locul 133 din 141 de țări în 2019. Dificultăți similare se observă și pe sub dimensiunea „bagaj de competențe ale angajaților”, România ocupând locul 113 din 141. Cu alte cuvinte, deși statisticile arată că există mai mulți absolvenți în domenii de vârf (științe și tehnologii), nivelul calificării lor este încă unul sub nevoile pieței din România.
De asemenea, disciplinele care susțin educația pentru STEM sunt importante și pentru că au o contribuție semnificativă și la formarea unor competențe „soft”, care sunt tot mai dezirabile potrivit prognozelor legate de viitorul pieței muncii (sunt acele calități care nu depind de însușirea de cunoștințe și formarea de competențe de specialitate). Potrivit World Economic Forum, cele mai importante 3 abilități ale angajaților în 2020 sunt: rezolvarea problemelor complexe, gândirea critică și creativitatea. Aceste competențe pot fi dezvoltate prin programe STEM, prin exersarea sistematică a investigației științifice, a inovației tehnologice și a calculului matematic. Desigur, educația STEM nu-și asumă exclusiv responsabilitatea pentru dezvoltarea acestor așa numite „abilități ale secolului XXI”, dar are o contribuție semnificativă. National Research Council din SUA arată în Education for Life and Work: Developing transferable knowledge and skills in the 21st Century (2012) că și aceste aptitudini se dezvoltă prin educația STEM care pune accent pe investigație științifică, inovare tehnologică și calcul matematic. În ceea ce privește competențele soft ale viitorilor angajați, Global Competitiveness Index 2019 arată însă un lucru îngrijorător despre țara noastră: România ocupă la capitolul „gândire critică” în educație locul 125 din 141 de țări.
Pe de altă parte, este cunoscut faptul că folosirea la clasă a unor pedagogii care activează elevii și le stimulează gândirea critică (inclusiv prin procedee didactice de tip investigativ) necesită mai multe ore de instruire cu elevii decât pedagogiile clasice. Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care în noile programe de gimnaziu (intrate în vigoare din 2017), cel puțin la fizică s-a insistat (mai ales în rândurile profesorilor din programul Fizica altfel) ca unitățile de conținut să fie reduse în favoarea acordării de timp suplimentar elevilor pentru exersarea gândirii proprii și asimilarea de profunzime a noțiunilor. În acest context, reducerea numărului de ore ar fi o mișcare nefericită, care ar avea ca efect tocmai scurtarea acestor procese vitale pentru dezvoltarea gândirii critice la elevi.