Cursurile de formare nu sunt, în sine, o soluție magică pentru problemele din sistemul de educație, iar procesul de schimbare a unor practici disfuncționale este unul de durată, cu multe suișuri și coborâșuri, spune cercetătorul Ciprian Fartușnic, coordonator al proiectului CRED în cadrul Centrului Național de Politici și Evaluare în Educație. Cu ocazia prezentării rezultatelor studiului de impact realizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale pentru programul „Fizica Altfel”, Ciprian Fartușnic a vorbit despre ideile preconcepute referitoare la formarea continuă și despre soluții care îi ajută în mod real pe profesori să își îmbunătățească activitatea la clasă.
„De foarte multe ori ajungem să vorbim despre cursurile de formare pentru profesori ca despre o soluție salvatoare. Nu știu asta? Nu-i nimic, facem un curs de formare și totul se rezolvă. Nimic nu e mai complex în sistemul nostru de educație decât să faci un program de formare care să aibă cu adevărat impact, este o enormă responsabilitate, mai ales dacă e un program din fonduri publice. (…)
În materie de rezultate, tendința noastră e să gândim la extrem: n-a știut, acum știe. De fapt, e un continuum, sunt atât de multe etape intermediare, iar fiecare etapă intermediară e o bătălie câștigată. Merită să ne uităm la fiecare interval și să vedem cum am adus pe cineva de la zero absolut la 1, de la 1 la 2 ș.a.m.d”, a spus cercetătorul.
El a atras atenția asupra pericolului evaluării eficienței unui program de formare printr-o medie a rezultatelor obținute de un grup de profesori. Un rezultat mediu poate semnifica, de fapt, că un profesor este pregătit excelent, în timp ce un altul se află sub linia de plutire. Acest lucru nu înseamnă nicidecum că în medie stăm bine. Un studiu de impact riguros, care să măsoare baza de plecare și progresul, oferă date mult mai clare. „Sunt foarte mulți profesori care nu au fost mișcați sau nu au fost mișcați pe cât de ambițios a fost proiectul. Înseamnă că n-a avut sens programul? Înseamnă că am înțeles exact cât am reușit să mișc și cine rămâne pentru mai departe.”
„Toate statele baltice au ore de proiectare în comun”
Ciprian Fartușnic a semnalat necesitatea de a îmbunătăți criteriile de acreditare a cursurilor de formare. „Dacă ne uităm la formarea continuă, chiar și în noua metodologie, din vara lui 2022, lipsește un aspect. Vii pe masă cu un program la acreditare, ai o zonă de justificare a nevoii acelui program, dar foarte puțin se solicită în dosarul de acreditare încotro te îndrepți și ce vrei să obții. Și, foarte important, măcar câteva elemente despre cum te-ai gândit tu să faci lucrul acela în mod concret, ca să verifici într-adevăr dacă ai fost pe drumul pe care ți l-ai propus”, crede el.
Un factor care a contribuit la succesul programului „Fizica Altfel”, derulat de CEAE, îl reprezintă existența mecanismului de sprijin, care facilitează feedback-ul de calitate și colaborarea între profesori. Prezent la discuții, profesorul și formatorul Laurențiu Badea a descris rolul pe care cooperarea între profesori îl are asupra dezvoltării profesionale. Ciprian Fartușnic a spus, la rândul său, că în designul cursurilor de formare poate fi introdus inclusiv acest aspect: Cum vor colabora cursanții dvs. și după încheierea programului? „Un factor foarte important este cât discută și cum colaborează profesorii. Toate statele baltice au ore de proiectare în comun. Nici măcar pe o arie curriculară, între arii curriculare se întâlnesc și discută în mod formal cum au gândit acele activități de învățare astfel încât să se sprijine reciproc. Ce e frumos la mecanismul de sprijin e că îți dă ție, ca profesor un reper: Iată ce mult pot să câștig primind sprijin! Hai sa creez și eu mecanisme de sprijin pentru elevii mei. Pentru că pretenția mea ca ei să înțeleagă instantaneu și instantaneu să aplice este câteodată prea ambițioasă. Și, uitându-te numai la ce nu știu elevii, nu încurajezi învățare”, punctează expertul.
„Se pare că forța obișnuinței e mult mai mare decât ne-o imaginăm noi”
Faptul că un profesor a văzut că schimbările făcute în predare, ca urmare a unui curs, funcționează nu înseamnă și că ele vor fi ireversibile. „Eu am crezut profund în ideea că, dacă un profesor ajunge să aplice o metodă nouă la clasă și vede bucuria din ochii copilului, vede că are rezultate, din momentul acela lucrurile sunt ireversibile. Că e ca un vaccin. Din păcate, nu e așa. Se pare că forța obișnuinței e mult mai mare decât ne-o imaginăm noi. Și apar insulițe de inovație, dar fondul nu e să mă duc de la 0 la 5, ci de la 1 la 2. E nevoie de timp, asta nu se înțelege. Nu e ca și când ai aprinde un bec. Câteodată, unii profesori au nevoie de o perioadă de platou sau poate de regres, exact ca în orice învățare, până să capete curajul sau energia să facă un salt”, este de părere Ciprian Fartușnic.
El a subliniat importanța existenței unui curriculum de bună calitate, care să propună activități „cu miez”. O idee esențială – când vorbim despre crearea unui nou curriculum la liceu sau revizuirea celui de la gimnaziu.
„La curriculum, ce mi se pare important e că, dacă avem foarte clare niște repere, să le ducem și în formarea inițială.
Avem un profil al profesorului, dar un astfel de profil ar fi extrem de util dacă ar fi oficializat sau discutat pentru că ne-ar da acest reper și în formarea inițială și în cea continuă. Iar dacă e întrebat cu ocazia unor studiii: Îți faci bine treaba? să nu mai avem 99% din profesori care să spună că da, în comparație cu Finlanda unde sunt 60 și ceva la sută. Dacă tu nu ești conștient că poți să faci și mai bine lucrurile, e greu să ai un program de formare eficient.
Eu nu cred că prin formarea continuă poți să rezolvi orice, oricând, pentru că e ca la tenis când înveți o mișcare greșită. E foarte greu să dezveți și să re-înveți”, explică Ciprian Fartușnic.
