În anul 2011, profesorul Constantin Rus, pe atunci director al Colegiului Național „Liviu Rebreanu” de la Bistrița Năsăud, lucra în Comisia Națională de Fizică, scria subiecte pentru olimpiade și concursuri. A primit din partea Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, care demarase programul de predare a fizicii prin metoda investigației, o invitație: aceea de a construi, după model european, întrebările care să evalueze cunoștințele elevilor care începuseră să studieze Fizica Altfel. „Am făcut formare cu un expert din Europa, un mare specialist în crearea itemilor – întrebărilor, problematizărilor de acest tip. Eu credeam că sunt un foarte bun profesor și cu foarte bune rezultate, dar am stat cu dumnealui două zile și mi-am reconstruit toți itemii. Era vorba de trimiterea la realitate. Aveam, de exemplu, un item la clasa a XI-a: Un pendul bate secunda la nivelul mării, careva fi perioada lui pe lună. La care profesorul mă întreabă: Cine îl duce pe Lună? De ce să îl ducă pe Lună? Totul trebuie contextualizat, trebuie să îi dați copilului informații. Pentru mine, acesta a fost un câștig uriaș. Mi-am dat seama ce nu știu și că aș putea să învăț ceea ce nu știu”, spune Constantin Rus care conduce Centrul de Excelență de la Bistrița. Acesta a participat recent la conferința „Științele exacte: direcții strategice, bune practici și soluții pentru o economie competitivă”, organizată de CEAE.
Firul roșu al proiectului „Fizica Altfel”, care îi ajută pe elevi să înțeleagă lumea înconjurătoare, pornește, în opinia profesorului, de la lucrurile care ne înconjoară.
„Trebuie să ne perfecționăm ca să venim în întâmpinarea marilor nevoi ale copilului”
„Trebuie să plecăm de la lumea reală, de la ceea ce simțim, de la ceea ce vedem, de la ceea ce ne impresionează. A ști fizică înseamnă a ști să profităm, a ști să ne ferim, a ști să exploatăm sau să dezvoltăm ceea ce ne înconjoară. Copilul vede că o piatră se scufundă când o pui deasupra apei și un buștean de 20 de metri plutește. Oare de ce? Oare cum? Și de aici trebui să încep. Atunci când îl învăț și apoi când îl evaluez”, spune Constantin Rus. Nu i s-a părut târziu sau inutil să învețe după o lungă carieră. „Din drag de această meserie trebuie să ne schimbăm, trebuie să ne perfecționăm astfel încât să venim în întâmpinarea marilor nevoi ale copilului. El se întreabă și tu trebuie să îi dai dreptate când se întreabă și să îi pui la îndemână câteva instrumente cu care să se joace. Și la clasele mici, prin ludic, dar și la liceu, unde este mult mai greu să utilizezi aceste metode. Cu câteva săptămâni în urmă, la clasa a XI-a am capitolul de unde mecanice, un concept nou pe care foarte greu îl înțeleg copii. Și atunci am început să mă joc la clasa a XI-a. Copiii au văzut pe masă și un recipient din sticlă de jumătate cu apă în el, niște lanțuri, un cordon elastic. Și se uitau și mă întrebau: Domn’ profesor, ce facem? Zic: Nu știu încă, dar mie mi-e sete. Și am început să suflu în partea superioară și au auzit un sunet, după care am mai pus apă și din nou am suflat. Ați auzi că s-a schimbat frecvența sunetului?”, povestește profesorul. După ce s-au mai jucat cu alte câteva dispozitive de acest tip, copiii au înțeles ideea.
Ca să fie pasionați, profesorii trebuie să fie bine formați
Pentru ca elevii să ajungă să înțeleagă cu adevărat știința au nevoie nu doar de programă și manuale, ci și de oameni pasionați care să știe să o explice pe înțelesul lor. Ca să devină pasionați profesorii trebuie să fie bine formați și de aceea Constantin Rus îți dorește ca pregătirea pedagogică din învățământul superior să ajungă să țintească și metoda investigației. „Personal, sunt foarte fericit că se rezolvă o mare paradigmă și că prin acest proiect s-au deschis niște geamuri. Dar trebuie să se deschidă toate ușile și trebuie ca toți să înțeleagă importanța lui și când spun toți mă refer evident la învățământul academic, de Ministerul Educației, care are decizia în buzunar, la profesori, la școală, la profesori și elevi. Este nevoie de o minimă dotare ca să lucrezi aceste lucruri, deși proiectul merge foarte mult pe latura non-laborator”, spune profesorul.
La Centrul de Excelență, profesorii lucrează cu elevi de cel mai înalt nivel. Elevi care în sistemul de educație românesc erau luați drept punct de reper de profesori, care își construiau lecțiile în funcție de ei, nu față de marea masă a copiilor. „În 2001, ne-am dorit mai mulți profesori să creăm aceste centre de excelență. Să lucrăm cu copiii capabili de mare performanță, la clasă să nu ne batem joc de ceilalți copii. Acolo să ne jucăm frumos pentru că ludicul este foarte important în știință. Toți copiii trebuie să înțeleagă”.
