Cum a ajuns tema analfabetismului funcțional pe masa decidenților din România. Drumul de la un raport al CEAE la un obiectiv de politici publice

By iunie 15, 2021Blog

În urmă cu 5 ani, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, publica raportul „Scăderea analfabetismului funcțional – o posibilă prioritate strategică în educație”, în care atrăgea pentru prima dată atenția asupra impactului economic pe termen lung provocat de rata crescută a analfabetismului funcțional în România. Lansat de CEAE în prezența consilierului prezidențial pentru Educație și Cercetare Ligia Deca, raportul arăta, în baza modelului funcțiilor de creștere economică folosit de OECD, cu cât ar putea crește PIB-ul României, dacă analfabetismul funcțional al dispărea.

 „În mod concret, datele OECD pentru România arată în felul următor: în scenariul optimist, în eventualitatea eliminării analfabetismului funcțional până în 2030, impactul economic pe termen lung este estimat la 296% din PIB-ul actual, iar în scenariul conservator, impactul este estimat la 211% din PIB-ul actual (OECD, 2015). Aceste simulări de trend pot fi citite în mai multe moduri și pot fi utile în ghidarea unor politici publice în educație, care-și propun să producă efecte sistemice și pe termen lung”, se arăta în raportul CEAE din 2016. Modelul în baza căruia a fost făcută estimarea a fost dezvoltat de profesorii Erik Hanushek și Ludger Woessmann și prezentat în cartea „The Knowledge Capital of Nations”, o analiză riguroasă care demonstrează că prosperitatea unei țări este direct legată, pe termen lung, de abilitățile cognitive ale cetățenilor săi. 

Odată cu lansarea raportului CEAE, tema analfabetismului funcțional a ajuns pe agenda publică din România și, în timp, necesitatea combaterii lui a devenit obiectul unor politici publice. O altă temă, promovată de CEAE, necesitatea alfabetizării științifice a elevilor români, devenea la capătul câtorva ani de programe și proiecte un obiectiv clar al noii programe școlare de gimnaziu la fizică.

Recent, în cadrul conferinței de prezentare a rezultatelor detaliate ale studiului TIMSS 2019, Ligia Deca a afirmat că reducerea analfabetismului funcțional până în 2030 are impact economic pe termen lung de 200% din PIB, iar alfabetizarea științifică a elevilor români este o urgență. „Cred că rezultatele TIMSS ne indică urgența alfabetizării științifice a elevilor care trebuie să aibă capacitatea de a înțelege și de a explica în termeni științifici fenomenele naturii. Trebuie să poată face asocieri, să poată oferi explicații și să-și poată oferi explicații, mai ales având în vedere nevoile sporite de înțelegere a provocărilor globale. De aceea, proiectul România Educată își asumă în mod prioritar alfabetizarea funcțională, în general, și alfabetizarea științifică în particular, a tuturor elevilor.

Dacă vrem și argumentele economice, ca și cum cele social-educaționale nu ar fi suficiente, un studiu recent al OECD spune că dacă reducem analfabetismul funcțional până în 2030, impactul economic pe termen lung pentru România este undeva estimat la 200% din PIB. Dacă îl reducem. Dacă îl eliminăm, sigur, scenariul optimist, vorbim despre un impact de aproape 300%. Deci există și un argument economic care este bine să fie menționat”, declara Ligia Deca, citată de Edupedu. 

Care este însă legătura dintre prosperitatea unei țări și abilitățile cetățenilor săi? Iată argumentația prezentată încă din 2016 de CEAE.

Creșterea economică este privită de multă vreme nu doar ca o chestiune ce ține de capitalul fizic și de randamentul forței de muncă, ci și ca una care ține de inovație, mai ales tehnologică, și de viteza de absorbție a acesteia în interiorul societății. Economiile actuale depind tot mai mult de generarea de idei noi și de capacitatea de a le valorifica. În ultimele decenii, au apărut metodologii solide care permit studiul empiric al influenței capitalului uman asupra PIB-ului unei țări și, implicit, asupra creșterii ei economice. Concluzia care reiese cu claritate din aplicarea sistematică a acestor metodologii (Mincer, Barro, Hanushek), atât în interpretări moderate, cât și în interpretări optimiste ale ritmului de dezvoltare economică, este următoarea: economiile care investesc în capitalul uman (investiția este, de fapt, în cunoaștere și în dezvoltarea abilităților populației) reușesc să inoveze și să absoarbă inovația într-un ritm mult mai accelerat decât economiile care nu o fac, ceea ce le ajută să-și mențină pe termen lung un nivel ridicat al creșterii economice. Iată mai jos două scenarii de creștere economică care ilustrează această afirmație, cu aplicare la trei categorii de țări: a) țări cu un produs intern brut redus; ii) țări cu un produs intern mediu spre ridicat ; iii) țări cu un produs intern brut ridicat. În această clasificare a OECD din anul 2013, România este inclusă în cea de-a doua categorie. Cele două scenarii pe care le avem în vedere sunt unul optimist, bazat pe un model de creștere economică în care productivitatea muncii este direct influențată de inovația tehnologică și de capacitatea angajaților de a o asimila, și unul moderat, bazat pe un model de creștere economică în care productivitatea muncii nu este influențată de inovație, dar fiecare angajat reușește să atingă un nivel minim de calificare, fapt care conduce la o creștere a ponderii forței de lucru calificate din economie. Simulările sunt robuste și interesante în cazul ambelor scenarii. Pentru o țară din categoria din care face parte și România, investiția în dezvoltarea abilităților de bază în rândul populației sale îi poate aduce pe termen lung, în scenariul optimist, creșteri de până la 731% a PIB-ului, iar în scenariul moderat, o creștere de până la 383%.

 

Creșteri estimate ale PIB-ului în scenariul optimist (cu creștere endogenă) și în scenariul moderat (cu creștere neo-clasică sau exogenă) – sursa OECD (2015), Universal Basic Skills. What Countries Stand to Gain, OECD Publishing. DOI:10.1787/9789264234833-en.

În mod concret, datele OECD pentru România arată în felul următor: în scenariul optimist, în eventualitatea eliminării analfabetismului funcțional până în 2030, impactul economic pe termen lung este estimat la 296% din PIB-ul actual, iar în scenariul conservator, impactul este estimat la 211% din PIB-ul actual (OECD, 2015). Aceste simulări de trend pot fi citite în mai multe moduri și pot fi utile în ghidarea unor politici publice în educație, care-și propun să producă efecte sistemice și pe termen lung.

Putem da ca exemple două simulări macro-economice ce folosesc două tipuri de variabile predictive pentru variația variabilei PIB: n = numărul de ani petrecuți în învățământul obligatoriu de către fiecare membru al populației tinere (15 ani) care măsoară, de fapt, accesul la educație, respectiv A = abilități cognitive de bază (pe scala internațională PISA), care măsoară accesul la economie al fiecărui membru al acestei populații (adică adaptabilitatea minimală necesară integrării pe piața muncii). Pentru aceste simulări este folosit modelul optimist, cu creștere endogenă. 

Scenariul 1: fiecare tânăr din populația de elevi de 15 ani înrolați în acest moment în sistemul de educație atinge cel puțin nivelul 2 pe scala PISA, adică primul nivel al alfabetizării funcționale.

Sursa: OECD 2015

Scenariul 2: toți tinerii de 15 ani sunt înscriși în sistemul de învățământ, dar performanța lor pe scala PISA rămâne la fel.

Sursa: OECD 2015

Este important să observăm că, în scenariul în care se ține cont de variabila n, impactul economic pe termen lung al accesului la educație este indiscernabil. În schimb, în scenariul cu variabila A, impactul economic pe termen lung se apropie de 300% din PIB-ul actual. Prin urmare, este clar că simplul acces la educație nu este, nici pe departe, suficient pentru a asigura ulterior succesul profesional, pe când abilitățile de bază ar fi suficiente. Prin urmare, din acest punct de vedere, accesul la educație este doar o precondiție. Prin urmare, putem considera că investiția în scăderea analfabetismului funcțional este o investiție strategică, se arăta în raportul CEAE din 2016.

Modelul care stă la baza lui este valabil și astăzi și a fost folosit, într-un raport realizat de OECD în septembrie  pentru a calcula impactul absenței de la școală din timpul pandemiei asupra PIB-ului țărilor și a veniturilor viitoare ale celor care sunt astăzi elevi.